Skip to main content
Internet Archive's 25th Anniversary Logo

Full text of "Fericitul Ilie vazatorul de Dumnezeu, Opere complete, vol. 1 (2010)"

See other formats




Scrierile complete ale 

Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu 

şi viaţa sa, 

comentate 
de către 

ucenicul şi fiul său întru Domnul, 
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş 

Voi. 1 




Teologie pentru azi 



Bucureşti 
2010' 



ROUMANIE 

-■:■". 






ROMÂNIA 






IDENTlTY 
CAPO 




V. 

tiu 



CARTfc O* tPEHT_II*Tft 

««* TR « 009359 
HOCANJ ^EV>¥-'i ■ ■' 

rtuv Tirnu HăoreUTaire Teleonnan 

DO«l«l1ii.-Jhj*«u'M£**» 4** •■ 

PItl Tutu M*gurdfe Jud. Teleormanf 



fUv T^nu HâgireLe 
IDR0MW0CANU«I LI E <««<<:«<«<<«<« 
TR0093S9<61 321 9D5Q33H59C8031 13432278 



Tot ce-am iubit a fost o taină, 
am ars de viu, necunoscut, 
şi vrând, nevrând, purtat-am haină, 
de trup, idee şi cuvânt. 



Al 6-lea caiet manuscriptic, o strofa din poemul 
Elegie, scris pe data de 4 ianuarie 1977. 



Cuvânt înainte 



în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh! l 

Binecuvintează, Iubitorule de oameni, Doamne, ca să 
vorbesc de robul Tău Ilie, întru care ai binevoit în toată viaţa sa şi 
pe care mi l-ai arătat şi mi l-ai dat mie, ticălosului, ca să-mi fie 
Părinte şi învăţător întru Tine, deşi nu meritam şi nu merit nimic. 

Tu, Care înţelepţeşti pe cei nepricepuţi şi dai har şi putere 
multă în cuvânt celor care Te iubesc pe Tine, Preaminunate 
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, dă-mi şi mie, 
netrebnicului, har dumnezeiesc şi putere duhovnicească spre 
munca aceasta, ca nu cumva adevărul să fie trecut cu vederea şi 
harul Tău să fie minimalizat, ci să se arate celor pe care Tu îi 
iubeşti şi Te iubesc, ce daruri şi ce minuni faci Tu cu cei care 
sunt plini de dor dumnezeiesc şi caută numai împărăţia Ta. 

încep colecţia de volume de faţă ştiind cât de greu e să 
vorbeşti despre Sfinţi, dar şi cât de nelegiuit este să falsifici 
vieţile Sfinţilor, să le retuşezi, încât să coincidă cu nivelul 
propriei tale înţelegeri. 

O încep cu frica de a nu fi nerecunoscător, cu datoria de 
conştiinţă de a da mărturie despre sfinţenia prea minunată a unui 
bărbat, care a trăit lângă noi, a fost contemporan cu noi, dar nu a 
fost cunoscut mai deloc. 

O încep cu o frică flască, cu acea grijă de a fi atent şi fidel 
unei iubiri, pe care nimeni nu poate să o stingă din inima mea, 
niciun foc vrăjmaş şi nicio primejdie, şi o continui cu dragoste, 
cu dragostea pe care o simt vie, în fiecare clipă, faţă de acest 
munte de rugăciune serafîmică, pe care l-am contemplat de 
aproape, dar ale cărui vârfuri sunt în lumina dumnezeiască. 

Când trăieşti pe lângă oamenii în care viază Sfântul Duh 
nu mai poţi iubi nici tu altceva, decât viaţa după Dumnezeu. 

învăţătorul a fost toată viaţa mea: nu e nicio exagerare. în 
tot ceea ce voi prezenta şi comenta în aceste cărţi, va deveni 



1 Am început să întocmesc aceste volume în anul 2003 şi acesta e un text scris atunci, la 
începutul lucrului. 



foarte evident - nădăjduiesc ca pentru cât mai mulţi - motivul 
acestei contopiri duhovniceşti cu viaţa lui. 

Multe lucruri vor părea - poate - pentru unii, drept 
„exagerări" şi „contrafaceri" ale unui scriitor, care a vrut să facă 
din „personajul principal" un unicat, dar adevărul adevărat este 
acela că el este un unicat, dar nu pentru că eu am scris despre el, 
ci pentru că eu abia am putut întrezării cine a fost şi este el. 

îmi cer iertare pentru lucrurile pe care nu voi putea să le 
redau foarte bine sau pentru repetiţiile, poate supărătoare, ce se 
pot regăsi într-un astfel de demers ermineutic, dar mai ales intim, 
ca acesta de faţă. 

îmi cer iertare, că de multe ori am uitat date foarte 
importante sau pentru faptul că nu mi-am notat, cu lux de 
amănunte, discuţiile noastre, acele dumnezeieşti destăinuiri 
despre trăirea sa în lumina lui Dumnezeu, destăinuirile despre 
viaţa sa, cât şi discuţiile duhovniceşti, teologice, lingvistice, 
literare, istorice, medicale, politice etc. pe care le-am avut 
împreună. 

îmi cer iertare cu această ocazie şi lui însuşi, pentru tot 
ceea ce i-am greşit şi îi greşesc şi nădăjduiesc să-mi ierte 
neînţelegerile, scăpările şi prostia mea, care sunt tot atâtea piedici 
pentru înţelegerea lui cât mai autentică. 

Tuturor care m-au ajutat să scriu aceste lucruri le 
mulţumesc din toată inima şi rog pe Prea Curata Stăpână, să le 
dăruiască frumuseţe şi fericire dumnezeiască în suflete. 

în ceea ce vă priveşte pe dumneavoastră, cititorul acestei 
cărţi, vă rog să mă credeţi fără îndoială - căci stau în faţa lui 
Dumnezeu - aveţi în mână viaţa şi scrierile unui om foarte 
smerit, plin de iubire mare pentru Dumnezeu şi de aceea cu o 
viaţă sfântă, care nu a fost lăsat să ajungă - prin scrisul său - la 
alţi oameni şi să le vestească, mult mai înainte, în timpul vieţii 
sale, cum 1-a miluit pe el Domnul. 

Mă rog pentru a nu vă sminti întru el, ci a da slavă lui 
Dumnezeu, pentru tot ceea ce înseamnă el. 

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul milostivirii şi al 
iubirii de oameni, pentru rugăciunile Părintelui nostru, Ilie, 
văzătorul de Dumnezeu, nu ne lăsa pe noi, păcătoşii, şi ne 
miluieste! 



Introducere 



înainte de a mă decide pentru acest format al cărţii şi 
pentru că nu mă gândeam că Prea Curata Stăpână, Pururea 
Fecioară Măria, Preabuna şi Preablânda noastră Apărătoare, va 
dori să am de scris atât de mult despre el, am scris pe 29 iunie 
1999 unsprezece foi, pe care i le-am arătat învăţătorului. 

Era un moment, când tocmai ieşisem din multe alte 
degringolade ale vieţii mele şi vroiam să-mi exprim iubirea, 
bucuria, recunoştinţa faţă de el. Cred că era un act de certificare 
al vieţii mele, dar şi de pocăinţă în acelaşi timp. 

Ieşeam, cu ajutorul lui, iarăşi la lumină, dar încă multe din 
mine erau tulburi. Tocmai de aceea, nu-mi mai doresc să reiterez 
punct cu punct cele pe care i le-am dat atunci ca să le citească, 
însă mă voi referi la câteva lucruri foarte importante, legate de 
întâlnirea mea cu el. 

Nu aveam cum să mă întâlnesc cu Părintele meu, fără ca 
Dumnezeu să lucreze prin profesoara mea de Biologie - doamna 
Cosac - singura profesoară de la Seminar, care m-a primit în casa 
ei şi s-a comportat cu mine foarte matern. 

Mi-a dat ocazia să împrumut cărţi din biblioteca sa 
personală şi pentru mine era o mare bucurie. Mă simţeam singur, 
neajutorat şi lipsit de multe lucruri şi, în primul rând, de 
sinceritate şi de cărţi. 

Un tânăr ca mine, care venea de la ţară, avea multe 
handicapuri şi aveam nevoie de oameni care să îmi fie aproape. 

Cred că aveam 17 ani pe atunci... Văzând că nu mai îmi 
doresc cărţile pe care mi le putea oferi dânsa, mi-a spus că îmi va 
face cunoştinţă cu „Cineva", care îmi va plăcea foarte mult. 

A avut mare dreptate! Când Dumnezeu lucrează prin 
oameni, atunci lucrurile îţi întrec toate aşteptările. 

Nu mai ştiu cum arătam pe atunci, însă eram un mare 
dezastru spiritual, cu siguranţă, chiar dacă unii mă lăudau, pentru 
anumite lucruri. 

Am primit adresa. Eram în oraşul Turnu Măgurele 
(Judeţul Teleorman), unde timp de 5 ani am făcut Seminarul 
Teologic. Adresa era: Strada Griviţei, nr. 93. 



2 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tumu_M%C4%83gurele. 



Eram înfometat să cunosc viaţa duhovnicească, deşi nu mi- 
am dat seama mult timp de acest fapt. Am ajuns cu frică la 
poartă, cu emoţie. Nu ştiu cum am reuşit să-1 strig. L-am strigat 
totuşi, dar fără prea multă încredere. 

Poarta de lemn îmi dădea ocazia ca să-1 văd. 

Când a ieşit din casă şi s-a îndreptat spre poartă, spre mine, 
atunci s-a întâmplat o mare minune. Dumnezeu mi-a îngăduit să 
îl cunosc cu adevărat. El mi-a spus cine este acest om. 

Pentru o clipă - o, ce clipă dumnezeiască! - am văzut în 
locul lui, a Părintelui meu, a viitorului meu Tată duhovnicesc - şi 
pe care îl simt mult mai intens, decât pe oricine altcineva - o 
coloană de lumină dumnezeiască, un stâlp de lumină, ce unea 
cerul cu pământul, pământul cu cerul. 

A fost zguduitor şi definitiv acest prim contact cu el. 

Mai înainte de a-mi spune vreun cuvânt, de a-mi spune 
ceva, am înţeles că îi voi fi întotdeauna rob, un rob al dragostei şi 
că eu, nu ştiu nimic, nu cred să mai ştiu ceva, care să stea în faţa 
lui. 

Nu pot să spun cât de fericit şi uluit eram atunci, dar vă 
puteţi da seama şi singur. Preamilo stivui Dumnezeu a vrut ca să 
nu mă împotrivesc acestui om, acestui Sfânt al Său necunoscut şi 
de aceea m-a învăţat să-1 iubesc şi să-1 preţuiesc, mai înainte de 
a-mi spune ceva şi de a auzi ceva de la el. 

Era spre seară, dar era totuşi lumină. înfăţişarea sa era 
maiestuoasă. M-a cucerit, m-a învăluit prezenţa sa şi m-a înălţat. 
Numai privindu-1! . . .Doar privindu-1... 

Oamenii duhovniceşti au o frumuseţe pe care nu le-o poate 
lua timpul, bătrâneţea, boala. Prezenţa Sfântului Duh din ei îi 
face impunători, energici, plini de bărbăţie duhovnicească şi de 
multă pace, de multă bucurie, de multă dragoste, de multă 
simplitate copilărească. 

Mi-a deschis poarta şi mi-a strâns mâna iar eu, nici nu mai 
ştiu ce am bâiguit atunci. Mi-a strâns mâna cu o autoritate, care 
mi-a intrat în sânge parcă, în adâncul inimii. 

Şi atunci mi-a dat să citesc un curs de filosofie, un curs 
tipărit, o carte, pe care am citit-o cu nesaţ. Nu ştiam cum s-o 
termin mai repede, ca să pot să i-o restitui şi să pot vorbi, să pot 
vorbi cu el. 

Cu această ocazie i-am cunoscut scrisul, acel scris 
tremurat, de multe ori lizibil dar şi cu multe părţi aproape 



ilizibile, pe care am încercat, mai apoi, să-1 descifrez, după orice 
crâmpei de foaie. 

Ştiam atunci unde voi ajunge? Nu, în niciun caz! 
Dumnezeu rânduieşte lucrurile sau lucrurile pe care ţi le doreşte 
Dumnezeu sunt tocmai reversul a ceea ce vrei tu. 

A doua întâlnire a noastră a avut loc în apartamentul 
domnişoarei Green - fiica sa - din blocul T 6. Stăm pe două 
scaune, la masa lui de lucru. Ne lumina o veioză şi, de jur 
împrejur, zecile de cărţi ne ascultau în tăcere. 

Ne-am dat seama că avem un obicei comun: stăm cu 
piciorul sub fund uneori, atunci când suntem aşezaţi pe un scaun 
şi suntem într-o discuţie foarte intimă dar, esenţialul lucru pe care 
l-am înţeles amândoi era acela, că parcă ne cunoaştem din 
totdeauna. 

Confesiunile ni le-am făcut fără nicio jenă, deşi eu nu 
aveam nici 18 ani iar el era trecut de 70 de ani. Nimeni până la el 
nu mă socotise altceva decât eram: un adolescent cu multe 
lipsuri. Dar el m-a făcut egalul său, din mărinimia care i-a fost 
caracteristică toată viaţa. 

Am vorbit până aproape de 12 noaptea. Am vorbit în 
continuu şi vorbeam cu o revărsare de mare bucurie. Era o 
sărbătoare a inimii, a conştiinţei. 

Cred că faptul de a nu ţine cont de diferenţa de vârstă, de 
diferenţa de experienţă sau de caracter şi totuşi să poţi să 
comunici, să fii sincer în mod desăvârşit e un semn de supremă 
nobleţe şi acest lucru a existat între noi doi. 

Eu am tăcut iar el mi-a vorbit. Am răspuns când am fost 
întrebat şi am întrebat, atunci când am crezut că trebuie să o fac. 

Mi-am mărturisit inima, durerile, neînţelegerile, păcatele, 
aspiraţiile, am discutat despre ce am făcut şi despre ce trebuie să 
fac, despre Sfinţii lui Dumnezeu şi despre tot ce se putea discuta 
cu multă cuviinţă. 

Aveam anumite ore de vizită, şi ele, aceste ore, erau orele 
mele de sărbătoare. Luam cărţi de la el, le împrumutam, le citeam 
cu nesaţ şi le repuneam, pe rafturi, la loc. 

Nu am îndrăznit - decât aluziv - să-i spun că îl consider - 
şi asta pe drept cuvânt - cel mai mare Sfânt isihast şi mistic al 
vremii noastre şi că îl iubesc fără termeni de comparaţie şi, de 
aceea, l-am numit Maestre, când eram de fată cu soţia sau cu 

~ 7 5 5 

fiica sa sau cu alţi apropiaţi dar, şi aşa, cu multă stinghereală. 



Pentru mine Maestre nu era decât un cuvânt-paravan, care 
ascundea cuvinte mult mai profunde, cuvinte adânci, în care mă 
pierdeam cu totul sau în care mă dăruiam lui cu totul. 

Mă bucuram că am un Părinte duhovnicesc, că am un 
învăţător, că am un Sfânt lângă mine şi că un astfel de Sfânt, 
inimaginabil de frumos şi nesperat de găsit tocmai atât de 
aproape, vrea să vorbească cu mine şi eu să-i fiu prieten şi, mai 
ales, un fiu şi, nu în ultimul rând, singurul său ucenic cu care 
rezonează la modul profund. Aceasta era o mare minune şi a fost 
şi este un mare dar al lui Dumnezeu pentru mine. 

într-o zi, el şi-a dat seama că îi lipseşte Coranul şi o altă 
carte şi m-a acuzat că i le-am luat eu. Dar eu nu le luasem; nu 
ştiam unde sunt. 

Am simţit atunci, în faţa sa, că pământul parcă se deschide 
sub mine. Ştiam că nu le luasem eu şi încercam să fiu calm dar, 
cu toate acestea, dârdâiam de emoţie. Nu mi-a fost frică niciodată 
în faţa sa, dar dragostea mea pentru el era foarte atentă la orice îl 
jena sau supăra. 

I-am vorbit cu multă sinceritate. I-am spus că nu am habar 
de ce s-a întâmplat cu ele, că nu eu sunt de vină că ele îi lipsesc. 

S-a uitat în ochii mei şi m-a crezut. De atunci am început 
să notez cărţile pe care le luam de la el, pe un notes sau pe o 
foaie, lucru pe care l-am făcut până în ziua, când el mi-a spus: 
„Tu eşti unul din familie. Numai e nevoie! . 

El a fost sincer. A fost tot ce nu aveam eu şi tot ce nu 
crezusem să am vreodată şi mă găseam şi mă găsesc foarte 
nevrednic faţă de fiecare clipă petrecută cu el şi faţă de fiecare 
lucru primit de la el. 

înălţimea dumnezeiască a vieţii lui mi-a luminat viaţa, deşi 
nu mi-a impus niciodată nimic. Mă simţeam liber în faţa lui şi cu 
el dar, în acelaşi timp, îmbrăţişat cu multă dragoste şi 
îmbrăţişarea sa ţinea loc de întreaga lume. 



Viaţa sa, mărturisită pe scurt, de către el 
însuşi 



într-o zi i-am cerut Fericitului Ilie ca să îmi dicteze 
amănunte despre viaţa sa, pentru ca să le pot scrie şi să am astfel, 
confirmarea lor, de la el însuşi. 

Era vară, o zi de vară, dar nu mi-am notat, pe foile pe care 
mi-am luat notiţe, ziua, data aceea. De aceea nu ştiu momentul 
când am scris lucrurile următoare. 

Iată însă textul original al mărturisirii sale: 

„M-am născut în Turnu Măgurele, în 1919, la 20 iulie, pe 
stil vechi (şi 3 august, pe stil nou), în ziua de Sfântul Ilie. 

Mama a fost casnică şi se numea Petra; tata - Stan {Ştefan) 
a fost militar. 

Am făcut şcoala primară în Oltenia - primele patru clase - 
în judeţul Dolj, la Balta Verde, lângă Craiova iar clasele V-VIII 
şi liceul teoretic, în Turnu Măgurele 4 , terminându-1 în 1939. 

Eram foarte liniştit şi serios. Nu m-am bătut cu nimeni şi 
n-am înjurat pe nimeni. Fratele meu, Ion, era mai mic cu şase ani 
decât mine. 

La Biserică am fost dus de tatăl meu, care era foarte sever 
cu moralitatea şi cu comportarea copiilor. Din această cauză, n-aş 
fi îndrăznit să iau niciun fruct dintr-un pom străin. 

îmi plăcea pădurea. Şi, fratele meu, era foarte sociabil, pe 
când eu, dimpotrivă: greu mă asociam cu alţii. 

îmi plăcea să meditez şi doream să ajung poet. Mai târziu 
am dorit să devin profesor, ceea ce am şi ajuns. Am dorit să 



3 Pe 1 6 august 2003 - tot o zi de vară foarte frumoasă - l-am mai întrebat unele lucruri 
referitoare la viaţa sa. Atunci mi-a spus că a stat la Balta Verde până la 1 1 ani. Tatăl său era 
plutonier-major în jandarmerie şi aici fusese detaşat. 

în satul acesta a avut un învăţător, pe care nu-1 interesa să facă carte cu elevii săi ci, 
dimpotrivă, îi scotea la muncă pe terenurile pe care le avea. Se întâmplă însă ceva special la 
un moment dat: tatăl Fericitului Ilie aude ce fel de şcoală făcea învăţătorul cu elevii săi şi 
trimite un jandarm, ca să-1 ia de la şcoală. 

Domnul Stan îl dă în judecată pe învăţător, motiv pentru care, anul următor a trebuit să se 
mute la şcoala din comuna Romaneşti, care era la 2 km de Balta Verde. Timp de un an de 
zile, Fericitul Ilie a făcut naveta pe jos, pentru ca să poată să meargă la şcoală. 

4 Liceul îl va face la Turnu Măgurele, unde va sta cu mama şi cu bunica, pentru că tatăl său 
rămâne în Balta Verde. 



particip la război, socotind că e o experienţă, pe care nu trebuie 
să o scap. De aceea am făcut războiul de la început şi până la 
sfârşit, lucru care, într-o anume măsură, mi-a schimbat şi 
caracterul. 

Plecasem cu gândul să mor în război, luptând pentru patrie, 
dar războiul mi-a trezit dragostea de viaţă. Am terminat - după 
război - Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. 

Am început-o în 1939-1940 - şi, după întreruperea cu 
războiul 5 - am reluat-o şi am terminat-o în 1947. 

Am luat licenţa în Limba Română 6 . Am fost numit 
profesor la Liceul „Sfântul Haralambie" din Turnu Măgurele, în 
1947 (actualul Liceu Agricol). 

Am iubit meseria de profesor, dar n-am reuşit să o practic 
prea mult, datorită perioadei de detenţie de 12 ani şi 6 luni. în 
perioada detenţiei, în urma contactului cu alţi deţinuţi, am ajuns 
la concluzia practicării rugăciunii inimii. 

Am stăruit în practicarea ei până la eliberare. Această 
perioadă a constituit cea mai luminoasă şi importantă etapă a 
dezvoltării mele spirituale. Am avut o serie de revelaţii, de care, 
la început, nu-mi dădeam seama ce sunt şi ce se întâmplă. 

Cu timpul, mi-am dat seama, mai bine, de tot. După ce am 
ieşit din detenţie, lumina care mi s-a făcut cunoscută sau mi s-a 
dăruit, a continuat mai mulţi ani [să mi se facă prezentă] şi a 
continuat, însă, slăbind în intensitate. 

Am făcut rugăciuni încă de când eram mic, chiar înainte de 
a merge la şcoala primară. M-am rugat, în general , la Sfântul 
Arhanghel Mihail. 

Prima rugăciune care am învăţat-o de la tatăl meu, era să 
spun, pe scurt: „Sfântul Arhanghel Mihail cu mine! . . .". 

Şi, într-adevăr, în timpul detenţiei, când forţe demonice, 
sub diferite forme mă atacau şi, în momentul când am fost 
încolţit mai rău, Sfântul Arhanghel Mihail , în uniformă de 



5 întreruperea a fost de 4 ani de zile, deoarece Fericitul Ilie a participat la război de la 
început şi până la sfârşit. 

6 în primul an de facultate - înainte de război - s-a înscris la profilul de engleză şi a făcut 
un an de engleză. Terminând războiul s-a specializat în limba română, pentru că a văzut că 
engleza nu va mai fi căutată. 

7 „în general", are sensul aici de: „mai ales". întorsăturile sale de frază sunt specifice zonei 
Teleormanului şi cred că unele amănunte nu pot fi înţelese, fără o muncă de cercetare la 
faţa locului. Sunt foarte impresionat de prospeţimea şi naturaleţea limbajului său, care a 
păstrat integritatea lingvistică a oamenilor de aici. 

8 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Mihail_%28Arhanghelul%29. 



10 



oştean roman, a apărut în stânga mea şi mi-a spus: „Nu te teme: 
sunt şi eu aici!", lucru care m-a întărit de atunci înainte. 

Permanent, în timpul rugăciunii, îmi apărea în inimă 
crucea albă, scânteietoare, care, încă, nu m-a părăsit. 

Regret că, după detenţie, n-am avut tăria să merg la 
mănăstire şi să-mi petrec viaţa acolo, căci la sfârşitul anilor 
petrecuţi în detenţie, cerul era deschis pentru mine şi aş fi reuşit 
să realizez o dezvoltare spirituală deosebită, care, datorită 
faptului că nu am întreţinut o rugăciune puternică permanentă, s- 
a întrerupt". 

- Ce înseamnă Sfânta Biserică, pentru mata? Sfânta 
împărtăşanie?... 

- „Biserica este altarul inimilor credincioase... La 
mănăstire era un loc de retragere şi lucrare în Duhul Sfânt. 

Sfânta Biserică văzută este o imitaţie a Bisericilor 
nevăzute, care, spiritual, se pot vedea în împărăţia Cerurilor iar 
aşteptarea Sfintei împărtăşanii mă umple de umilinţă şi îmi simt 
toată nevrednicia în faţa ei şi mă întreb, de ce nu am mai multă 
bucurie atunci când o primesc. 

în ultima vreme am citit şi citesc foarte multe cărţi cu 
caracter teologic şi îmi îmbogăţesc sufletul cu cunoştinţe pe care 
nu le-am avut, dar pe care le-am dorit. 

La aceasta mă ajută şi împrejurările, căci Dumnezeu mi-a 
dăruit câţiva tineri, care înconjurându-mă cu toată dragostea, îmi 
dau tot sprijinul. Şi [am] bucuria că apar astfel de copii ai 
Domnului, fii ai luminii 9 , aşa cum am visat de mult. 

M-am gândit încă din puşcărie: fiii Luminii, fiii 
Dumnezeirii . 

- Ţi-ai dorit un fiu? 

- „Am zis să fie orice. N-am dorit, în mod special, să am 
un fiu, dar acum mă bucur că am o fiică, care mă ajută mai mult 
decât un băiat". 



9 Care să dorească o viaţă plină de rugăciune isihastă, care să ducă la experienţa slavei lui 
Dumnezeu. 

10 Fericitul Ilie a tânjit toată viaţa după ucenici şi prieteni iubitori iar, în aceste rânduri, s-a 
simţit dator ca să ne mulţumească, nouă, celor câţiva prieteni ai săi, pentru că îl iubim. Nu 
aştepta ca noi să-i mulţumim, ci el ne mulţumea nouă, căci atât de delicat era cu fiecare în 
parte. 



11 



- Cum erai în tinereţe, în adolescenţă? 

-„Ca adolescent citeam foarte mult. îmi plăcea natura, 
apele şi codrii şi nu uitam duminica să mă duc la Biserică. 

în clasele a 6-a şi a 7-a am devenit ateu, pornind de la una 
din cărţile citite şi care m-au influenţat: „Minciunile 

11 19 

convenţionale ale civilizaţiei" ,de Max Nordau , dar, la 

1 1 

recomandarea preotului şcolii - preotul Cristea Ionescu - am 
început să studiez mai profund Noul Testament şi filosofia şi, 
meditând profund, am avut o iluminare - după cum declaram 
tuturor - că mai repede aş putea crede că soarele nu este pe cer, 
decât să spun că Dumnezeu nu este şi nu există în cer". 

- Cum credeai că sunt Sfinţii îngeri? Cum ţi-i reprezentai? 

- „Ca îngeri cu aripi... Dar niciodată n-am văzut un înger, 
deşi am văzut lumina dumnezeiască şi oceanul de lumină 
dumnezeiască" 14 . 

- Când erai mic îţi era frică? De unde vine frica celor mici 
de întuneric? 

- „...De la poveştile cu diavoli. Mi-era frică să stau 
singur, când. . .Nu eram terorizat ! . . . 

Am scăpat de ea în timpul detenţiei, din cauza luminii 
[dumnezeieşti], care mi-a apărut şi care mă împrejmuia aproape 
tot timpul. 

Nu-mi apar diavoli şi nici n-am teamă de diavoli, ci am 
teamă de Dumnezeu, ca să nu mă părăsească, să nu mă lase. Am 
convingerea că şi în mijlocul Iadului dacă aş fi, diavolii ar fi 
pentru mine nişte umbre şi nişte aparenţe, care nu m-ar 
înspăimânta. 

- Cum vezi mata semnul Sfintei Cruci? Cum îl simţi? 

- „ Sfânta Cruce e semnul biruinţei. . . şi apărătoare". 



11 Cartea a apărut tradusă în româneşte, în colecţia Biblioteca pentru toţi, prin 1935, într-un 
singur volum. 

12 Max Simon Nordau: http://en.wikipedia.org/wiki/Max_Nordau. 

13 Acesta i-a fost diriginte şi pe atunci dirigintele său avea în jurul a 30 de ani. A slujit la 
catedrala Sfântului Sfinţit Mucenic Haralambie din oraş. 

14 Când discutam noi aceste lucruri, el avea vreo 80 de ani şi era obosit la cote abisale. El a 
văzut Sfinţi îngeri de multe ori, dar aici cred că s-a referit la ceva aparte. 



12 



- Dar cum te simţi în faţa Dreptului Judecător? 

- „ în faţa Dreptului Judecător te simţi ca unul care aştepţi 
verdictul, în ceea ce priveşte viaţa ta de pe pământ şi judecata nu 
poate fi decât dreaptă. 

Şi ceea ce merit, voi primi cu bucurie de la Dumnezeu, 
pentru că trebuie să răspund de binele şi de răul pe care l-am 
făcut sau e un act de judecată şi de dreptate dumnezeiască pentru 
fiecare şi spiritului acestei judecăţi dumnezeieşti, eu mă supun". 

- Te întreb mereu ce simţi şi asta pentru că vreau să aud 
cum trăieşti toate aceste lucruri. Când vine Naşterea Domnului, 
ce sentimente îţi aduce acest praznic, ce aduce în 'năuntrul 
matale? Dar învierea Sa?... 

- „Naşterea Mântuitorului dă o bucurie pură, cerească, ca 
sufletul unui copil. Iar Pastele e o lumină purificatoare...". 

- Ai cântat? Poţi cânta? 

- „N-am cântat, că n-am voce, dar aş fi dorit să cânt. Simt 
o mare durere că nu pot cânta. Aş fi putut să-mi exprim dragostea 
şi bucuria...". 

- Dar mata te bucuri! ! ! Aş dori să mă bucur şi eu la fel. . . 
-„De mai multe ori am simţit o bucurie transformatoare şi 

divină... legată de anumite momente sufleteşti, care au apărut, 
parcă, venind de sus". 

- Ce e metania? Ce înţelegi că semnifică? 

- „Eu am făcut prea puţine metanii, ca să ajung la o trăire a 
metaniei". 

- Dar postul? 

- „Eşti mai uşor atunci, când posteşti şi simţi o uşurare 
spirituală. Parcă mintea se luminează mai mult". 

- Cum trebuie să citim? Ai citi mult... Poţi să-mi spui acest 
lucru... 

- „Citirea se face dintr-o poftă, dintr-o dorinţă de a 
cunoaşte şi de a trăi momente de înălţare spirituală. Asta o simt 
în fiecare zi, dar nu durează, pentru că intervine oboseala". 



13 



Eu îi puneam întrebările iar el îmi răspundea, însă pentru 
faptul că trebuia să scriu ceea ce îmi spunea, era laconic, după 
cum se poate vedea. 

Noi nu vorbeam niciodată despre ceva anume, pe scurt, dar 
acum a fost altfel. Nici mie nu-mi plăcea că nu îl văd, că nu-1 
privesc în ochi tot timpul. 

Nu mai făcusem asta cu el niciodată şi cred că s-a simţit 
stingherit de faptul că îi notez cuvintele. 

Acum, parcă şi eu mă simt un pic stingherit, nu de faptul 
că nu pot scrie despre el - asta o pot face oricând - ci din cauză 
că nu pot să pun pe foaie, în scris, şi sentimentele mele de atunci. 

Uităm prea multe lucruri. Atunci credeam că voi fi în stare 
să-mi amintesc, cu fidelitate, cu precizie, fiecare detaliu, dar nu e 
aşa. 

Am uitat mult prea multe lucruri, deşi îmi amintesc multe 
amănunte, din clipele petrecute împreună. Dar am uitat, pentru că 
am fost umplut de prea multă dragoste. 

Sentimentul că eşti ocrotit, că eşti înţeles, că eşti iubit, te 
face să ţi se pară totul mult prea dumnezeiesc şi, de aceea, trăieşti 
din izvorul dragostei ce te inundă, nemaidând o atenţie lucidă 
fiecărui detaliu în parte. 

Continui amănuntele biografice. Intre 1947 şi 1952 a fost 
profesor iar între 1950-1951 inspector şcolar la Roşiorii de 
Vede 15 . Când a ajuns profesor avea 28 de ani. 

Discutăm poziţia Sfântului Marcu Ascetul despre cei trei 
mari duşmani ai omului şi e de acord cu ea. 

Apoi îl întreb de care Sfinţi e foarte apropiat. 

- „în primul rând - şi până la bătrâneţe - de Sfântul 
Arhanghel Mihail şi, dintre Sfinţi: de Sfântul Gheorghe, de 
Sfântul Dimitrie, de Sfântul Simeon Noul Teolog... la care mă 
rog în fiecare seară şi dimineaţă; care mi-au apărut sub forme de 
biserici, extraordinar de frumoase şi împodobite: Sfântul 



15 Deoarece centrul / municipiul judeţului Teleorman devenise oraşul Roşiori, a făcut 
naveta, în fiecare zi, cu trenul. 



14 



Gheorghe 16 , de culoare roşie iar Sfântul Dimitrie 17 , de culoare 
verde. 

- Ştiu că ai citit de mai multe ori Apocalipsa Sfântului 
Ioan Evanghelistul. . . 

- „Da, pentru că mă interesa care e sfârşitul lumii. Carele 
de luptă sunt avioanele". 

- Care dintre Sfinţii Proroci ţi-a plăcut mai mult? 

- „Sfântul Iezechiel 18 ". 

- Cum trebuie să înţelegem contemplaţia? Ce e 
contemplaţia? 

- „Contemplaţia e efortul pe care îl faci cu mintea, [pentru] 
ca să[-L] cunoşti pe Dumnezeu. întunericul este numai ceea ce 
vedem noi. 

Creatorul, El, Se ascunde în întuneric, dar El este deasupra 
întunericului. In ultimele analize ştiinţifice, materia dispare şi 
rămân numai forţe energetice, care nu se ştie dacă sunt materiale 
sau spirituale". 

După ce s-a întors din puşcărie a lucrat, ca şi calculator de 
salarii, angajat de IGO {Inteprinderea de gospodărie 
orăşenească), între 1964-1968. 

Datorită unei legi de atunci, toţi deţinuţii politici 19 trebuiau 
repuşi în circuitul muncii. Pe baza acestei legi, la cererea 
Securităţii, IGO 1-a angajat imediat. 

Din 1968 a devenit translator pentru limba engleză, la 
Combinatul de îngrăşăminte chimice din Turnu Măgurele, până 
în 1972. 

Odată cu anul şcolar 1971-1972 a fost reprimit în 
învăţământ, ca profesor de Engleză, până în 1976, când s-a 
pensionat. 



16 Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă (23 aprilie): 
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/aprilie/aprilie23.htm. 

17 Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir (26 octombrie): http://www.calendar- 
ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie26.htm. 

18 Sfântul Proroc Iezechiel: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie21.htm. 

19 A făcut puşcărie pentru că a fost considerat legionar ceea ce el nu era. însă, mi-a 
mărturisit faptul, că simpatiza cu viaţa lor de curăţie de la început, cu spiritul lor eroic. Aşa 
că a făcut 12 ani şi ceva de puşcărie. ..fără să fie vinovat de nimic. A fost văzut vorbind cu 
doi inşi, dintre care unul era legionar.. .şi, pe această bază. ..a fost închis. 



15 



L-au pus inspector pentru două motive: era tânăr şi 
neînregimentat, adică apolitic 10 . Şi, tot atunci, mi-a spus, că a 
făcut 4 ani engleză în liceu şi că era cel mai bun din clasă la 
engleză. 

Imediat după ce a venit din puşcărie a fost solicitat să dea 
lecţii particulare de engleză . 

El era obosit iar eu trebuia să plec cu trenul. De fiecare 
dată, plecările mele ne-au făcut să ne spunem totul în grabă. 

Pe 26 februarie 2000, la ora 13:30, reîncepeam discuţia 
scrisă despre viaţa sa. 

„Din 1998 n-am mai putut să scriu 22 şi a fost ca un 
handicap pentru mine, pentru că în felul acesta nu am mai putut 
să dezvolt, mai departe, gândurile şi ideile, care mă asaltau ca 
întotdeauna". 

Literatura: „De unde, mai demult, atenţia mi se îndrepta în 
multe direcţii, în special în literatura universală, acum, când nu 
mai pot scrie, câmpul se îngustează şi am impresia, că treptat, va 
dispare. Pentru că, numai scriind, te confrunţi cu probleme 
diferite şi cu dezvoltarea lor. 

Mai înainte am scris poezie referitoare la probleme 
spirituale. Proza mea se referă la însemnări zilnice, la diferite 
probleme. 

Experienţa literaturii universale mă determină să spun, că 
în cele din urmă, se referă la adevăr, la adevărul, care până la 
urmă, se confundă cu Divinitatea. 

Mai presus de toate cunoştinţele acumulate şi însuşite într- 
un fel sau altul, toate s-au detaşat de mine şi au căzut ca o coajă, 



20 Paradoxal, după ce făcuse puşcărie, pentru pretinse scopuri politice. 

21 L-am întrebat câţi a meditat de-a lungul timpului şi mi-a spus: „poate o sută". Mergea 
acasă la fiecare. Avea 25-30 de copii pe săptămână la meditaţie şi lucra pe fiecare zi cam 5- 
6 ore. De aceea el a fost obosit mai toată viaţa. 

Nu s-a odihnit deloc, pentru că mai trebuia să facă şi altceva, mereu altceva: să citească, să 

scrie, să se roage continuu. 

Dar dacă îl întrebai despre viaţa lui, dacă îi cereai detalii, ascundea adevărul muncii şi al 

oboselii sale chinuitoare, sub câteva cuvinte smerite, şterse, de parcă ar fi fost toată viaţa un 

om oarecare şi nu o făclie mult prea minunată a Duhului Sfânt. 

Doamna preoteasă, soţia mea, îl cunoscuse de când era mică, pentru că făcuse lecţii de 

engleză cu fratele ei, care acum e profesor de Engleză, datorită Fericitului Ilie. 

22 Când venea vorba să scrie sau să corecteze ceva apela la domnişoara Green, fiica sa. 



16 



când a apărut trăirea, ce, prin spiritualizare, m-a făcut să mă 
apropii de Divinitate". 

Familia: „Familia este centrul de formare şi de îmbogăţire 
sufletească. E un centru de atracţie pentru organizarea morală a 
omului, pentru desăvârşirea omului. 

Fără familie omul se risipeşte. Pot renunţa la familie, în 
mod benefic, numai cei care se retrag în mănăstire, ducând o 
viaţă spirituală". 

Despre pace şi libertate: „In trecut, am luptat pentru o mai 
bună întocmire a vieţii pe pământ. De mult nu mai pot să fac 
aceasta şi îmi par zadarnice toate eforturile omeneşti, în afară de 
lupta interioară, sufletească, pentru a ne apropia, cât mai mult, de 
Dumnezeu". 

Timpul şi viaţa duhovnicească: „Apropierea de Dumnezeu 
şi realizarea omului se poate face în tinereţe şi la maturitate iar, la 
bătrâneţe, se poate numai consolida". 

Despre gânduri: „Stăpânirea gândului şi a gândirii depinde 
de voinţa fiecăruia. La aceasta te ajută, foarte mult, rugăciunea 
mentală". 

Credinţa şi iubirea: „A crede în Dumnezeu este treaba 
minţii şi a efortului cunoaşterii. Iubirea de Dumnezeu se naşte şi 
se fortifică prin rugăciune". 

Lupta cu păcatul : „Lupta cu păcatul se face zi de zi şi ceas 
de ceas, pentru că există păcate cu voie şi fără de voie. 

Am încercat odată, izolat fiind, să mă plasez şi să trăiesc 
fără păcate. 

Am constatat că e o pretenţie absurdă şi imposibilă, că 
omul nu poate ieşi din condiţia sa de om şi că este o mândrie să 
încerci lucrul acesta. 

Omul are datoria să lupte cu ispita şi cu păcatul, indiferent 
dacă izbuteşte sau nu ca să se detaşeze complet". 



17 



Virtutea spre care a tânjit toată viaţa: „Virtutea la care am 
ţinut cel mai mult a fost realizarea fecioriei, a purităţii trupeşti şi 
sufleteşti. Recunosc, că mai mult nu am reuşit, decât am reuşit". 

Nădejdea mântuirii: „Nădejdea de mântuire se naşte din 
faptele şi gândurile pentru care te stăpâneşti şi pentru care te 
lupţi. 

Nădejdea mea şi efortul meu este să ajung din nou ca să 
trăiesc şi să spun, că Dumnezeu locuieşte în mine, aşa cum, într-o 
perioadă din trecut, ajunsesem să realizez". 

Viaţa în Sfântul Duh: „A trăi în Duhul Sfânt înseamnă a 
trăi şi a deveni sensibil pentru lumina dumnezeiască, care să te 
înconjoare şi să-ţi lumineze mintea şi sensibilitatea". 

Adevărata cunoaştere duhovnicească: „Nu cred să existe 
cunoaştere duhovnicească în afară de lumina dumnezeiască şi de 
iubire. Dumnezeu este Lumină şi Iubire, Care străbate tot chipul 
şi universul". 

Profilul interior al adevăratului slujitor al lui Dumnezeu : 
„Un slujitor al lui Dumnezeu trebuie să fie - pe cât e omeneşte 
posibil - curat şi trăitor al luminii şi al purităţii". 

Ce trebuie să facă aceia, care nu au văzut lumina 
dumnezeiască?: „Cei care n-au văzut lumina şi n-au simţit 
iubirea dumnezeiască, trebuie să aspire permanent şi stăruitor să 
o capete, căci nu e imposibil". 

împărăţia Cerurilor: „împărăţia Cerurilor este, pentru 
mine - aşa cum a zis Mântuitorul - în inima noastră, dacă ştim 
să o căutăm. 

Am înţeles acest lucru, atunci când am avut revelaţia 
diferitelor ei părţi. 

Acolo, un punct, devenea un univers de lumină şi de extaz. 
Am văzut fenomene şi am simţit ceea ce nu se poate exprima în 
cuvinte, pentru că frumuseţea şi cele pe care le vedeam erau mai 
presus de orice vedere şi închipuire omenească". 



18 



Pregătirea pentru Sfânta împărtăşanie: „înainte de 
împărtăşanie 23 , ar fi bine - aşa cum văd şi, mai puţin, înţeleg - să 
ne golim sufletul de orice vedere şi orice gând şi aşa, în golul 
acela, în infinitul acela, să-L primim pe Dumnezeu şi totul... în 
smerenie". 

Discernământul duhovnicesc în ceea ce priveşte 
descoperirea tainelor lui Dumnezeu şi altora: „Când un om 
duhovnicesc, cuprins de umilinţă, încearcă să spună lucruri mari 
şi dumnezeieşti, se teme, mai mult decât orice, de faptul de a 
spune aceste lucruri oamenilor, pentru ca să nu fie socotită, 
vorbirea lui, din mândrie". 

Cererea sfatului duhovnicesc: „Totdeauna, dacă nu avem 
curajul să cerem o părere sau un sfat, indiferent pentru ce lucru, 
înseamnă lipsă de curaj sau mândrie. E necesar să consultăm pe 
cineva, pe care îl socotim îndreptăţit să ne poată corija mai mult 
sau mai puţin". 

Neascultarea: „Cine nu poate să asculte un om 
duhovnicesc, înseamnă că are duhul răzvrătirii în el". 

- Poţi să fii monah în lume? Cât de greu este ? 

- „A fi un monah în lume, în viaţa cea obişnuită e mai greu 
sau tot atât de greu, ca a duce o viaţă spirituală, spre desăvârşire, 
în pustiu". 

- Cine poate realiza o căsătorie albă? Fără relaţii sexuale. . . 

- „Numai cine are un dar special de la Dumnezeu, poate să 
realizeze căsătoria în duh, fără contacte trupeşti". 

- Ce este nebunia pentru Hristos? 

-„Nebunia pentru Hristos este lipsirea de orice interes 
lumesc şi trăirea în Duh a întregii lui vieţi". 

- Cine se mântuie mai repede: bărbatul sau femeia? 



23 Desemnează aici actul de a primi Sfintele Taine, ca echivalent al lui „a te cumineca" sau 
„a te împărtăşi". 



19 



- „E deopotrivă de greu să obţină mântuirea, fie de e 
bărbat sau de e femeie. Asta depinde de harul de la Dumnezeu, 
pentru care nimic nu e imposibil". 

Sfat pentru cineva care se clatină în credinţă: „Ca să nu i 
se pară greu, să-i oferi câteva pilde de persoane, care au 
îndeplinit sarcini mai grele, decât îşi închipuie el, pentru a se 
mântui sau recomandarea lecturării vieţilor Sfinţilor, care s-au 
supus, de bunăvoie, la mari suferinţe". 

- Cum arată calea de mijloci 

- „Calea de mijloc e modestie şi smerenie". 

Aici se încheie a doua discuţie despre viaţa sa şi despre 
întrebările pe care i le-am pus atunci. 

întotdeauna - după ce termin ceva - mi se pare, că ceea ce 
am făcut e prea puţin. 

Acum aş fi pus alte întrebări. Poate că şi dumneavoastră, 
cititorul meu, aţi fi dorit să întreb şi alte lucruri. 

în acea zi mi-a spus, că Sfântul Arhanghel Mihail a apărut 
în celulă la cineva, care aţipise puţin sau dormea şi i-a spus: 
„Aici nu se doarme, se veghează!" 

Puşcăria comunistă era o Sfântă Biserică, acolo unde 
oamenii rezistau ortodox. Rugăciunea şi vegherea erau armele 
pline de tărie duhovnicească a celor care îşi sfinţeau viaţa. Vom 
vedea lucrul acesta de-a lungul întregii sale opere. 



20 



Date despre manuscrisul publicat în 
timpul vieţii sale 



Cu toate greutăţile, inimaginabile pentru noi, ale anilor săi 
de detenţie, Fericitul Ilie mi-a mărturisit faptul, că în mod 
deliberat, nu a vrut să mai vorbească despre suferinţele de acolo, 
să mai scrie despre ele, ci s-a referit numai la revelaţiile sale 
dumnezeieşti. 

5 

De ce? Pentru că a văzut pe piaţă o inflaţie de cărţi, după 
1989, despre suferinţele din închisorile comuniste şi multe cu 
tentă revanşardă... dar, mai puţine sau deloc, cu date despre ce a 
făcut suferinţa, în mod pozitiv, din oameni, despre cum i-a 
înduhovnicit. 

De aceea a întocmit un manuscris, pe care a vrut să îl 
editeze undeva. 

Până la sfârşitul vieţii sale a avut parte de două ediţii 
tipărite ale acestui manuscris şi aceste două ediţii în tiraje mici. 

Prima ediţie a manuscrisului întocmit de către el: 

5 

Ilie Mocanu, Lumina nevăzută care se creează, Ed. 
Cultura, Piteşti, 1997, 125 pagini în format mic, 10. 000 lei. 

Are şi o erată... Insă Fericitul Ilie se plângea de modul 
defectuos în care a fost cules şi editat textul, pentru că apar în el 
erori grosolane, pe care mi le arăta pe carte. 

Nici nu se putea altfel, atâta timp cât aceste texte teologice 
mistice nu erau înţelese în profunzimea lor. 

Coperta aparţine lui Ovidiu Tom Rotaru, director al 
editurii: Dr. Radu Stancu, director de carte: Dan Rotaru, culegere 
şi tehnoredactare computerizată: Ovidiu Tom Rotaru, corectura 
textului: Dan Rotaru si Tom Rotaru. 

5 

Această ediţie a fost ediţia care i-a alinat suferinţa de atâţia 

5 5 5 5 

ani, însă ea, fără un comentariu teologic şi experenţial e 
confundată cu o poezie oarecare. 

A doua ediţie a fost tipărită la Bucureşti, într-un mod 
incatalogabil de prost, în 1998. 



21 



Pe pagina de titlu nu apare nicio editură şi niciun oraş, ci 
numai numele autorului: Ilie Mocanu şi titlul cărţii: Din suferinţă 
si întuneric ţâşneşte lumina. 

Cartea are 148 de pagini (şi cu erata), scrisul tremurat de la 
o parte la alta a cărţii şi aflăm, pe o pagină de final, că a 
beneficiat de tehnoredactarea computerizată a Vioricăi Pantea 
sau Păntea, pe care nu o cunoaştem. 

Această a doua tipăritură 1-a îndurerat rău de tot. Nu ştim 
dacă a fost cumpărată de către cineva sau unde a ajuns stocul de 
pe piaţă. Cert e că la Fericitul Ilie a rămas multe volume, din care 
ne-a dat si nouă câteva. 

Dumnezeiescul Ilie considera că aici, în acest manuscris, e 
tot ce e mai important din experienţele sale duhovniceşti şi că, 
dacă cineva ar avea la îndemână manuscrisul, editat într-un mod 
frumos, oricine ar înţelege mărturia sa. 

El ajunsese la un asemenea grad de sfinţenie încât nu mai 
putea să înţeleagă, că mărturia sa e foarte grea, din punct de 
vedere teologic şi experenţial şi că nu poate fi înţeleasă nici cu 
comentarii largi ale ei... darămite fără niciunul. 

Ne-am muncit vreo doi ani de zile ca să îl facem să 
înţeleagă că aceste cuvinte ale sale nu au niciun sens pentru un 
cititor neiniţiat teologic şi fără o foarte mare sporire 
duhovnicească. 

Până la urmă ne-a dat dreptate... şi cred că toate explicaţiile 
noastre l-au făcut să înţeleagă că opera sa teologică va fi în mâni 
sigure la noi şi, cu puţin înainte să adoarmă, ne-a dăruit-o 
integral. 

Nu ştim nimic însă despre opera sa literară, după cum, cea 
teologică, care e la noi acum, nu e nici ea completă la modul 
absolut, pentru că unul dintre manuscrise a fost confiscat de către 
Securitate iar altul l-am pierdut din cauza unui om, în care eu, din 
păcate, am investit încredere. In loc să îl publice... manuscrisul a 
dispărut. 

In acest prim volum al operei sale vom reda manuscrisul 
publicat anterior, la Piteşti şi Bucureşti, precizând forma finală a 
textelor, conform manuscriselor sale, alături de comentariile 
noastre la poemele şi proza sa. 



22 



Cartea luminii dumnezeieşti 14 



24 Deşi experienţele sale mistice sunt discutate în toate manuscrisele sale, aşa ne-am 
obşinuit să numim manuscrisul editat, pentru că ne tot refeream la el şi îl discutam pas cu 
pas cu Fericitul Ilie. Şi l-am discutat în totalitate, la unele aspecte el spunându-ne, în mod 
puctual, modul cum trebuie înţelese lucrurile pe care le-a scris. 



23 



Partea întâi 25 



„E mai propriu lui Dumnezeu să fie cântat, decât să fie 
descris fără cântare" 26 . 



Mărturii din slava cerului 



97 

Heruvimii cei cu ochi mulţi văd şi reflectă Dumnezeirea . 

98 

Omul sfinţit poate să vadă şi să reflecte Dumnezeirea prin orice 
por, prin orice atom şi astfel devine oglinda Dumnezeirii , 
dumnezeu prin înviere, în împărăţia Cerurilor. 



25 Poemele cuprinse în această secţiune reprezintă revelaţiile sale încifrate în cadru poetic, 
avute în timpul detenţiei şi învăţate pe de rost, fără să desfiinţeze poezia şi fără ca poezia să 
sacrifice fondul dumnezeiesc al poemelor sale. 

Poemele sale sunt, în acelaşi timp, material lingvistico-literar dar şi experienţă extatică, 
tocmai de aceea, fără cunoaşterea teologiei şi a experienţei lor dumnezeieşti sunt 
doar... poezie. 

Acolo unde termină poetul începe misticul şi invers, fără ca să existe o linie strictă de 
demarcaţie între cele două aspecte ale persoanei sale. 

26 Cred că acest cuvânt, nu în mod literal ci în esenţa sa, îi aparţine Sfântului Grigorie 
Teologul, care considera că adevărata teologie este doxologică, este o expresie plenară a 
persoanei celui credincios. 

27 Reflectă în persoana lor slava Dumnezeirii. 

28 De harul şi prin harul Prea Sfintei Treimi. 
Prin întreaga sa persoana. 

30 Un mediu în care se reflectă, datorită curăţiei persoanei, slava Prea Sfintei Treimi. 



24 



Cuvânt înainte 



Motto: „Şi toate câte veţi cere, 

rugându-vă cu credinţă, 

veţi primi". 

{Matei 21, 22) 



Timp de 12 ani şi jumătate am trecut, începând din 1952, 

■3 1 

prin rigorile temniţelor din securitatea Uranus , Jilava, Gherla, 
minele de plumb Baia Sprie şi Cavnic, spitalul T.B.C. din Târgu- 
Ocna şi, în fine, Aiud. Aici fiind bolnav grav, am stat până la 
eliberare. 

între viaţă şi moarte, preocuparea mea de frunte a fost 
rugăciunea permanentă, care uneori se continua şi în somn prin 
rugăciune isihastă . Urmând îndemnul Sfântului Apostol Pavel 
„Rugaţi- vă neîncetat!" (/ Tes. 5, 1 7), am obţinut lumina necreată. 

Cerul mi s-a deschis şi ceea ce am văzut şi am simţit, şi 
mai puţin am gândit, le-am expus în versuri; pentru că acesta era 
singurul limbaj mai aproape de realitate şi pentru a le reţine mai 
uşor, pentru momentul când voi fi eliberat. 

Din cauza bolii din ultima perioadă multe au fost uitate, 
dar câteva dintre aceste poeme mi-au rămas în memorie pentru 
posteritate. 

Trebuie să se ştie că nu am făcut metafore sau figuri de 
stil 34 , ci aceasta a fost singura modalitate de exprimare a acestor 
realităţi şi trăiri, vizibile şi palpabile cu toate simţurile, a trăirilor 
spirituale 35 . 



31 Care a fost dărâmată potrivit: http://www.jurnalul.ro/stire-special/bibliotecarul-de-la- 
manastirea-antim-70568.html. 

32 După cuvintele învăţătorului: ea se spunea „de la sine". 

33 în mod duhovnicesc. Adică a început să aibă vedenii dumnezeieşti. 

34 în poemele mele. 

35 Trăind şi văzând spiritual, simţi şi spiritual. De aici realitatea pipăirii cu spiritul/ duhul 
nostru a realităţilor spirituale / duhovniceşti. 



25 



Am notat aici, mai mult decât ceea ce am gândit 36 , ceea ce 
a fost dincolo de gândire, ceea ce mi s-a descoperit prin 
rugăciune şi în timpul rugăciunii; după ce am reuşit, cu multă 
trudă şi risc 37 , să îndepărtez şi să disting, ceea ce era curat şi 
divin de ceea ce era diabolic şi încercare demonică. 

A fost o luptă spirituală nebănuit de grea. Aceasta am dus- 
o prin rugăciuni de tot felul, predominantă fiind rugăciunea 
inimii lui Hristos, rugăciunea isihastă: Doamne Iisuse Hristoase, 
Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul! 

Totul a început prin apariţia crucii de lumină solară 38 în 
dreptul inimii , apoi lumina s-a extins, în mod treptat, asupra 
întregului corp. Lupta a fost grea şi a durat ani de zile pentru a 
îndepărta negura 40 şi apariţiile satanice, obsesiile demonice care 
tindeau să mă doboare. 

Cu timpul, lumina spirituală m-a învăluit şi s-a extins spre 
infinit. Doar rugăciunea isihastă spusă tot timpul, uneori chiar şi 
în timpul somnului, m-a salvat sufleteşte şi trupeşte adeseori. 

Mi-a apărut 41 întâi lumina albă, apoi, treptat 42 , luminile 
mistice 43 în culori deosebite. Am auzit, am simţit, am gustat cu 
mirosul, am pipăi 44 în Duh cu duhul şi trupul meu duhovnicesc 45 - 
văzut în diferite feluri de culori şi forme. 

M-au ajutat şi celelalte trupuri duhovniceşti de Sfinţi şi 
îngeri 46 . Am văzut, am înţeles, mi s-a descoperit o lume nouă 47 , 
spirituală, prin Duhul lui Dumnezeu, făcând parte din această 

AQ 

lumină nevăzută ochilor trupeşti, prin trupul lui Hristos . 



36 Adică am relatat ce am văzut - cum am putut să le redau - fără să gândesc, fără să 
conştientizez pe deplin cele văzute şi să raţionez prea mult la ele. Eu am gândit mai puţin 
decât am văzut. 

37 Personal. îl păştea teama înnebunirii. 

38 Necreată. A apărut lumina dumnezeiască sub forma unei cruci. 

39 Tot ceea ce vedea, vedea numai el şi asta în duhul său. Nu în afara persoanei sale, ci 
înăuntrul trupului său. 

40 Spirituală, pe care o vedea şi o simţea şi care îl deranja. 

41 Am experiat. 

42 Cu timpul şi din ce în ce mai mult. 

43 Modul sau modurile de existenţă ale luminii necreate, prin intermediul unei stări continue 
şi profunde de iubire şi rugăciune. 

44 Cu simţurile sufletului. 

45 Cu duhul şi trupul meu care au participat la înduhovnicire. 

46 Nu că sfinţii din cer ar avea cu ei trupurile lor pământeşti transfigurate, ci sufletele lor cât 
şi îngerii, pentru cei care-i văd întru Duhul, au o anume corporalitate. 

47 Pentru mine. 

48 Datorită întrupării Sale şi a tuturor consecinţelor care urmează acestei „deşertări de Sine" 
a Fiului lui Dumnezeu (Filip. 2, 7). 



26 



Am participat 49 şi trăit 50 în lumina necreată, mi s-a 

fi A 

descoperit Biserica nevăzută , am pătruns în împărăţia Cerurilor, 
care mi s-a dăruit 52 . 

S-a împlinit cu mine făgăduinţa de la Vladimireşti : „In 
inimile care Mi se încredinţează Mie şi Mă cheamă cu tot dorul, 
voi coborî cu tot cerul şi voi face din ele altarul Meu" 54 . 

Mă simţeam mereu cu trup-altar 55 între alte altare 56 , 
arhitectonic legate între ele în timpul rugăciunii. 

Vedeam corăbii care veneau spre mine, şi altare 
fantastice , în culori. Am văzut Ochiul spiritual ca un soare, care 
mă trecea dintr-o lume spirituală în alte lumi spirituale, mai pure 
şi mai măreţe. Toate acestea se petreceau la sfârşitul celor 12 ani 
de detenţie: 1963-1964. 

Când eram bolnav, prăbuşit în suferinţă şi fără nicio 
perspectivă 58 , eu spuneam, ca rugăciune: „Slavă Ţie, Doamne, 
pentru toate!". 

în adâncul acesta al pierzaniei 59 , socoteam că aceasta 60 este 
cea mai pură exprimare a iubirii mele şi a slăvirii din adâncurile 
existenţei trupeşti. 

în poeme nu am prezentat suferinţele şi încercările prin 
care am trecut, ci m-am ridicat deasupra lor prin credinţă şi 
rugăciune. Prezint câteva lucruri minunate mai jos, care mi s-au 
întâmplat 61 . 

Când făcusem o congestie cerebrală, am văzut laba 
piciorului lui Hristos, pe care îi căzuse o lacrimă... I-am sărutat 
piciorul, am sorbit lacrima şi, din momentul acela, când toate 



49 Am asistat la viaţa împărăţiei lui Dumnezeu. 

50 Conştient şi efectiv, în duhul meu. 

51 A Sfinţilor din ceruri, în comparaţie cu Biserica văzută. 

52 Am fost lăsat să o văd. 

53 La începutul secolului al XX-lea, în această localitate, s-au întâmplat unele manifestări 
spirituale. Nu cunosc prea mult subiectul. învăţătorul credea în autenticitatea lor. Pe el îl 
interesează mesajul semnalat în text şi nu afilierea la ce s-a întâmplat mai apoi cu grupul de 
la Vladimireşti. 

54 Poate fi o parafrază extinsă a lui „Eu întru ei" de la Ioan 17, 23. 

55 Din care aduceam jertfa rugăciunii, a iubirii şi a curăţiei mele. 

56 Cred că Sfinţii şi îngerii, dacă nu şi alţi rugători încă în trup. Nu mi-a mărturisit, în mod 
expres, dacă a văzut şi pe alţi rugători în trup, în cer, în momentul când a avut vedenii 
preasfinte, dumnezeieşti. 

57 Incredibil de frumoase şi de greu de descris. 
Adică: nu mai vedeam o perspectivă. 

59 Al neputinţei omeneşti. 

Rugăciunea. 
61 în timpul detenţiei. 



27 



venele mi se umflaseră excesiv, treptat-treptat congestia a încetat 
şi cu timpul a dispărut de tot. 

Altădată, când eram prăbuşit de boală, în semi-vis 62 , 
Hristos mi-a pus mâna Sa pe inimă. Bucuria mi-a fost atât de 
mare încât a durat câteva zile şi apoi am fost din nou sănătos. 

Uneori simţeam şi vedeam o lumină dumnezeiască pornind 
din inima mea şi stând în jurul meu şi ea era mai evidentă şi mai 
palpabilă pentru spirit decât lumina materială 63 şi decât materia 
însăşi. Am experiat acceleraţia 64 care tindea spre infinit, care 
dispărea în linişte şi, în liniştea aceasta, mi se descoperea 
împărăţia Cerurilor. 

Altă dată, un coleg de cameră 65 , care executase aproape 20 
de ani de detenţie, a intrat într-o tăcere în care, după mărturia lui 
ulterioară, simţea că va înnebuni. M-am rugat pentru el câteva 
zile în şir Maicii Domnului, care mi se arăta ca o lumină 
albăstruie, în care străluceau trei sori. 

în momentul în care lumina aceasta s-a fixat asupra lui 66 , el 
a venit şi mi-a spus, de ce a luat această atitudine a tăcerii. Eu 1- 
am sfătuit să înceapă 67 să vorbească, cu toţi ceilalţi, din celulă. 

Mi-a mărturisit că nu poate să facă aceasta. Eu m-am rugat 
în continuare Maicii Domnului şi lumina albăstruie a revenit 
asupra lui. A doua zi a venit să-mi spună că o forţă, căreia nu-i 
poate rezista, îl împinge şi trebuie să vorbească iarăşi cu mine. 
Cu timpul, el a revenit la normal. 

Poemele acestea nu sunt decât umbra palidă a ceea ce am 
văzut şi simţit în lumina dumnezeiască. Nu ştiu dacă am reuşit 68 
ca cel ce le va citi, să vadă dincolo de cuvinte 69 , măreţia şi 
frumuseţea lumii spirituale. 

70 

Citez aici cuvintele Preotului Profesor Dumitru Stăniloae , 

7 1 

din scrisoarea datată: 5.01.1979 , când, la o scrisoare adresată de 
mine, dânsul mi-a răspuns următoarele, în legătură cu poemul 



62 într-o stare intermediară. între starea de veghe şi cea de somn. 

63 Cea de la soare sau de la alte surse de iluminat. 

64 Referitor la viteză, prin prisma vederii spiritului. 

65 De celulă. 

66 A rămas peste el. 

De fapt: să reînceapă. 

68 Prin ceea ce am scris. 

69 în duhul său. 

70 Mai multe date despre sine: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_St%C4%83niloae. 

71 Această scrisoare se află în posesia noastră şi o vom edita într-unui dintre volumele 
acestei serii aghiografice dedicate Fericitului Ilie, Părintele nostru duhovnicesc. 



28 



înduhovnicire: „Poemul mi-a făcut impresia unei trăiri autentice 
în lumina dumnezeiască, întrucât seamănă mult cu ale Sfântului 
Simeon Noul Teolog 72 ". 

Socotesc poemele acestea ca pe o temă de cugetare şi ca pe 
o experienţă unică, izvorâte din inimă şi minte, din dragostea 
pentru lumina dumnezeiască, puritate şi înălţare spre Dumnezeu 
în condiţii de claustrare şi suferinţe irepetabile. 

Cu umilinţă trebuie să mărturisesc, că lumina şi vederea în 
Duh a durat câţiva ani. 

Reintrând în viaţa obişnuită 74 , lumina şi vederea în Duh s- 
au pierdut, dar nu au dispărut total. „Darul se dă, dar se şi ia". 

Doresc însă publicarea acestor pagini, ca o necesitate 
pentru vremurile noi de acum, ca să ne îndreptăm inimile şi 
sufletele spre Dumnezeu 75 . 

Turnu Măgurele, 
Martie, 1990. 



72 A se vedea teza noastră doctorală: http://bastrix.wordpress.eom/2009/l 1/1 8/vederea-lui- 
dumnezeu-in-teologia-sfantului-simeon-noul-teolog/. 

73 în Duhul Sfânt. 

74 După eliberarea din temniţă. 

75 Iar prin această editare completă a operei sale şi prin comentariile noastre împlinim, de 
fapt, marea dorinţă a vieţii sale, faptul ca experienţa sa mistică şi înţelegerile sale teologice 
să ajungă la membrii Bisericii noastre şi să îi zidească în credinţa şi dragostea lor pentru 
Dumnezeu şi pentru oameni. 



29 



Omul 



Am căutat să înţeleg microcosmosul şi macro-cosmosul. 
Am citit mult. Mă interesa astronomia. Eram curios să cunosc 
ultimele particule materiale, energia, esenţa lor. 

Oare e înţelept a trece prin viaţă, fără să cunoşti numele şi 
funcţiile acestor ultime elemente constitutive ale materiei, ale 
atomului, ale elementelor care alcătuiesc fundamentul lumii, 
infinitul material? 

Toate datele şi concluziile duc, în ultimă analiză, la energii 
fără substrat material. La neant? La existenţa neantului?! O 
rezultantă contradictorie, neantul ca existenţă, ca realitate ultimă. 
Şi atunci?... 

M-am întors către mine însumi, ca să caut răspunsul pentru 
micro şi macrocosm în spirit, într-un mod spiritual. Da! Pentru şi 
prin nodul acesta gordian, care este omul, combinaţie de spirit şi 
materie în existenţa actuală. . . 

Dar cum?!... Pe o cale trudnică, înspăimântător de 
periculoasă pentru sănătatea mea psihică - când lucrezi de unul 
singur -, trecând prin încercări supraomeneşti, pe care le poţi 
depăşi numai prin credinţa în Dumnezeu, prin rugăciune, 
mortificare, jertfă, renunţarea absolută la tot ceea ce este 
omenesc, prin efortul spiritualizării 76 . 

Am izbutit să obţin sau, mai bine zis, mi s-a dăruit lumina 

77 78 

spirituală , văzută doar de ochii minţii. Prin ea mi s-a dezlegat 
problema omului. 

Macrocosmosul şi microcosmosul material există în noi. 
Microcosmosul se dizolvă în noi iar macrocosmosul dispare în 
infinit 79 . Neantul e în noi şi noi în neant, în mod nevăzut 80 . Iar 
noi suntem, din şi în Dumnezeu şi Dumnezeu în noi. 

începutul şi sfârşitul, infinitul şi marginile lui sunt în noi. 
în noi e creaţiunea 82 şi noi ne aflăm în creaţiune, creatori 83 . 



76 Al înduhovnicirii mele. 



77 Am primit-o ca pe cel mai mare dar pe care mi 1-a dat Dumnezeu în viaţa mea. 

78 Prin lumina necreată. 

79 în timpul vederii dumnezeieşti. 

80 Pentru noi sau pentru mulţi dintre noi. 

81 Sau putem fi. 

82 Ceea ce putem vedea prin harul Treimii. 

83 Dumnezei după har. 



30 



Mai bine zis, în noi se produc fenomenele creaţiei 
materiale şi spirituale, individuale şi universale, prin intervenţia 
Duhului Sfânt, a Spiritului Divin, Care se exprimă prin noi, căci 
noi avem marele dar de a fi exponenţii Dumnezeirii, fiii lui 
Dumnezeu. 

Am trăit, am simţit, am văzut în spirit ceea ce am să 
mărturisesc de acum înainte. Am văzut lumina necreată şi cum, 
din lumină, apare, creşte, se dezvoltă lumea spirituală, împărăţia 
Cerurilor, împărăţia lui Dumnezeu. 

Ea se naşte 84 , se diversifică, ia forme măreţe, nepreţuit de 
frumoase şi mereu noi. Se desfăşoară lin sau fulgerător, în forme 
şi culori şi nuanţe infinite, de neconceput pentru mintea 
omenească. 

Era câte o viziune extatică - rareori auditivă - uneori 
aromitoare, plăcut mirositoare, palpabilă, pipăibilă ... 

Şi atunci, lumea de care simţeai că nu te-ai rupt total, se 
prefăcea în umbre, care se dezlânau, piereau. Când am înţeles că 
nu pot să-mi imaginez ceea ce nu poate fi imaginat 86 , că nu pot să 
pătrund mai departe prin imagini, că prin gândire mă rătăcesc, că 
există limite raţionale de netrecut. . . Atunci? Atunci ce am făcut? 

Am realizat renunţarea la tot . Am rămas într-o linişte 
contemplativă, rugându-mă. Tăcere... 

...Şi treptat au început să încolţească, de la sine, gânduri şi 
soluţii noi, au început să apară scânteieri 88 , să se înjghebeze 
lumina 89 , şi lumina să-şi descopere tainele ei, eu rămânând un 
receptacul, o oglindă a lumii văzute, materiale şi a lumii 
nevăzute, dar cu ochii minţii, prin duhul meu. 

în această problemă nu e greu să observi înrudirea de 
gândire, simţire şi problematizare a spiritelor româneşti 90 . 

Eugen Ionescu 91 , în însinguratuf 2 ', spune: „Numai limitele 
imaginaţiei aş vrea să le smulg, stavilele imaginaţiei aş vrea să le 
arunc în aer". 



85 



Apare în noi sau noi o putem vedea, deodată, în lăuntrul persoanei noastre. 
Toate acestea cu simţurile duhovniceşti ale sufletului. 
' Iar ceea ce nu poate nimeni să-şi imagineze este o vedere extatică. 



87 M-am dedicat cu totul rugăciunii lui Iisus renunţând la orice gând, la orice imagine, la 
orice dorinţă omenească bună sau rea. 

88 De lumină dumnezeiască în persoana mea. 

89 Să văd, în mod continuu, slava lui Dumnezeu în mine. 

90 Fericitul Ilie credea, că minţile luminate ale României, au ajuns, cu gândirea, la lucruri 
asemănătoare în esenţă. 

91 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Ionescu. 



31 



Dar n-a putut-o face, şi, din acest motiv, continuă să spună: 
„Suntem în ignoranţă, nu avem de plecare, ca fundament, decât 
neantul. Cum să construieşti pe nimic?" . 

Dar Dumnezeu a construit lumea din nimic! 

Aşa am procedat. De la neant am pornit să construiesc 94 . 
Am realizat moartea minţii 95 - neantul 96 - golul sublim 97 . 

Prin rugăciune permanentă, după sfatul Sfântului Apostol 
Pavel, mi-a apărut lumina, lumina dumnezeiască, şi rugându-mă 
mereu, spiritualizându-mă, mi s-a descoperit lumea spirituală 98 , 
împărăţia Cerurilor, care există dincolo de raţiune , dincolo de 
neant 100 şi care se creează de la sine 101 , din sine, în deplină 
libertate. 

în inima omului se naşte, se coboară cerul, Se coboară 
Iisus: „Nu vă voi lăsa singuri, ci vă voi trimite vouă pe 
Mângâietorul!" (In. 14, 18, 26). „Voi veni la voi!" (In. 14,1 8). 

Şi iarăşi citez din Eugen Ionescu: „noi nu suntem poate 
decât noduri, încrucişări efemere de energie, de forţe, de tendinţe 
diverse şi contradictorii pe care moartea le eliberează". 

Cu ani în urmă însă, în detenţie, în câteva versuri dintr-o 
poezie, am spus aproape acelaşi lucru referitor la om: 



Focar să prind, giganta-ntretăiere 
A tot ce-i viu între neant şi sfere! 



102 



92 Eugen Ionescu, însinguratul, roman, traducere de Rodica Chiriacescu, Bucureşti, Ed. 
Albatros, 1990. 

93 Eugen Ionescu se referea la nimicul creaţiei artistice. învăţătorul se gândeşte aici la 
crearea lumii de către Preabunul Dumnezeu. Acest lucru se vede din propoziţia următoare. 

94 Prin renunţarea la orice gând, în timpul rugăciunii neîncetate, am lăsat pe Dumnezeu să 
construiască în mine o nouă cunoaştere, o nouă sensibilitate, o nouă bucurie. 

95 Golirea minţii de orice gând şi dorinţă, de orice imagine şi de orice scop uman. 

96 Pentru că simţi pe Dumnezeu prin harul Său, deşi nu vezi lumina Sa. 

97 Deoarece nu mai ai în minte nimic al tău şi totuşi simţi o înrâurire divină sublimă, pentru 
care sacrifici, tot ceea ce ţi-ai fi putut dori din lumea văzută. 

98 în care trăiesc Sfinţii şi îngerii şi pe care cântarea ortodoxă o numeşte a fi „în lumina cea 
neînserată". 

99 Adică nu poate fi gândită şi aflată de om, fără harul Sfântului Duh, deci, fără ajutor 
dumnezeiesc. 

100 învăţătorul îmi vorbea despre un neant viu, despre un ceva nociv experiat în mod 
spiritual, care e mai groaznic decât moartea şi care se adânceşte nemăsurat. Face parte, 
această realitate, dintr-o experiere duhovnicească care pe mine mă depăşeşte, dar care, pe 
el, 1-a torturat interior o vreme. 

101 E vorba despre împărăţia Cerurilor. 

102 Vreau să prind focul, focarul din om, din cel care e gigantica fiinţă de sub soare, chipul 
lui Dumnezeu, întretăierea a două lumi şi, întru care, e singurul viu adevărat, între mai- 
mult-decât-moartea (neantul) şi spaţiul-planetar (sferele). 



32 



Nu vorbesc ca un teoretician, ca un filosof, ci ca unul care 
a cunoscut, a pipăit cu toate simţurile spirituale, existenţa de 
dincolo de materia sensibilă, cunoscută tuturor ca atare. 

Există simţuri spirituale similare cu cele pe le avem cu toţii 
în lumea materială. Ele se formează treptat 103 sau îţi sunt dăruite 



de către Duhul Sfânt 104 . 



Turnu Măgurele, 
14 iunie 1994. 



103 
104 



Prin creşterea ta duhovnicească, 
în timpul acestui urcuş duhovnicesc. 



33 



„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa". 

(In. 14, 6) 



Cânt de început 



1 . Cu plâns pribeag, iubirea pământeană 
încă şi azi îmi sună în auz; 
Mai însetat de veşnicul havuz, 
In arc întind surâsu-i de curteană! . . . 



Prima poemă - ca toate poemele sale - începe abrupt. 
Nu există auditoriu ambulant, ci numai unul avizat, duhovnicesc, 
prieten şi conviv al său. 

Nu se începe cu eu, dar despre sine e vorba. 

El spune: „încep cu un plâns pribeag", pentru că el era, 
aşa cum spune Tudor Arghezi 105 undeva: „o lacrimă pribeagă pe 
rana ochilor". 

Mintea lucidă a închisorii Aiud se simţea străină în 
lumea aceasta, exilată. Vroia să-şi plângă exilul precum Ovidiu, 
dar numai şi-1 anunţă. In drumul spre Dumnezeu renunţase la 
„iubirea pământească" dar ea „încă şi azi îmi sună în auz". Dar 
nu ca ceva puternic, ci ca ceva „din trecut". 

Pe havuz îl găsim în dicţionar (în afară de conceptul 
filosofic al timpului havuz), explicat în următorul fel: „Bazin de 
apă în parcuri, de obicei cu fântână arteziană în interior". 

Fericitul Ilie foloseşte sensul adânc al imaginii 
explicative. Lumina necreată ţâşneşte, izvorăşte ca o fântână 
arteziană în fiinţa lui. 

E vorba de „veşnicul havuz". 

„Mă simt mai însetat pe zi ce trece, mai plin de dorul 
Lui, pentru că mi-a arătat cum pot să-L văd", spune învăţătorul. 



105 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi. 



34 



Pentru că e însetat şi îndrăgostit de vederea Lui, de 
realitatea vederii Lui, e concentrat ca un arc, sau încordat „în 
arc". 

Cu toată fiinţa concentrată spre Dumnezeul Cel iubitor 
de oameni, îi întinde „curtenei" (personalizarea luminii necreate) 
surâsul pe care ea, lumina dumnezeiască, i 1-a dăruit, ca o 
reflectare a bunătăţii, de care s-a împărtăşit prin intermediul ei. 

Lumina veşnică a Prea Sfintei Treimi rămâne, pentru tot 
restul cărţii de faţă, realitatea primă care e vizată de către autorul 
nostru. 

Influenţa limbajului eminescian este evidentă în poezia 
sa, pentru că el, ca şi mine, îl iubea foarte mult pe Mihail 
Eminescu, însă conţinutul cuvintelor e format din vederile sale 
dumnezeieşti şi nu au nimic de-a face, după cum o să vedem pas 
cu pas, cu figurile de stil ale artei poetice. 



5. In toiul scânteierilor din Soare 
Sufletul meu abia s-a răcorit; 
Sunt tot mai singur în nemărginit. . . 
. . .Orice mi-e reazăm tremură şi moare. . . 



Suntem la strofa a doua a poemului şi am intrat, deja, în 
mijlocul trăirilor sale mistice, spirituale. 

„Soarele" e Dumnezeirea, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh 
Dumnezeu. Dogma Sfintei Treimi, pentru Părintele nostru, e o 
continuă formulare şi reformulare, pentru că e centrul teologiei 
ortodoxe şi al vieţii sale. Ea e Viaţa, Suprema Viaţă a întregului 
cosmos, a întregii creaţii. 

Din Soarele Cel mai presus de tot ceea ce există, începe să 
vadă cum ţâşnesc scânteierile harului dumnezeiesc, lumina 

55 1 

necreată. Se află în „toiul" acestor trăiri, deşi el abia a început 
partea poetică a cărţii de faţă. 

„Mă aflu în toiul milostivirii lui Dumnezeu către mine şi, 
cu toate acestea, pentru că sufletul meu e încă aprins de patimi 
multe şi înfocate, simt abia o răcorire înăuntrul meu". 



35 



O, Doamne! Simţea răcorirea harului dumnezeiesc şi totuşi 
nu era liber. Era în Sfântul Duh şi tot nu se simţea aproape de 
Dumnezeu. 

Lumina îl scoate din el şi îl face să simtă nemărginirea. 
Lumina şi el, el şi lumina. „Sunt tot mai singur", adică tot mai eu, 
tot mai personal în faţa luminii dumnezeieşti. Mă simt devenind 
o rază de lumină. 

Pe zi ce trece sunt mai uşor, mai diafan. Sufletul începe să 
domnească, din ce în ce mai mult, peste trupul meu. Nu de mult, 
mă rezemam pe lucruri cunoscute, familiare. Acum sunt tot mai 
singur. . . în nemărginit. . . 

Nemărginirea e o altă străinătate, dar de o esenţă care îmi 
promite împlinirea. Tot ceea ce ştiam a-mi fi folositor odată, 
acum „tremură şi moare", nu rezistă acestei realităţi 
dumnezeieşti. 

Prietenii intimi ai minţii mele - ideile - mă părăsesc. Sunt 
singur în nemărginit, dar nu mi-e teamă. Dumnezeu, Cel pe Care 
inima mea îl iubeşte cu dor şi foc nespus, e cu mine. 

9. Când mă izbesc de vifore ca focul, 
Când fragmentarea, al muririi zid, 
Mă ţine-nchis, iar dacă îl deschid; 
Din ce rămân doar mai contemplu jocul! . . . 



Marile dileme şi realităţile zguduitoare încep de acum. 
Viforul e dracul şi rana lăsată şi lupta dusă şi greul acestei 
suferinţe interioare. 

Luptele cu demonii sunt ca focul. Comparaţia nu e fictivă. 
E o realitate plină de urme adânci. Mă izbesc de ei şi duhurile 
răutăţii nu mă lasă în pace. 

„Mă izbesc", adică vreau să trec şi ei îmi stau împotrivă. 
Eu merg spre Dumnezeul meu şi ei se interpun vederii mele. 

Lapidarele exprimări ale Dumnezeiescului Ilie 
demonstrează realitatea havuzului. 

Tocmai de aici „fragmentarea". Văd puţin şi fragmentar, 
din cauza duşmanilor nevăzuţi, a demonilor şi, poate - (uneori e 
sigur) - şi a celor văzuţi. 



36 



Cred că încă nu apăruse neputinţa extremă, neputinţă a 
prea multului, simţit cu tot sufletul şi trupul. Ea va apărea mai 
târziu. 

Ceea ce văd, din cauza a ceea ce se interpune, mă face să 
simt al „muririi zid". Cad din lumina dumnezeiască în întunericul 
acestei lumi şi e ca şi cum aş muri. Sunt încă în trup şi pot cădea 
oricând şi acest lucru e o mare dramă pentru mine, una greu de 
explicat tuturor. 

Căderea din lumină, din braţele cele iubitoare ale luminii 
dumnezeieşti. Acest zid al morţii „mă ţine-nchis". 

„Dacă îl deschid" prin rugăciune neîncetată şi plină de 
iubire, atunci văd lucruri uluitoare, cele pe care mi le descoperă 
mie Dumnezeu. 

Ele trec repede însă. Vederea acestei arătări dumnezeieşti 
se stinge prea repede. Ce dezamăgire sfântă! Câtă dumnezeiască 
durere! 

„Din ce rămân", din cele care rămân în mintea şi în inima 
mea, din aceste puţine lucruri, eu îmi simt desfătarea de la 
Dumnezeu. 

„Contemplu" ceea ce am trăit, acest „joc" de imagini, 
pentru că mi le repet şi le contemplu. Mi le repet şi mă bucur. 

Cu cât dor contempla el bunătăţile iubirii Tale, Doamne! 
Eu, nenorocitul, robul Tău, nu pot să vorbesc despre aceste mari 
taine, care pentru mine sunt cu totul străine. 



13. Ce ne atrage de-ndrăgim? Cântare?. 
Ne flămânzesc izvoarele ce dorm 
Să ne simţim adânc şi uniform, 
Să fii în noi aproape, depărtare! . . . 



Primul vers e compus din două întrebări, a doua întrebare 
părând a fi răspunsul celei dintâi, dar rămânând şi ea nedezlegată. 

Poetul nostru cu experienţe mistice, îndumnezeitoare, se 
întreabă despre motivul dragostei noastre pentru Dumnezeu, mai 
întâi. Cântarea poate fi o exprimare a inimii sale, a iubirii sale 
pentru Dumnezeu. 



37 



în definitiv, dragostea întrece şi cântarea şi, de aceea, 
posibilul răspuns la prima întrebare, rămâne, şi el, o întrebare mai 
avansată. 

„Izvoarele" sufletului „dorm", pentru că nu are cine izvorî 
prin ele, atâta timp cât noi, nu ne pocăim şi nu ne curăţim de 
patimile şi păcatele noastre, pentru că „cel ce vine la Mine nu va 
flămânzi şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată" (In. 6, 
35). 

Ne flămânzesc izvoarele sufletului... din cauza lipsei Vieţii 
Celei adevărate, pentru că dorm, după cuvintele unei sfinte 
cântări, „în păcate multe" {Doamne, femeia ceea ce căzuse..., pe 
glasul al 8-lea 106 ). 

Al treilea vers e un îndemn la trăirea adâncimii, 
uniformităţii şi simplităţii iubirii pentru Dumnezeu. Trăind în 
Dumnezeu ne simţim adâncindu-ne în noi înşine, pentru ca tot 
sufletul şi trupul nostru să simtă această legătură tainică şi 
îndumnezeitoare „uniform", ca pe o singură iubire şi dăruire a 
noastră pentru Dumnezeu. 

Simţirea lui Dumnezeu prin Sfântul Duh şi trăirea în Duhul 
Sfânt îi dă sufletului iubitor şi doritor de o tot mai mare unire cu 
Dumnezeu, să ceară ca „depărtarea" lui Dumnezeu, să se facă, în 
el, o tot mai mare apropiere. Asta cere de fapt: „să fii în mine, 
aproape, cel mai aproape, Dumnezeul meu!" 

Să fii în noi, Cel mai intim unit cu noi, Doamne, 
Dumnezeule mântuirii noastre! 

Versul al patrulea e o rugăciune de cerere şi, în acelaşi 
timp, o definiţie lapidară a vieţii mistice: dorul după o tot mai 
mare unire cu Dumnezeu. 



17. Sunt norul greu din fundurile zării. . . 
In faţa Ta furtuna mi-o prostern, 
Sus, în văzduhuri, floarea Ţi-o aştern; 
. . .Căci Te iubesc, Izvor întruchipării! . . . 



106 



în format audio, 7. 06 minute, aici: http://www.trilulilu.ro/eusiatat/34838256147707. 



38 



„Norul trupului... întunecă prin patimile lui partea 

1 07 

conducătoare a sufletului", scria Sfântul Maxim Mărturisitorul 
în Ambigua. 

Sunt „nor" pentru că nu sunt străveziu cu totul pentru 
Dumnezeu şi sunt „greu" datorită împătimirii mele cu materia. 

„Fundurile zării" desemnează starea depărtării conştiente a 
lui de Dumnezeu, conştiinţa smereniei sale în faţa Sfinţeniei celei 
mai presus de orice înţelegere, a Sfintei şi de viaţă făcătoarei 
Treimi. 

Recunoscându-şi nimicnicia sa, autorul nostru îşi prosternă 
fiinţa sa întreagă, care se află în „furtuna" patimilor, dar şi a 
dorinţelor de mântuire şi sfinţenie. 

„Sus" e tot una cu extaz, cu vedere duhovnicească, iar „în 
văzduhuri" arată trăirea în lumina necreată. 

„Floarea" e curăţia şi simplitatea lui, pe care o aşterne în 
faţa lui Dumnezeu, a „Izvorului întruchipării", a Izvorului vieţii, 
pentru că îl iubeşte pe Dumnezeu. 

Astfel, se răspunde la: „Ce ne atrage de-ndrăgim?": iubirea 
pentru Dumnezeu. 

Pentru că Tu, Doamne, eşti „Cel ce Te-ai făcut Tu însuţi 
dorire întru mine şi m-ai făcut să Te doresc pe Tine, Cel cu totul 
neapropiat" (Sfântul Simeon Noul Teolog). 



II 



21. în vid m-arunc şi vremea mă sfâşie; 
Cuvânt şi chip uimirile se sting, 
Mărite aripi visele se frâng... 
Nici umbra lor nu intră-n veşnicie! . 



„Vidul" de care vorbeşte învăţătorul nostru aici e 
„noaptea" rugăciunii, lipsa oricărui gând, pentru a ţâşni în inimă 
şi în toată fiinţa, lumina dumnezeiască. 

„în vid m-arunc" se înţelege: „în rugăciunea fără închipuiri 
ale materiei sau ale gândurilor". 



107 Mai multe date despre sine aici: 



http://ro.orthodoxwiki.org/Maxim_M%C4%83rturisitorul. 



39 



„Vremea mă sfâşie": arată tulburarea şi vitregiile în care 
trebuia să trăiască, acolo, în puşcărie. Primul vers s-ar putea 
înţelege: Mă rog şi mă sfâşie mediul şi timpul în care trăiesc. 

Al doilea vers arată faptul, cum că cuvintele şi chipurile pe 
care şi le face imaginaţia sau pe care le văd ochii, sting uimirile 
pe care le aduce contemplaţia şi rugăciunea continuă şi plină de 
pocăinţă, de umilinţă şi de dor pentru Dumnezeu. 

„Visele" sunt „mărite aripi" ale gândului, dar ele, 
idealurile, se frâng de către istorie sau viaţa duhovnicească le 
frânge, pentru că nu sunt în acord cu viaţa după Dumnezeu. 

Versul al patrulea e o consecinţă a gândirii şi a înţelegerii 
vieţii celei adevărate, în care nevoitorul ortodox înţelege că visele 
nu merg cu noi, că „nici (măcar) umbra lor nu intră-n veşnicie" şi 
că trebuie să renunţăm cu totul la noi şi la voinţa noastră 
personală. 



25. Plăpândă, mândră, fină, necuprinsă, 
Pe când văzută treci prin nevăzut, 
Ecouri naşti din ce te-a străbătut 
Mărire vie, faptă neînvinsă! . . . 



Cu această strofă se începe descrierea, după puterea 
descrierii omeneşti, a luminii dumnezeieşti. 

Lumina dumnezeiască este, pentru cel care o vede, 
„plăpândă", pentru că e curăţie şi sfinţenie, „mândră", pentru că 
e plină de frumuseţe şi de dulceaţă negrăită, „fină", pentru că e 
simplă şi dumnezeiască, „necuprinsă" pentru că nu poate fi 
cuprinsă cu vederea şi limitată, şi pentru că e veşnică. 

„Lumina văzută [în extaz] e în acelaşi timp ceea ce se vede 
şi cea prin intermediul căreia se face vederea" (Sfântul Simeon 
Noul Teolog, Imnul al 7-lea). 

Aşa se arată lumina dumnezeiască „pe când (e) văzută de 
cel ce o trăieşte", dar ea trece „prin nevăzut" pentru ceilalţi. Şi 
pentru cel care o trăieşte trece „prin nevăzut", pentru că nu ştie 
cum o vede ci numai că o vede. 

Versul al treilea se referă la urmările vederii ei pentru cel 
care a văzut-o şi la misiunea plină de compasiune pe care o are, 



40 



cel care a trăit-o, faţă de fraţii săi iubitori şi cinstitori de 
Dumnezeu. 

Acesta scrie despre ce 1-a străbătut, arătând ecoul vederii 
ei, care se naşte din inima şi sufletul lui iubitor, arătând că e 
„mărire vie", un alt atribut dumnezeiesc al luminii necreate. 

„Faptă neînvinsă" poate arăta că, prezenţa sau amintirea ei, 
nu poate fi învinsă de uitare sau de atacurile drăceşti, ci ea e vie 
şi plină de dulceaţă şi naşte lacrimi, „râuri de lacrimi", după 
cuvintele Sfântului Simeon Noul Teolog. 



29. Dezvăluire limpede-n ocoale 
Iubita mea din forme şi din duh. . . 
. . .Atracţii noi ne spulberă-n văzduh 
împreunarea liberă-n simboale! . . . 



Lumina dumnezeiască se dezvăluie, vorbeşte limpede, celui 
caew o trăieşte. Prin „ocoale", Fericitul Ilie înţelege „cercuri 
spirituale" văzute în lumina dumnezeiască, întruchipări 
duhovniceşti, care se văd în vedere extatică. Iar iubirea Lui o 
constituie atât vederile duhovniceşti cât şi lumina, „slava 
Dumnezeirii Domnului Iisus...prin darul Duhului Sfânt" (Sfântul 
Simeon Noul Teolog). 

„Atracţiile noi" sunt simţiri ale sufletului, „chemări" ale 
sufletului de către iubirea lui Dumnezeu, pe care le aduce lumina 
dumnezeiască sau „formări" ale simţurilor duhovniceşti. 

Prin: „ne spulberă-n văzduh" trebuie să înţelegem: „ne 
cufundă în lumina dumnezeiască", ajungându-se la 
„împreunarea" sufletului nostru cu lumina dumnezeiască, în mod 
„liber" (prin consimţirea la unire), în „simboale", „din neputinţa 
celui care le vede, de a le exprima altfel", mi-a mărturisit 
învăţătorul nostru, când eu l-am întrebat cauza simbolului 
duhovnicesc. 



33. O dăruire chiuie şi cheamă... 
Un suflu nou ce veci ar cuceri. 



41 



Din bucuria ce nu va pieri, 
înalţă trepte, trecerii prin vamă! . . . 



Prin „dăruire", învăţătorul poate vorbi de inima sa dăruită 
Sfintei Treimi dar şi de avântul iubirii sale - privit în mod activ - 
către Dumnezeu. 

Acest avânt, sădit în suflet de iubirea dumnezeiască, 
„chiuie" de fericirea ce i se dezvăluie, se bucură nespus „şi 
cheamă" o şi mai mare bucurie, bucuria unirii cu Dumnezeu. 

Tot acelaşi lucru spune şi versul al doilea, căci „noul 
suflu", pe care îl aduce Sfântul Duh în cel care se sfinţeşte, vrea 
în veci să cucerească înţelegerea şi vederea lui Dumnezeu, mai 
presus de timp şi spaţiu şi contingenţă. 

Versul al treilea arată scopul avântului, arătat de văzătorul 
de Dumnezeu, prin cuvintele: „bucuria ce nu va pieri". 

El vede „dăruirea" ca pe nişte trepte ale înţelegerii şi iubirii 
lui Dumnezeu iar „trecerea prin vamă", poate arăta, că ştia despre 
existenţa vămilor văzduhului, privite în mod spiritual şi 
duhovnicesc 108 . 



37. Din plânsul meu, iubire-îţi faci cununa 
Căci prin ţărână sunt, nu prin tării. . . 
Ce laudă ţi-aş fi în veşnicii, 
Plăceri şi chinuri de mi-ar fi totuna! . . . 



Plânsul ce vine în urma iubirii şi a vederii luminii 
dumnezeieşti este „cununa" binecuvântată a iubirii sale pentru 
Dumnezeu. 

E umilinţa sa, care arată că Bunul Dumnezeu lucrează cu 
om de „ţărână" şi nu cu un înger. 

„Prin ţărână sunt" poate însemna „în lume trăiesc", iar 
„prin tării" poate desemna „în cer". 

Cu alte cuvinte, trăiesc pe pământ şi nu în cer iar plânsul 
îndrăgostirii mele se arată a încununa iubirea mea pentru 



108 Mai târziu mi-a mărturisit că a citit Vămile văzduhului ale Fericitului Nicodim Măndiţă. 



42 



Dumnezeu sau iubirea adevărată îşi află încununarea prin plânsul 
inimii curăţite de patimi. 

Prin „Ce laudă..." îşi exprimă dorinţa sa de a fi un veşnic 
lăudător al Sfintei Treimi, prin sălăşluirea sa cu Sfinţii. 

Dar nu vrea această comuniune cu Sfinţii ca pe un dar fără 
silire personală căci, pentru cer, îi e totuna plăcerea şi chinul, 
adică vrea să sufere cu plăcere toate chinurile, numai să nu fie 
despărţit de iubitul său Iisus Dumnezeu. 



41. Regină, mumă naşterii de stele 
La sânul tău copil m-am regăsit 
Neprihănire-n duh m-ai zămislit 
Stăpână dulce-a simţurilor mele! . . . 



Lumină dumnezeiască eşti maică a naşterii de Sfinţi! întru 
tine sau la tine, ca un copil nevinovat, cu inimă curată şi 
văzătoare, m-am regăsit. 

Nepătimirea şi curăţia aduse de către lumina dumnezeiască 
l-au zămislit, l-au născut din nou, în Duh. 

în ultimul vers se referă la ambele feluri de simţuri ale 
omului, atât la cele spirituale, cât şi la cele trupeşti, căci lumina 
dumnezeiască i-a bucurat inima şi sufletul lui. 



45. Lumină-n grai, în veci biruitoare 
Prin tot ce trece pururea zâmbeşti 
Te simt aici şi parcă tot nu eşti 
Te preamăresc din umbra care moare! 



Lumină dumnezeiască, pentru că vorbesc despre tine şi pe 
tine te ştiu, într-un mod mai presus de înţelegerea mea, prin 
mine, prin mărturia mea, ca prin a tuturor Sfinţilor lui Dumnezeu, 
te faci „în veci biruitoare", adică te arăţi şi prin mine, mai presus 
de toate. 



43 



Dar tu, în graiul meu omenesc, biruieşti şi toată minciuna 
şi toată „ştiinţa" cea mincinoasă, care vrea să vorbească despre 
cele de taină, dar nu vorbeşte nimic în fapt. 

Prin toate cele ale lumii, care sunt trecătoare, lumina 
dumnezeiască zâmbeşte veşnic, pentru că „în zadar se tulbură tot 
pământeanul" (Slujba înmormântării) şi „una este de folos" (Le. 
10, 42) şi fericit este, cel ce şi-a ales partea cea bună, pe aceea de 
a asculta şi a sluji lui Dumnezeu! 

Te simt în mine, aici, pe pământ şi de atâta bucurie „parcă 
tot nu eşti" sau nu eşti cu totul. 

Te preamăresc din amintirea ce o laşi, din „umbra" 
amintirii ce o laşi, „care moare" ca şi viaţa mea, deşi rămâne 
amintire vie a vieţii mele. 



III 



49. M-au mângâiat ninsorile şi gem 
Din mătăsoase frăgezimi ce curg 
Cu zorii, din amieze, din amurg. . . 
. . . iubirea Ta se bucură-n tot cerul ! . 



Ninsorile şi gerul iernii mi-au adus mângâiere în suflet prin 
naturaleţea lor. Şi aceasta s-a întâmplat pentru că mângâierea e 
adusă, în primul rând, de „mătăsoasele frăgezimi" ale luminii 
dumnezeieşti, „ce curg" din ea în sufletul meu. 

„Mătăsoase frăgezimi" şi curgerea lor nu reprezintă 
frumuseţi lexicale sau imagini raţionale, ci vederi spirituale, 
duhovniceşti, care nu pot fi exprimate decât în aparenţă, pentru 
că de ele, cu adevărat, numai el poate vorbi: cel care le-a văzut. 

întotdeauna, aceste vederi, neputând fi povestite deplin 
rămân de taină, experienţe pur personale. 

Dorinţa mea nu e să explic de neexplicatul, ci să 
familiarizez cititorul duhovnicesc cu unii termeni şi cu unele 
construcţii personale, ale învăţătorului de Dumnezeu, ca unul 
care le-am auzit chiar de la el sau le-am înţeles din marea sa 
experienţă extatică. 



44 



Arată prin „zori", „amieze" şi „amurg" tot timpul zilei şi 
al nopţii, în care el vedea lumina dumnezeiască şi celelalte 
lucruri arătate lui de către bunătatea lui Dumnezeu. Pentru că 
vederea luminii dumnezeieşti nu e legată de timp sau de loc ci de 
curăţia inimii. 

O exprimare extatică avem în versul ultim. 

Văzând împărăţia lui Dumnezeu şi cum leagă pe toţii 
Sfinţii iubirea dumnezeiască, plin de exaltare, mărturiseşte 
bucuria iubirii, a trăirii şi a vederii ei, care bucură tot cerul şi 
pământul. 

Troparul glas 3 mărturiseşte: „Să se veselească cele cereşti 
şi să se bucure cele pământeşti" şi asta, pentru că „a făcut 
biruinţă (asupra diavolului şi a morţii), cu braţul Său, 
Domnul...". 



53. Mereu m-am risipit în tot ce este 
In ape, către stele, în pământ. . . 
Ca să cuprind m-apropii nor şi cânt 
De-a pururi înflorind în Cel ce Este! . . . 



Toată viaţa de până acum mi-am pierdut-o cunoscând „tot 
ce este" sub soare. 

Cele trei substantive din versul al doilea pot desemna, într- 
un mod general, „cele cunoscute" dar pot avea şi semnificaţii 
tainice, pe care eu nu le cunosc. 

Ca să „cuprind" viaţa dumnezeiască, să mi-o fac proprie, 
mă apropii de Dumnezeu ca un „nor", ca un om purtător de trup 
păcătos şi nevrednic şi ca un „cânt", cu veşnică cântare şi bucurie 
şi rugăciune neîncetată. 

Prin „nor" se poate înţelege şi mintea, încă fără vederi cu 
totul vii şi clare, iar prin „cânt", inima plină de dragoste, care 
cântă tainic iubirea sa pentru Cel Pururea iubitor, pentru Iubirea 
însăşi şi Căreia nu ştie să-I vorbească, decât prin cântare tainică 
de preaslăvire a Sa. 



45 



înfloresc în Dumnezeu, pentru că în Dumnezeu, în lumina 
dumnezeiască, înfloreşte pururea iubirea adoratorului şi pururea 
se urcă adoratorul spre înţelegerea vederii şi a iubirii lui 
Dumnezeu. 



57. Prin neguri Calea floarea şi-o deschide 
In adevărul legilor ce pier 
Când mă arunc în viaţă către cer, 
Săgeata-n mers în floare se închide! 



Prin suferinţele şi eforturile despătimirii noastre sufleteşti 
şi trupeşti, Mântuitorul Hristos îşi deschide în noi sau ne 
deschide nouă floarea curăţiei şi a nepătimirii. 

Al doilea vers arată că îndumnezeirea noastră se întâmplă 
în viaţa aceasta trecătoare. 

Când îmi arunc în iubirea pentru Dumnezeu, către cerul 
sfinţirii şi al îndumnezeirii, credinţa şi convingerile spirituale, 
duhovniceşti, care sunt ca o săgeată în continuu mers, acelea în 
floare, în deschiderea spirituală a sufletului şi a inimii curate, se 
închid, căci inimile curate văd pe Dumnezeu: adevăratul scop al 
„săgeţii" (Mt. 5, 8). 



61. Rătăcitori, cu gândurile duse 
Unii, pe căi, pierduţi în dimineţi 
De adevăruri mândre cu dulceţi, 
Se pierd de viaţa veşnică, Iisuse. 



Nestatornici, neconvinşi întru totul, cu gândurile duse, 
robite de patimi şi de draci. 

Unii dintre oameni, pe căile înţelegerii şi ale înţelepciunii 
omeneşti, se lasă pierduţi în dimineţi tinere şi credule, în dimineţi 
ale înţelegerii, mândrindu-se cu „adevăruri", care le fac plăcere 
dar nu îi şi mântuie. 



46 



Ei nedorind să cunoască adevărata Viaţă, pe Viaţa cea 
veşnică, Care e Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, Cel 
Care e mărit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt în toţi vecii, se pierd şi o 
pierd. 

De aceea, „Iisuse" din finalul versului, arată durerea şi 
compasiunea lui pentru aceştia, care preferă moartea veşnică, în 
locul bucuriei şi a vieţii veşnice. 



65. Mireasa Ta, pe veşnice arcade, 

Nunteşte rai în fiece atom. 

Ai preamărit creaţia în Om 

Şi azi făptura creşte în cascade! 



Lumina Ta dumnezeiască, care pe veşnice arcade mi-ai 
arătat-o, sub formă de veşnice arcade cereşti am văzut-o în 
vederile duhovniceşti... 

Ea zămisleşte, naşte raiul duhovnicesc al iubirii, al curăţiei 
şi al întregii virtuţi în fiecare atom al fiinţei mele. 

„Atom" se poate referi atât la suflet cât şi la trup. 

„Om", poate viza pe omul înduhovnicit dar, în primul rând, 
indică persoana Mântuitorului Hristos, în ipostaza de „Fiu al 
omului". 

în Persoana Domnului Iisus Hristos, natura umană s-a 
preamărit, s-a transfigurat, s-a îndumnezeit deplin, fără ca aceasta 
să se desfiinţeze, fâcându-se transparentă firii dumnezeieşti. 

Aidoma se întâmplă şi în omul Sfânt, datorită luminii Prea 
Sfintei Treimi. 

Şi azi, şi întotdeauna, omul duhovnicesc creşte în cascade, 
pentru că cascadele sunt căderile sale în păcat din care el se ridică 
mereu, cu stăruinţă, cu încredere statornică în Dumnezeu. 



69. Ne-ai dăruit din dragoste o lume; 
O strâng la sân, sălbatic, în scântei. 
Din Jertfa Ta se-nalţă trupul ei 
In fapte noi ce tremură în spume! . . . 



47 



Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu Celui 
Viu, după mare mila Ta, ne-ai dăruit nouă, nevrednicilor şi 
păcătoşilor Tăi robi, pentru că aşa ai vrut Tu, Iubitorule de 
oameni, o lume a virtuţilor, o lume cerească, o lume a luminii 
dumnezeieşti. 

Pe ea „o strâng la sân", adică o iubesc şi de ea mi-e dor 
nespus. O strâng „sălbatic", adică în mod natural, cu tărie şi din 
toată inima. 

O strâng „în scântei", pentru că văd lumina dumnezeiască 
în inima mea cum scânteiază şi cum mă umple de dulceaţă 
cerească, de curăţie dumnezeiască şi de lacrimi curăţitoare. 

Din Jertfa de pe Sfânta Cruce, din Jertfa Ta, Iubitorule de 
oameni, Doamne, se-nalţă „trupul" luminii dumnezeieşti, pentru 
că prin moartea Ta cea de bună voie, m-ai făcut şi pe mine, omul, 
părtaş dumnezeirii Tale, prin lumina slavei Tale. 

în fapte sau imagini noi, lumina dumnezeiască pe care o 
văd, mi se arată în vederi spumegânde, care mereu se dezvoltă. 



73. Eu Te iubesc, eşti raiul meu de mâine, 
Tu feciorie - candelă-n pustiu - 
In faţa ta stă Mirele - Cel Viu 
Ce te-a hrănit cu sânge şi cu pâine. . . 



Eu Te iubesc, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu 
şi ştiu, că mâine, în veşnicie, de voi fi găsit vrednic de Tine, cu 
Tine voi fi. 

Cu Tine voi fi, Raiule al bunătăţii şi a toată dorirea! 

Tu, feciorie a slavei dumnezeieşti, trăită de către mine, 
eşti candelă ce luminezi în pustiul plin de întuneric al păcatului. 

In faţa ta, a sufletului înduhovnicit, stă Mirele ceresc, Cel 
Viu, Care e viaţa lumii. El te-a hrănit pe tine, suflete al meu, cu 
Sfântul şi scumpul Său Sânge şi cu Sfântul şi întru totul curatul 
Trupul Său, care e „Pâinea vieţii" (In. 6, 48). 

A folosit „pâine" pentru rima perfectă, dar şi pentru a arăta 
necesitatea vitală a primirii Sfintei Euharistii. 



48 



77. Iubire-n Christ, cutremur-prăbuşire 
Pe vârfuri, creşte-or alte temelii... 
Din viaţă trec prin moarte şi pustii 
Setea de-a şti se stinge în trăire! . . . 



Iubirea în Hristos sau iubirea lui Hristos Dumnezeu te face 
să trăieşti cutremurarea şi prăbuşirea sufletească, plină de 
entuziasm dumnezeiesc, de cutremurare şi de exaltare sfântă, în 
faţa măreţiei dumnezeieşti. 

Pe vârfurile înaintării spirituale vor creşte alte temelii 
pentru noua lume spirituală, pentru noua făptură duhovnicească, 
care ajungem să fim. 

Din viaţa împreună cu lumina dumnezeiască, uneori trec şi 
prin moartea şi pustiurile duhovniceşti, ce îţi apar în situaţiile 
acelea de vârf ale trăirii mistice. 

Setea noastră de-a şti, de-a cunoaşte, de-a înţelege 
realităţile dumnezeieşti se stinge, se hotărniceşte, în trăirea şi 
vederea lor în slava lui Dumnezeu. 



8 1 . Cărările s-au împlinit în Cale 
Şi calea Ta e floare şi e Cânt. 
De Adevărul veşnic mă-nspăimânt 
Şi mă ascund în Duhul vieţii Tale. 



Cărările vieţilor Sfinţilor s-au împlinit în Calea, Care este 
Hristos Domnul, căci „există tot atâtea căi de mântuire câţi 
oameni sunt pe pământ 109 " (Sfântul Serafim de Sarov 110 ). 

Şi aceasta, pentru că vieţuirea evanghelică e curăţie în 
Duhul Sfânt şi preamărire continuă a Ta, Iubite Doamne! 



109 Pentru că fiecare se mântuie într-un mod propriu, pe măsura sa, în locul în care 
este. ..însă numai în comuniune cu Dumnezeu. Şi Dumnezeu ne învaţă pe fiecare, în relaţie 
cu Sine, ce să facem cu viaţa noastră, cum să ne-o trăim. Din acest motiv, Sfântul Serafim îl 
vede pe fiecare om mântuit într-un mod propriu, unic, irepetabil. 

110 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Serafim_de_Sarov. 



49 



Mă înspăimânt, pentru că trăiesc şi intuiesc realitatea, 
măreţia şi sfinţenia adevărurilor Tale, Doamne, pentru că Tu eşti 
Adevărul (In. 14, 6). 

Simţind şi trăind toate acestea în Duhul Sfânt, mă cufund 
în Duhul Sfânt, ascunzându-mă de vederea deşertăciunii, în viaţa 
Sfântului Duh, ca să trăiesc împreună cu Tine, Iisuse Doamne, 
Cel care eşti dorirea mea şi iubirea vieţii mele! 



85. O taină e, cu braţul ei ne ţine. . . 
De căutare, obosit, îngheţ... 
Dar sparg oglinda ceasului măreţ. 
Mlădiţă dau din viaţa Ta în Tine! 



învăţătorul de Dumnezeu se referă la taina Providenţei 
dumnezeieşti, a purtării de grijă a lui Dumnzeu, Care, cu iubire 
de oameni şi neajunsă şi neîntrecută înţelepciune, cu braţul ei 
ocrotitor şi conducător, ne ţine pe calea vieţii duhovniceşti. 

Din cauza căutării mele pentru a înţelege lucrarea mult 
prea tainică şi prea fină a Providenţei dumnezeieşti, eu 
„obosesc", pentru că nu pot ajunge cu mintea mea ca să o înţeleg 
şi „îngheţ" în anumite idei şi gânduri cucernice despre ea. 

Nu rămân la oglinda contemplării, a înălţării spirituale pe 
care o trăiesc, ci o sparg, nepermiţând minţii mele o imagine 
naturală, ci aştept numai întipăririle slavei lui Dumnezeu în 
persoana mea. 

Versul al patrulea e o parafrază la Ioan 15, 5: „Eu sunt 
Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, 
acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic". 

Ca o mlădiţă plină de viaţa slavei Tale, Iţi dau sufletul 
meu, Iubitorule de oameni, Doamne, căci e din viaţa Ta, după 
poruncile Tale şi după vieţuirea mea întru Tine. 



IV 



89. De preamăriri vibraţiile cântă 



50 



Din străluciri în străluciri când treci 
Văzduhul tace, tremură în veci 
Căci te petrece faptă, te cuvântă! . . . 



De preamăriri neîncetate, vibraţiile sufletului meu cântă şi 
Iţi cântă Ţie, din strălucirile luminii dumnezeieşti, care devin şi 
mai dumnezeieşti şi mai desăvârşite şi mai „ucigătoare" - prin 
măreţia şi necuprinderea vederii ei - prin care trece sufletul meu. 

Văzduhul luminii dumnezeieşti tace pentru tine, când intri 
în liniştea dumnezeiască, din cauză că intri prea adânc, deşi el 
veşnic tremură şi umple şi îi desăvârşeşte pe cei Sfinţi. 

„E vorba despre stabilitatea mobilă m ", mi-a spus 
înţeleptul scriitor al acestor vederi tainice întru slava Treimii. 

Versurile ultime se referă la tremurul luminii 
dumnezeieşti, pe care îl produce în interiorul văzătorului de 
Dumnezeu dar şi la urmările exatazului, la urmările sale ascetice, 
la ceea ce ne insipiră să facem. 

Pentru că sufletul care vede slava lui Dumnezeu a ajuns 
aici ca rezultatul unor fapte ale virtuţilor creştin-ortodoxe. Şi, de 
aceea, sufletul nostru, în lumina dumnezeiască, se arată ca cel 
care se bucură de faptele bune, de rezultatul lor în noi şi, prin 
care, lumina dumnezeiască „vorbeşte" despre noi, despre starea 
inimii şi a sufletului nostru. 



93. Simţiri prelungi, sfinţite-n sihăstrie; 
Mai argintate bolţile străpung, 
Cu patimile-n lacrimi, îndelung 
Cutremur sunt, spre zarea tot mai vie. . . 



Cu stări sufleteşti plenare şi statornice, pe care le-am sfinţit 
în sihăstria inimii mele şi a închisorilor pe unde am fost purtat, cu 



111 O referinţă patristică tradiţională la vederea slavei dumnezeieşti, care exprimă paradoxul 
stabilităţii, al liniştii interioare a văzătorului lui Dumnezeu în extaz, care vede lucruri foarte 
dinamice în acelaşi timp, de o mare mobilitate şi măreţie a descoperirilor dumnezeieşti. 



51 



simţiri mult mai înduhovnicite, bolţile cereşti străpung în vederile 
mele dumnezeieşti, trăite întru slava Preadumnezeiestii Treimi. 

Plângându-mi patimile omeneşti sunt un continuu 
cutremur, spre zarea tot mai vie a veşniciei, a luminii 
dumnezeieşti. 



97. ...Pe Eva mi-ai facut-o mai frumoasă 
Decât visarea gândului zglobie, 
Să mă adune-adânc din veşnicie 
Când mă-mprăştie dragostea spumoasă! . . . 



Pe Eva, pe femeia mea, pe soţia mea, pe care nu am mai 
văzut-o de când am fost închis, mi-ai facut-o mai frumoasă acum, 
decât visarea zglobie, tumultoasă a gândului meu tânăr şi 
îndrăgostit. 

Iubirea pentru ea mă adună în mine şi mă adânceşte în 
mine, chiar dacă mă scoate din veşnicie. 

Iubirea pentru ea mă leagă de pământ, atunci când mă- 
mprăştie, când mă face să uit de mine, această dragoste prea 
mare, spumoasă, prea plină de frumuseţi dumnezeieşti, a vederii 
luminii dumnezeieşti. 



101 . Mai zăbovesc în zori de sfâşiere 
Privirea, scrum spre gurile de rai; 
Făpturile. . .îşi caută în grai 
Lauda lor: cuvântul, înviere! . . . 



Aiud, 1962 



112 



Mai stau, mai sunt încă la începutul sfâşierilor interioare, a 
frământărilor sufleteşti iar privirea gândului meu se consumă, se 
nimiceşte vrând să prindă gurile de Rai, intrarea prin care duhul 



112 Puşcăria de la Aiud (locul în care a compus mental această poezie mistică, plină de 
revelaţii dumnezeieşti... pe care a memorat-o şi a scris-o pe foaie, în momentul când a fost 
eliberat) şi anul când a compus-o. 



52 



meu vrea să vadă, în mod continuu, „slava slavei lui Dumnezeu" 
(Sfântul Simeon Noul Teolog 113 ). 

Deşi nu gândul raţional vede lumina dumnezeiască, 
oamenii duhovniceşti, caută în limbajul raţional un mod de a 
evoca propria lor experienţă mistică. 

Si aceasta evocare a vederilor dumnezeieşti se transformă 
în rugăciune de laudă adusă Fiului lui Dumnezeu, Cel care ne 
poartă întru nădejdea învierii şi a vieţii celei veşnice. 



O surpriză! 

Am primit azi, 29 iunie 1995, poemul Noua făptură, 
aproape integral, de la domnul Vasile Bătrân, care 1-a memorat în 
închisoarea Aiud de la inginerul Alecu Georgescu, care a stat în 
aceeaşi celulă cu mine. 

Şi tot de la domnul Vasile Bătrân am primit câteva strofe 
din Lauda Fecioriei şi un Sonet, care fuseseră compuse de către 
mine 114 . 



113 Pentru că nu am vrut să schimb nimic, la nivel online, din formatul tezei noastre 
doctorale, nu am pus dedicaţia tezei, adică cui i se dedică lucrarea şi nici nu am vorbit 
despre geneza ei. 

Pe când trăia Fericitul Ilie i-a promis că mă voi ocupa, la nivel academic, în teza mea 

doctorală, de unul dintre marii Teologi mistici ai Bisericii noastre, pe care îi iubeam 

reciproc şi, pentru ca fie cineva foarte propriu nouă, amândurora, l-am ales pe Sfântul 

Simeon Noul Teolog, în teologia căruia aveam, deja, o iniţiere foarte mare. 

Tam spus subiectul, tema tezei mele doctorale şi s-a bucurat foarte mult. Şi atunci i-am 

spus că am să scriu această teză şi am să i-o dedic lui, celui care m-a introdus în Teologia 

mistică a Bisericii prin prea marea sa experienţă duhovnicească. 

Deci am ales pe Sfântul Simeon pentru ca să elogiez prezenţa, viaţa şi teologia sa în viaţa 

mea şi i-am dedicat-o lui însuşi, celui lângă care am trăit, mai presus de toate aşteptările 

mele, ceva din marea relaţie duhovnicească şi de mare conştiinţă paternal-filială dintre 

Sfântul Simeon Evlaviosul, Părintele şi Sfântul Simeon Noul Teolog, ucenicul. 

Puteţi downloada teza noastră doctorală de aici: 

http://bastrix.wordpress.com/2009/ll/18/vederea-lui-dumnezeu-in-teologia-sfantului- 

simeon-noul-teolog/. 

1 14 în închisoare. Deci cei doi au făcut un gest admirabil, unul învăţând poeme iar celălalt 
predându-i poeme, pe care le reţinuse de la Fericitul Ilie, cu câteva decenii în urmă, când 
erau colegi de celulă. 



53 



Noua făptură nt 



105. Eu te-am văzut în cer, erai Făptura, 
Soarele viu te lumina la faţă; 
Cu cât mai viu înveşmântezi natura 
Creşti tot mai mult în energii, dulceaţă! 



în vedere dumnezeiască te-am văzut! Te-am văzut în cer, 
întru slava lui Dumnezeu, împărăţie a Cerurilor! 

Hristos Dumnezeu te lumina la faţă, El, Soarele întregii 
creaţii. 

Cu cât mai viu îl înveşmântezi, îl îmbraci pe omul 
înduhovnicit, cu atât te dezvolţi tot mai mult în persoana sa, te 
faci trăită de el ca o dulceaţă fără asemănare, incomparabilă cu 
orice bucurie telurică. 



109. Iluziile-n gol devin arcuşuri 

Că Te-ntrupezi sau dărui Ţi-e totuna; 
Râzând alergi pe limpezi lunecuşuri 
Lucirea mării murmură întruna. 



Dorinţele mele duhovniceşti, în pustietate, în golul 
spiritual, devin arcuşuri ale preamăririi Tale, Doamne! Datorită 
marii Tale iubiri pentru mine Te-ai întrupat şi Te-ai făcut om, ca 
mine, afară de păcat şi mie îmi dărui toate cele de folos, Tu, 
facându-Te toate, ca să mă mântuieşti pe mine, robul Tău. 

Fiind plin de o bucurie, Doamne, care se manifestă atât 
prin vederea duhovnicească cât şi prin senzaţiile mele, alergi în 
spiritul meu, pe limpezi, pe clare lunecuşuri de gând. 

Lucirea, strălucirea mării de lumină dumnezeiască, mi se 
arată întruna bogată în murmur, pentru că Tu, Dumnezeul meu, 
îmi dărui noi vederi şi aprofundări duhovniceşti ale ei. 



Noua făptură este împărăţia Cerurilor. 



54 



1 13. De frumuseţe şi senzaţii pure 

In nimbi pluteşti ca norii peste zare, 
Că ochii vii nu pot să mai îndure 
Atâta Duh ce scânteind apare. 



Plină de frumuseţe preadumnezeiască şi de senzaţii pure, 
curate, sfinte, în nori de lumină pluteşti, împărăţie a lui 
Dumnzeu, în nori spirituali - văzuţi de acesta ca flori cereşti - 
după cum norii plutesc peste zarea văzută. 

însă pe tine, împărăţie a lui Dumnezeu, te văd în lumina 
dumnezeiască şi nu îmi închipui că te vădi 

Tocmai de aceea, ochii vii ai sufletului meu nu mai pot 
cuprinde cu inima, nu mai pot rezista la câte văd în extaz, la atâta 
bogăţie a Duhului Sfânt, pe care o văd scânteind de lumină 
dumnezeiască. 



117. îmi scapără sub degete ovalul 
Şi împietrirea formelor curate; 
Iubita mea, cum ţi-aş sorbi pocalul 
Culorilor pe faţă împurpurate! 



Poate că se gândea să exprime aici vederea luminii dar, 
totodată şi neatingerea perfecţiunii, a desăvârşirii prin vederea ei. 

Pentru Fericitul Ilie ovalul era un simbol al perfecţiunii. 

îmi scapă înţelegerii mele, ce vrea să spună prin „a 
scapără" şi prin „degete". 

Poate prin „scapără" vrea să exprime trecerea formelor 
spirituale, prin faţa vederii inimii curăţite de patimi iar prin 
„degete", o anumită acţiune a sufletului în timpul vederilor 
mistice. 

„Formele curate" sunt vederile simbolice văzute în Duhul 
Sfânt, care sunt împietrite, adică au o anumită formă proprie de 



55 



la Duhul Sfânt. Pentru că fiecăruia i se dă de către Dumnezeu să 
vadă anumite forme, vederi în extaz. 

„Lumină dumnezeiască, cum ţi-aş sorbi paharul culorilor 
pe faţă împurpurate!", vor să spună ultimele două versuri. 

Culorile dumnezeieşti se văd pe faţa duhovnicească, 
împurpurată a împărăţiei Cerurilor. 

Mi-a mărturisit că împărăţia Cerurilor, deşi o vedea întru 
slava lui Dumnezeu, era în afară de el. Aşa o vedea. în el şi în 
afară de el în acelaşi timp. 



121. Acvatic şi de umbre în cristale 
E jocul tău în preajma ta o rugă, 
Când te desfaci din valuri abisale 
Să-ţi oglindim ispititoarea fugă. 



„Acvatic" şi „cristale" arată forme ale vederii mistice în 
Duhul Sfânt: „acvatic" arătând un anumit lucru dumnezeiesc 
legat de marea de lumină dumnezeiască iar „umbre în cristale" 
desemnează o altă formă a vederii mistice, în care „cristalele" sau 
„oglinzile" dumnezeieşti, te lasă să vezi anumite „ţâşniri" de 
lumină dar şi de „umbră" dumnezeiască 116 . 

Descrierile acestor vederi nu pot fi înţelese raţional şi nici 
nu pot fi imaginate. După cum am mai sugerat anterior, eu fac 
mai lizibil textul şi nu înţelegerea acestor trăiri sfinte şi 
supraraţionale. 

Le vor înţelege, cu adevărat, cei care şi-au curăţit inima şi 
mintea şi văd, în Duhul Sfânt, aceleaşi lucruri sfinte sau şi mai 
mari decât acestea. 

Ilie, văzătorul de Dumnezeu, Părintele nostru, 
contemplând în Duhul Sfânt împărăţia Cerurilor, vede „jocul", 
mişcările luminii dumnezeieşti, înălţându-1 pe el, ca şi pe Sfinţii 
şi îngerii cerului, la rugăciune. 



1 16 Umbra dumnezeiască fiind toate acele lucruri dumnezeieşti pe care le vezi în extaz, dar 
care te depăşesc. Pe care nu le înţelegi. Deşi sunt văzut, ele sunt umbroase, sunt acoperite 
pentru tine, sunt tainice. 



56 



Prin „jocul" împărăţiei Cerurilor poate desemna atracţia 
neexprimabilă pe care o manifestă vederea împărăţiei Cerurilor şi 
care îndeamnă la rugăciune dumnezeiască, la adorarea Sfintei 
Treimi. 

Când tu, împărăţie a Cerurilor, îmi apari vederii mele 
duhovniceşti, din abisul vieţii şi al iubirii dumnezeieşti, îmi apari, 
pentru ca eu şi toţi cei care ne îndumnezeim prinvederea slavei 
Prea Sfintei Treimi, să vedem cum nu te putem cuprinde şi cum 
pleci repede de la noi, lăsându-ne dorinţa nestăvilită de a te 
„căuta" până la capătul vieţii. 



125. Tu suie-mi sub priviri şi mângâiere 
Mai despletită-n fragedul extaz, 
Căci te-am dorit în sfânta mlădiere 
Purtând minuni, din ceruri, pe obraz. 



împărăţie a cerurilor, „suie-mi", adică înalţă-te în vederea 
mea de la Sfântul Duh! Fă-te mult mai descoperită privirii mele 
duhovniceşti! 

Fă-te o vedere plină de mângâiere a păcii, a dulceţii şi a 
liniştii tale dumnezeieşti. 

Arată-mi-te mai plină de înţelegere, mai pe înţelesul meu, 
în fragedul, în curatul şi plin de viaţă feciorelnică, extaz 
dumnezeiesc. 

Căci te-am dorit în sfânta mlădiere a slavei dumnezeieşti, 
în fecioria şi curăţia ei, care m-au învăţat să caut splendoarea ta 
preadumnezeiască. Te-am dorit şi te doresc având în inimă 
„minuni din ceruri", vederi duhovniceşti, pe obrazul sufletului 
meu. 



129. De ne-am urcat în feciorie unul 
E că mi-e plin safirul de rubine, 
Dar împletind urmaşul cu străbunul 
Mi-am liniştit înfrângerea în tine. 



57 



Pentru că în fecioria şi sfinţenia slavei dumnezeieşti ne- 
am urcat „unul", am devenit o fiinţă unitară, împlinită, pentru 
aceea inima mea e plină de multă bogăţie cerească, tainică. 

Al doilea vers s-ar putea rescrie cam aşa: „sunt plin de 
feciorie dumnezeiască, pentru că puritatea sufletului meu e plină 
de flăcările iubirii dumnezeieşti". 

Safirul e de culoare albastră iar rubinul e de culoare roşie. 
Lumina de safir, din cer, e plină de rubine, de frumuseţi care mă 
fac plin de dragoste pentru Dumnezeu. 

îmi privesc trecutul, prezentul şi viitorul meu, cu ajutorul 
arborelui meu genealogic, conştientizând binele şi răul lui. Văd 
legătura genetică şi sufletească dintre mine şi strămoşii mei. 

Al patrulea vers proclamă: mi-am liniştit conştiinţa 
înfrângerii mele, ca om, în vederea ta. Ce nu mi-a dat viaţa 
pământească, mi-a dat vederea împărăţiei Tale, Doamne! 

Dumnezeiescul Ilie a valorizat anii de detenţie ca pe cea 
mai mare minune a vieţii sale, datorită vederilor sale extatice, 
dar, în acelaşi timp, a resimţit aceşti ani ca pe o înfrângere, ca pe 
o năruire a vieţii sale de creaţie si a vieţii sale sociale. 



133. Am plăsmuit. Şi Duhul e ca vântul. 
Ne vom scula în freamăt tot mai vii. 
Aud chemând, din nori de cer,, Cuvântul: 
„Neînfricaţi şi blânzi veniţi, copii!". 



Am creat şi m-am re-creat prin cele văzute în slava 
dumnezeiască. 

„Duhul e ca vântul" e o parafrază la In. 3, 8: „Vântul suflă 
unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici 
încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul". 

Ne vom găsi în freamătul Duhului Sfânt tot mai vii, tot mai 
plini de viaţă duhovnicească. Se referă atât la vederea slavei Sale, 
aici, în timpul vieţii noastre pământeşti, cât şi în veşnicie, după 
învierea cea de obşte. 

/v 

Versul a treilea ne spune: II aud chemând din nori de cer, 
din nori ai creaţiei spirituale, pe Dumnezeu Cuvântul, Care ne 
vorbeşte. 



58 



Versul al patrulea e o altă parafrază, de data asta la Mt. 19, 
14: „Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca 
aceştia este împărăţia Cerurilor". 



137. Dansaţi cu Duhul viorii acorduri, 
Lăsând în goluri dâre triumfale, 
Precum oceanul nordic în fiorduri 
Senine, reci, sub viscol de petale. 



Simţiţi, sunteţi purtaţi, trăiţi întru Duhul Sfânt, vioriile 
acorduri ale luminii dumnezeieşti. 

Prin „viorii" vrea să arate o anumită nuanţă a luminii 
necreate, pe care o trăia atunci, pe care o vedea. 

Ajutaţi de Duhul Sfânt, lăsaţi în golurile spirituale, care vin 
din cauza căderilor voastre, dârele triumfale ale ridicării voastre 
din păcate. 

Sufletul omului şi căderile sale sunt la Dumnezeiescul Ilie 
asemenea cu „oceanul nordic". 

„Fiordurile senine şi reci" desemnează sufletul omenesc 
nepătimitor, plin de slava Treimii, iar „viscol de petale" vorbeşte 
despre scânteierile luminoase ale luminii dumnezeieşti, care îi 
apăreau, în mod foarte intens, la acea dată. 



141 . Cum nu mi s-a dat Duhul cu măsură 
Pânze de vis din limbile de foc, 
Ne duc pe căi ce spaţiile fură, 
Să mutăm munţii, stelele din loc. 



„Cum nu mi s-a dat Duhul Sfânt cu măsură omenească", s- 
ar traduce primul vers. E o indicare a lui In. 3, 34: „Dumnezeu 
nu dă Duhul cu măsură" 117 . 



117 Citatele scripturale folosite sau parafrazate de către autorul nostru sunt redate aici 
conform cu ed. BOR 1988. Fericitul Ilie cunoaştea limbile engleză, franceză, latină. ..dar nu 
şi greacă şi a folosit, tot timpul vieţii sale, ediţii scripturale româneşti. De aceea nici eu nu 



59 



Văd imagini şi simboluri dumnezeieşti, „tablouri" 
dumnezeieşti nevisate, „de vis", „din limbile de foc" ale luminii 
dumnezeieşti. 

Acestea ne arată trăiri, „căi", care ne fac să nu mai dorim 
„spaţiile" acestei lumi pământeşti sau, mai sigur, spaţiile vederii 
mistice, pe care le acaparează. 

Plecând de la Mc. 1 1, 23: „Adevărat zic vouă că oricine va 
zice acestui munte: Ridică- te şi te aruncă în mare, şi nu se va 
îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va 
lui orice va zice", învăţătorul de Dumnezeu mărturiseşte, „că 
putem face minuni enorme cu materia exterioară", cu ajutorul lui 
Dumnezeu, chiar şi asupra „munţilor" şi „stelelor": două părţi ale 
creaţiei, atât de solide şi de fixe. 

145. Sclipirea nebuloaselor fierbinte 
în Duh şi în afară m-au tot dus, 
Prin dragoste, Cuvântul, înainte 
Deschide drum făpturii tot mai sus. 



„Sclipirea" luminii dumnezeieşti, văzută extatic, dar 
rămasă o „nebuloasă", o taină şi pentru înţelegerea celui care o 
vede, în fierbintea dragoste dumnezeiască, 1-a dus pe 
Dumnezeiescul Ilie să cunoască atât în Duhul Sfânt cât şi prin 
Duhul Sfânt, ca şi prin creaţia văzută a lui Dumnezeu, pe 
Dumnezeu Cel în Treime: pe Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, 
Dumnezeu, Care subzistă în unitate desăvârşită şi comunională. 

Prin dragostea dumnezeiască, Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul 
întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos, îl atrage, îl face să 
înainteze, îi deschide omului înduhovnicit drumul urcuşului 
duhovnicesc, pentru un „tot mai sus" în inimă şi o mai mare unire 
cu El. 

149. Mărire-n veci lumină necreată 
Şi nevăzută ochilor din luturi! 
Mângâietorul Duhului arată 
Intrarea în eternele începuturi! 



vreau să citez surse scripturale altele decât cele pe care el le-a folosit, pentru că referinţele 
sale scripturale sunt după ediţii româneşti. 



60 



E nevăzută ochilor pentru că lumina dumnezeiască nu 
poate fi cunoscută ochilor trupeşti, de lut. 

Despre „eternele începuturi", învăţătorul mi-a dat să 
înţeleg această sintagmă, ca pe starea de dinainte de crearea lumii 
materiale. In vedere extatică, omul duhovnicesc se află în 
veşnicie, în „locul" din afară de timp şi de spaţiu. 



II 



153. Erai Tu însuţi Dumnezeu, şi lumea 
In loc să bea izvorul, apa vie, 
In noaptea ei dorea, cerşea minunea; 
Noi azi în inimă Te vrem Tărie. 



Intrupându-Te din Prea Sfânta şi Prea Curată Fecioară 
Măria, ca om Te vedeau oamenii dar erai si Dumnezeu. 

Si lumea de aici nu dorea să bea din izvorul dumnezeirii 
Tale, apa vie a harului din sfintele Tale cuvinte, deşi, în mintea 
nopţii ei, cerşea această minune negrăită a iubirii şi a bunătăţii 
Tale. Căuta, în adâncul ei, ceea ce îi sta în faţă, dar nu îşi dădea 
seama de acest fapt. 

Dar noi, cei de azi, care ne plecăm urechea inimii noastre 
la sfintele Tale cuvinte şi credem din toată inima în ele, în inima 
noastră Te vrem pe Tine, Tărie, Dumnezeule Cel peste toate! 



157. Minunile sunt daruri pentru pietre 
Şi pentru orbi, dar pentru fiii Tăi 
Neantul negru scapără de spectre, 
Substanţa Te arată în văpăi. 



Minunile sunt daruri ale bunătăţii Tale, pentru oameni cu 
inimi împietrite şi minţi orbite de păcat. Dar pentru fiii Tăi, 



61 



pentru cei care şi-au ucis „cu Duhul (Sfânt) faptele trupului" 
(Rom. 8, 13), nimicul negru scapără de realităţi dumnezeieşti. 

„Nimicul, care nu ştie de lumină" - după alte cuvinte ale 
sale -, acea stare profundă de concentrare interioară a rugăciunii 
isihaste, în care orice imagine şi gând sunt scoase afară, e neantul 
negru din care ţâşneşte lumina dumnezeiască. 

Iar substanţa, lumina dumnezeiască, Te arată, Doamne, în 
văpăile dragostei dumnezeieşti faţă de noi! 



161 .Cum pe deasupra umbrei şi luminii 
Rodeşti în dar a sufletului torţă 
La fel vibrezi de dincolo de linii; 
E întuneric, dar ţâşneşte forţă. 



Cum sau după cum, „pe deasupra umbrei şi luminii", adică 
numai pentru că văd lumina dumnezeiască şi aspectele pe care 
aceasta le ia, „rodeşti" în mine, „în dar" - nu din puterea mea 
spirituală - flacăra vie a dragostei sufletului meu, la fel sau tot la 
fel, vibrezi, creezi continuu, Prea Curată Treime, „de dincolo de 
linii", adică de formele şi aspectele creaţiei dumnezeieşti, pe care 
mi le dai să le văd în vedere dumnezeiască. 

Văd întuneric, sunt un întuneric fără Tine. Dar din 
întunericul meu sau în întunericul meu ţâşneşte forţa creaţiei Tale 
continue şi veşnice şi dumnezeieşti, lumina Ta, care îmi arată 
diverse forme dumnezeieşti. 



165. Voinţa, forţa, visul conştiinţei 
Există-n veci, iar vidul e părere, 
Credinţa rupe vălul nefiinţei, 
Când dragostea ne-adună în tăcere. 

Voinţa, forţa sufletească, „visul conştiinţei" - luciditatea şi 
conştiinţa de sine - adică sufletul într-un cuvânt, „există-n veci", 
e nemuritor, pe când vidul, neantul e o părere, o idee 



62 



copilărească, prostească în ceea ce priveşte sufletul omului după 
moarte. 

Aici, autorul nostru, a respins ideea, cum că după 
repauzarea noastră sufletul piere, devine ceva de ordinul 
nimicului, a non-existenţei. 

Credinţa ortodoxă şi experienţa ascetică îndumnezeitoare 
rup, destramă acel „văl" al necunoaşterii necunoscutului 
Dumnezeierii - niciodată cunoscută după fiinţa Sa - fâcându-ne 
să vedem lumina dumnezeiască. 

Prin „vălul nefiinţei" ar putea arăta şi altceva, dar eu nu 
ştiu ce. 

Se rupe acest văl, „când dragostea" dumnezeiască, „ne- 
adună în tăcerea" inimii, în rugăciune fără imagini şi fără gând 
mental. 



169. A înviat în Trup de cer Cuvântul 
Şi a rămas în noi călcând abisul; 
Te cheamă azi, suspină-ntreg pământul, 
Căci ne-ai sădit în sânge Paradisul. 



A înviat a treia zi din morţi, în trup înduhovnicit, 
îndumnezeit, Cuvântul întrupat, Fiul lui Dumnezeu şi a rămas în 
noi şi cu noi de la Botez, „cu moartea pe moarte călcând", adică 
cu moartea Sa stricând moartea noastră şi călcând sau surpând 
abisul păcatului sau „peretele despărţitor" dintre noi şi 
Dumnezeu. 

Pe Tine, Doamne, azi, acum, Te cheamă toţi cei care cred 
şi Te iubesc pe Tine, dar „ştim, (totodată, şi) că toată făptura 
împreună suspină şi împreună are dureri până acum" (Rom. 8, 
22). 

Acest dor după îndumnezeire este în toţi, pentru că prin 
harul Sfântului Duh, ne-ai sădit în inimă dorul de împărăţia Ta, 
Dumnezeule Mare, Stăpânitorule a toate! 



173.Te-ai înălţat văzut de noi la ceruri 
Ca să ne laşi în suflet bucuria, 



63 



De-a căuta prin Duh şi adevăruri. 
Să înflorim cântându-Ţi veşnicia! 



Primul vers se referă la F. Ap. 1, 9: „pe când ei priveau, 
S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor". 

Deşi Te înalţi de la noi, „ne laşi în suflet bucuria", pentru 
că „nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi" (In. 14, 18). Iar 
„Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în 
numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte 
despre toate cele ce v-am spus Eu" (In. 14, 26). 

Bucuria pe care ne-ai dat-o nouă, Doamne, e aceea care 
vine prin trăirea în Duhul Sfânt şi în adevărul sfânt al Sfintei 
Ortodoxii, prin care înflorim, ne îndumnezeim, cântându-Te pe 
Tine, Cel pururea veşnic, Dumnezeule al celor văzute şi 
nevăzute. 



177. Dumnezeiesc mister!... Admir făptura, 
De veşnicie astăzi tot mai trează, 
Nu ne înfrâng torturile, nici ura, 
Părtaş în trup Cuvântul scânteiază! 



Ceea ce văd în extaz e „dumnezeiesc mister", e taina 
negrăită a bunătăţii lui Dumnezeu. 

Admir, contemplu împărăţia Cerurilor în vedere 
dumnezeiască, care „astăzi", când o văd, mi se pare tot mai pură, 
„mai trează", mai vie, mai plină de veşnicia ei preadumnezeiască. 

Simţind-o şi trăind-o nu mai mă temem de torturile 
securităţii şi nici de ura torţionarilor. 

Dumnezeiescul Ilie mi-a destăinuit cândva, că învăţase şi 
pe alţii rugăciunea lui Iisus şi că, unii dintre ei, ajunseseră la 
lumina dumnezeiască, la vederea ei şi nu era el singurul, care 
avea experienţe extatice îndumnezeitoare. 

De aceea raportarea sa la noi e cu atât mai justificată din 
punct de vedere istoric, faptic. 

Versul al patrulea se poate referi atât la persoana 
Mântuitorului Hristos cât şi la el. 



64 



Fiind în Trup, în faţa mai multor oameni şi de mai multe 
ori, chipul Domnului a scânteiat de lumină dumnezeiască. 

Tocmai de aceea, „cei din corabie I s-au închinat zicând: 
Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu"'' (Mt. 14,33) iar pe 
Muntele Taborului „ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au 
spăimântat foarte" (Mt. 17,6) iar cei ce vroiau să-L prindă pe 
Domnul „s-au dat înapoi şi au căzut la pământ" (In. 18,6). 

Referindu-se la viaţa lui duhovnicească, versul poate spune 
faptul, că aşa cum Domnul, în trup fiind, scânteia de lumină 
dumnezeiască, tot aşa şi acum, în trupul lui, datorită despătimirii, 
iluminării şi unirii sale cu Dumnezeu, „Cuvântul scânteiază", îl 
umple de vederea şi trăirea luminii dumnezeieşti necreate. 



181. Am răsărit cu soarele, cu luna, 
Cu spaţii şi cu vremuri am cules, 
Prin Fiul, întru Tatăl, să fim una! 
Cu electroni, cu-ntregul univers. 

M-am născut sub soare şi sub lună, cu conştiinţa că sunt 
sub ele şi ele deasupra mea. Pot exista şi alte semnificaţii 
simbolice sau mistice. 

M-am format datorită mediului şi timpului în care am trăit. 
In viaţa mea, am fost unul care „am cules" din toate, cele care 
sunt spre slava lui Dumnezeu şi adevărate, „ca să fie (toţi) una 
precum suntem şi Noi" (In. 17, 1 1), „după cum Tu, Părinte, întru 
Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una" (In. 17, 
21), „precum Noi una suntem" (In. 17, 22). 

De la cele mai mici particule şi până la lucrurile cele mai 
mari ale universului „să fie (toate) una", adică împlinirea 
cuvintelor: „am văzut cer nou şi pământ nou; căci cerul cel dintâi 
şi pământul cel dintâi au trecut" (Apoc. 21, 1). 

185. Ameţitoare fulgere m-afundă, 

In tot ce simt, ce-aud şi ce privesc, 
In dragoste vibraţie sunt, undă, 
In neclintire-s cel ce mă clintesc. 



65 



„Ameţitoare", neînchipuite şi neaşteptate „fulgere" de 
lumină dumnezeiască, „m-afundă", mă adâncesc, mă fac să 
pătrund în tot ceea ce experiez. 

Experiez în Duhul Sfânt, cu ajutorul simţurilor 
duhovniceşti. în dragostea mea pentru Tine, Doamne, sunt 
„vibraţie" şi „undă" în Duhul Sfânt. 

„Vibraţie" şi „undă" desemnează, pentru Văzătorul de 
Dumnezeu, manifestările sufletului dar, mai ales, ale inimii 
duhovniceşti, în timpul vederilor mistice. 

în neclintirea pe care mi-o aduce vederea slavei Tale, eu 
sunt cel ce mă clintesc. Pentru că numai Sfânta Treime e 
nemişcată cu desăvârşire dar mişcă pe toate câte sunt. 

Pentru cei care au o experienţă teologică şi mistică 
profundă e vorba despre „stabilitatea mobilă". 



189. Cu plânsul greu, cu pământeană gură, 
De piatră, vegetaţie-ntrupare, 
Rugămu-ne (suntem a Ta făptură): 
Ne cheamă iar la cer, Cutremurare! 



„Cu plânsul greu" al urmărilor păcatelor noastre, „cu 
pământeană gură" de rugăciune şi de cereri stăruitoare, ce scoate 
cuvinte şi gânduri de „piatră", neînsufleţite de Duhul Sfânt, 
„vegetaţia", universul întreg şi tot ce e întrupat, Te roagă pe Tine, 
Doamne. 

Noi, făptura Ta şi lucrurile mâinilor Tale, ne rugăm ca să 
ne chemi din nou la Tine, la cerul vederii Tale! 

Tu, „Cutremurare" a toate câte sunt, cheamă-ne iarăşi la 
cerul vederilor Tale preasfmte şi îndumnezeitoare! 

învăţătorul a numit pe Dumnezeu „Cutremurare", ca să 
exprime starea lui sufletească în faţa Prea Sfintei Treimi, 
conform cu: „Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi de El cu 
cutremur" (Ps. 2, 11). 

Cutremurare a iubirii, a prea marii bucurii de Dumnezeu, 
Cel Preaiubitor de oameni si Preamilostiv. 



66 



193. Măreaţă şi fantastică e viaţa! 

Din orice punct, noiane de scântei! 
Sunt clipele ca flacăra, ca gheaţa, 
Când ne luptăm la limitele ei! 

înaltă şi de nedescris e viaţa în Duhul Sfânt şi în vederea 
luminii dumnezeieşti sau privită prin aceasta! 

In al doilea vers avem o vedere extatică exprimată lapidar, 
ca într-un haiku. 

învăţătorul vedea „puncte", „sori" din care izvorau 
„scântei", „universuri", „lumi" ale luminii dumnezeieşti. 

Văzând în lumina dumnezeiască toate acestea, simt şi 
trăiesc şi percep atât cu inima - inimă, care e ca o flacără aprinsă, 
mistuitoare, plină de avânt şi de râvnă dumnezeiască - dar şi cu 
mintea, căutând să le înţeleagă şi să discearnă asupra lor, asupra 
semnificaţiilor lor. 

In versul al patrulea e vorbă de o trăire, la limitele fireşti 
ale fiinţei noastre, a vieţii mai presus de fire şi dumnezeiască. 

Adesea, Dumnezeiescul Ilie îmi vorbea despre epuizarea 
enormă, colosală, pe care i-a provocat-o rugăciunea isihastă şi, 
mai apoi, vederea luminii dumnezeieşti, pentru că efortul 
rugăciunii, chinurile puşcăriei şi, pe deasupra, măreţiile vederiilor 
dumnezeieşti l-au adus la o slăbiciune extremă. 

De aceea, aici, în acest ultim vers, vorbeşte despre luptă 
duhovnicească la limitele suportabilităţii umane, a puterii umane. 



197. înţelepciunea pare nebunie 

Şi neghiobie fiinţelor din glod... 
Năvală fii! Spre ceruri să învie, 
Din putrezirea morţii, veşnic rod! 



înţelepciunea dumnezeiască pare nebunie celor 
necredincioşi pentru că „gândurile Mele nu sunt ca gândurile 
voastre şi căile Mele, ca ale voastre" (îs. 55, 8). 

Şi, „dacă i se pare cuiva, între voi, că este înţelept în 
veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înţelept'" (I Cor. 3,18). 



67 



„Căci înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui 
Dumnezeu" (I Cor. 3, 19) iar „frica de Dumnezeu este începutul 
înţelepciunii; (şi) cei fără de minte dispreţuiesc înţelepciunea şi 
stăpânirea de sine" (Pildei, 7). 

înţelepciunea pe care ţi-o aduce curăţia şi rugăciunea 
neîncetată pare nebunie pentru cei care pururea se întinează. 
Pentru cei care sunt în glod, în lucruri pământeşti, în ţărâna 
păcatelor acestei lumi. 

în versul al treilea suntem îndemnaţi: „Năvală fii!", 
„Duhul să nu-L stingi!" (I Tes. 5,19), „La sârguinţă, nu pregeta!" 
(Rom. 12,1 1), „Cu duhul fii fierbinte!" (Ibidem). 

Mergi spre ceruri, ca să învie sufletul tău din putrezirea 
morţii păcatelor. Pentru ca să aduci „veşnicul rod" al faptelor 
bune, sufletul tău cel osârduitor, care s-a ridicat din cele 
trecătoare. 



68 



Poemele luminii necreate dar care se 



creeaza lli 



„ De Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu 

şi Tatăl Meu îl va iubi pe el şi la el vom veni şi 

locaş la el ne vom face şi Eu Mă voi arăta lui" 

(In. XIV, 21, 23) 119 . 



Deschidere 
- Cerul - 



201. Un cânt liturgic pieptul mi-1 străpunge, 
Mă strânge gândul, visul nu-mi ajunge!. 
Aş vrea cuvântul forme noi să prindă, 
Făptura mea să fie o oglindă. 



Un cânt liturgic - pe care, cu siguranţă, îl repeta mereu şi 
de el se simţea ataşat - inima îmi străpunge cu frenezie. 

Dar gândul şi mintea mea nu sunt învăţate cu asemenea 
intensităţi spirituale, cu toate că visele împlinirii mele în lumea 
ceasta nu-mi ajung, nu mă satisfac. 



118 Pentru că aşa apare celui care o vede: lumina dumnezeiască arată noi şi noi aspecte, noi 
şi noi vederi şi lucruri indescriptibile. Lumina e necreată, pentru că izvorăşte din 
Dumnezeu din veşnicie. E necreată pentru că nu e o creaţie a lui Dumnezeu ci e viaţa 
fiinţială, proprie a lui Dumnezeu. 

însă slava necreată şi veşnică a lui Dumnezeu creează noi şi noi forme în sine, se arată în 
diverse forme celor care o văd (lucruri despre care Dumnezeiescul Ilie dă mărturie în cărţile 
sale, cum au făcut-o rari Părinţi ai Biserici), fapt pentru care ea e mereu creatoare şi mereu 
preaacaparantă şi de neimaginat. 

1 19 Textul acesta scriptural e recompus de către el. 



69 



Aş vrea să prindă cuvântul noi realităţi, mai bine-zis, 
adevărata viaţă, adevărata realitate iar fiinţa mea să fie asemenea 
unei oglinzi, datorită curăţirii inimii, a minţii şi a sufletului meu 
şi prin care să-L pot vedea pe Dumnezeu şi întreaga existenţă. 



205. Şi în lăuntru şi-n afară, veşnic 
Altar, aprinsă în al vieţii sfeşnic, 
Focar, să prind giganta-ntretăiere 
A tot ce-i viu între neant şi sfere. . . 



Şi în mine însumi şi, prin slava dumnezeiască, şi în afară 
de mine, vreau să fiu un „veşnic altar" de jertfă, în care făptura 
mea, fiinţa mea, să fie aprinsă de focul Duhului Sfânt, în 
sfeşnicul vieţii veşnice. 

Să fiu focar, să prind marea întretăiere, în mine însumi, 
datorită slavei Sale, a vieţii dintre creaţie şi neant, a vieţii 
dumnezeieşti . 



209. Şi-acum, în urma cântului uitat, 
Vin să v-aduc adâncul revelat, 
In trupul ars de negură şi jar 
Şi bântuit de duhuri şi de har. 

Acum, după ce am uitat cântecul dorinţei mele de 
împlinire duhovnicească , vă aduc vouă, cititorilor mei, adâncul 



120 Linia punctată, existentă după această strofă, ca peste tot în opera sa, exprimă faptul că 
unele versuri sau strofe din poemul respectiv le-a uitat.. .până a ieşit din detenţie şi şi-a 
întocmit manuscrisele. 

Şi adesea regreta faptul că a uitat versuri şi poeme întregi şi că i s-a luat, de către Securitate, 
imediat după eliberare, un caiet plin cu mărturisirile sale mistice. A împrumutat acest caiet 
unui preot de la catedrala din Turnu Măgurele (părintelui Bâldescu, pe care l-am cunoscut 
şi eu ca elev seminarist) şi, de la acela, în urma unei percheziţii la domiciliu mi se pare, 
lucrătorii Securităţii i-au luat manuscrisul. ..care nu ştim unde se află.. .dacă se mai află pe 
undeva. 



70 



de vederi şi de înţelegeri duhovniceşti, revelat mie, în lumina 
dumnezeiască. 

Căci s-a unit lumina dumnezeiască cu trupul meu, ars 
odinioară de negura păcatului şi de jarul poftei „ispitelor 
tinereţii", bântuit / luptat de către draci, dar şi umplut de har. 



213. C-am încercat s-apun în veşnic eu, 
Şi-am înflorit în cer şi-n Dumnezeu. 
Din anii grei, prin tot ce am trecut, 
Rotiri de îngeri, temple... îmi stau scut. 



Dorind să rămân, în tinereţe, o personalitate numai pentru 
mine, îngustată de egoism, în „eu-ul veşnic al meu", prin urcuşul 
duhovnicesc însă, am înflorit în cerul luminii dumnezeieşti şi în 
Dumnezeu mai apoi. 

Vederile dumnezeieşti şi tot ce am înţeles de-a lungul vieţii 
mele, „îmi stau scut", „mă apără de neant şi de rău". Experienţa 
mea duhovnicească e scutul, tăria mea, în neputinţele de tot felul. 

Rotirile de îngeri şi templele sunt amănunte din vederile 
sale dumnezeieşti. A văzut Puteri cereşti, care se roteau şi pe 
anumiţi Sfinţi ca temple, ca Biserici de culori diferite, 
personalizate, despre care dă detalii. 

Aiud, 1956. 



121 O reexprimare a regretului că a nu a plecat la mănăstire, unde, Fericitul Ilie credea, că ar 



fi rămas să trăiască în slava lui Dumnezeu, la fel ca în puşcărie. 



71 



- înduhovnicire - 



217. - Ritmul ce îmbină frumuseţi 122 , 

Dorul ce te'nvăluie sunt Eu; 

Te atrag, să Mă priveşti 

mereu. . . 

Căile spre Mine să le'nveţi. 



Cel care îţi revelează într-un anume ritm şi într-o anume 
formă, frumuseţile dumnezeieşti şi îţi dă dorul dumnezeiesc ce îţi 
învăluie inima, sunt Eu, Dumnezeu Tatăl! 

Eu te atrag, ca la Mine să priveşti tot timpul şi căile Mele 
să le înveţi şi să le păzeşti, adică poruncile Mele. 



221. Jertfa şi iubire, rai din rai 

Fiului şi Duhului să dai! . . . 

- Voia mea în voia Ta o-nchin 

Tată, fiu primeşte-mă. . .Amin! . . . 



Jertfa faptelor tale bune şi a voinţei tale smerite şi umilite, 
cât şi iubirea faţă de aproapele, datorită iubirii pentru Mine, care 
sunt rai, pentru că de la Mine le-ai primit şi ai avut putere să le 
faci, să le dai ca un rai pentru ceilalţi, pentru ca Dumnezeului 
Fiu şi Dumnezeului Sfânt Duh să le dai. 

Pentru că Eu lucrez, prin Fiul Meu, întru Duhul cel Sfânt 
toate şi plinesc toate, după cum Eu doresc. 



122 Strofa aceasta şi următoarea sunt un motto al poemului de faţă. 



72 



Fericitul Ilie răspunde afirmativ la chemarea Tatălui 
ceresc. De aceea spune: Iată vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule, 
şi nu voia mea! Mă supun Ţie şi voia mea Ţie Ţi-o închin. Tu, 
Tatăl meu ceresc, primeşte-mă şi pe mine ca fiu al Tău. Aşa să 
fie cu mine! 



1 



225. Fiinţa' nlăcrimată piere'n valuri; 
Adânci fiori din slavă o topesc, 
învie' n duh lumină fără maluri, 
Din Tatăl ceruri fumegă, ţâşnesc. 



Fiinţa mea, plină de lacrimi duhovniceşti, „piere", se 
afundă în „valurile" luminii dumnezeieşti. 

„Adânci fiori" dumnezeieşti, din lumina dumnezeiască, „o 
topesc", o transfigurează. 

învie duhul meu şi vede lumină dumnezeiască „fără 
maluri", fără margini. 

Din Dumnezeu Tatăl văd ceruri fumegând datorită iubirii 
dumnezeieşti şi ţâşnind. Văd ceruri care se creează la nesfârşit. 



229. - Iubita mea lumină' mbrăţişată 
De roţile Puterilor din cer, 
Izvor e de cântare ne'ntinată, 
De zbor de îngeri ce mă smulg din ger. 



Lumină dumnezeiască, pe care inima mea te iubeşte, eşti 
îmbrăţişată - aşa te văd eu - de Puterile cereşti, care „se văd ca 
nişte roţi, care se îngrămădesc şi în centrul ei (al fiecărei „roţi" în 

1 9^ 

parte) se vedea parcă Dumnezeirea" . 

Aceasta, lumina dumnezeiască, e în mine izvor de cântare 
şi de preamărire a Prea Sfintei Treimi, fără întinăciune, prin 



123 Mi-a spus autorul nostru, cu privire la acest vers. Adică e vorba de o descriere extatică. 



73 



gânduri din partea demonilor, dar şi izvor de linişte, de împlinire, 
de bucurie duhovnicească, care mă face să mă smulg din „gerul 
vieţii, al existenţei" 124 pământeşti. 



233. Fecioară'n alb văzduh încoronată 
Ce naşte-n inimi Soarele din cer, 
In duh, în trup, în glas, îmbujorată 
De roiuri de miresme ce nu pier. . . 



Lumina dumnezeiască e încoronarea „văzduhului" 
veşniciei. Ea naşte în inimile binecredincioase pe Dumnezeu 
Cuvântul întrupat şi înălţat la cer, Care este în cer şi ţine toate 
câte sunt în palma Sa sau, mai degrabă, Hristos Se arată plin de 
slavă în inimile care se sfinţesc pentru El. 

în duhul, trupul şi glasul celui care o vede, lumina 
dumnezeiască se face „îmbujorare", bucurie, veselie 
dumnezeiască. 

Ea aduce „roiuri", mulţimi de miresme duhovniceşti, care 
nu pier din amintirea celui ce le-a trăit. 



237. Mireasa veşniciei se arată!... 

Plin de iubire, nu ştiu ce să-i cer! . . . 
Văd Pruncul ei, simt braţele de Tată, 



Şi trupul meu e templu, e în cer 



Prea Sfânta Fecioară, Maica Fiului lui Dumnezeu întrupat, 
care e în acelaşi timp Fecioară, Mireasă şi Maică a Sa, se arată, 
mi se arată. 

Şi nu ştiu ce să-i cer pentru mine, pentru viaţa mea. 



124 Un alt comentariu al său. După cum am spus mai înainte, am discutat cu Fericitul Ilie, 
de-a lungul timpului, întreaga carte şi, la unele lucruri, voi cita, ca şi aici, în mod textual, 
cum doreşte el ca noi să-i înţelegem textele. 

125 în manuscris nu era cu majusculă. 



74 



Văd pe Cel ce Ea L-a născut, pe Viaţa tuturora. Şi simt 
„braţele părinteşti" ale lui Dumnezeu Tatăl, care mă ţin în 
urcuşul meu duhovnicesc. 

Trupul meu, învăluit în lumina dumnezeiască, e templu al 
Sfântului Duh, fiind în cerul luminii dumnezeieşti. 



241 . Spiritul meu cu Tatăl e, oriunde. . . 
E nevăzut, e veşnic, şi e viu. . . 
Una în Fiul, taina mă pătrunde 
O strălucire-n duh şi trup; sunt fiu! 



Spiritul meu, în Duhul Sfânt, e cu Dumnezeu Tatăl, 
oriunde e Dumnezeu Tatăl iar Dumnezeu, cu Care spiritul meu 
este, e nevăzut, e pururea veşnic, e viu... 

Celelalte atribute ale Dumnezeirii sunt marcate prin 
punctele de suspensie ale celui de al doilea vers. 

Taina dumnezeirii o văd în şi prin Fiul lui Dumnezeu şi 
taina aceasta prea sfântă mă pătrunde şi în strălucirea una a 
luminii dumnezeieşti în duhul şi trupul meu, îmi dau seama şi 
ştiu că sunt fiu, pentru că „Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu 
duhul nostru că suntem/?/ ai lui Dumnezeu. Şi dacă suntem/?/, 
suntem şi moştenitori - moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună- 
moştenitori cu Hristos" (Rom. 8, 16-17). 



245. Cu Duhul Sfânt e sufletul meu zare, 
înfiorare, curgere, izvor, 
Nimb de culori în melodii, schimbare, 
In slava crucii către Soare, nor. . . 



împreună cu Duhul Sfânt şi în Duhul Sfânt, sufletul meu 
vede, ca într-o zare, ceea ce „naşte" lumina dumnezeiască. Din 
suflet şi în sufletul meu, lumina dumnezeiască se vede ca cea 
care înfioară prin profunzimi, delicateţe şi măreţie; ca cea care 
„curge" neîncetat sub diferite forme şi aspecte dar şi care 



75 



„izvorăşte" mai presus de înţelegere şi de cuprindere, imagini şi 
înţelegeri dumnezeieşti. 

Acest nimb, această măreţie a culorilor luminii 
dumnezeieşti, în melodiile percepute de spirit în Duhul Sfânt, 
este o schimbare nesfârşită. 

Dar în slava crucii către Hristos Dumnezeu, în comparaţie 
cu slava pe care o primim de la Dumnezeu, pentru crucea 
pătimirilor noastre, ceea ce vedem acum e „nor", e umbră, pe 
lângă ceea ce vom primi în cer. 

Căci „pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de 
mărirea ce ni se va descoperi" (Rom. 8,18). 



249. Sufletul meu e întreitul sfeşnic 
Ce arde-n faţa Tronului ceresc 
Şi-n trupul mistic, cu mireasa-n veşnic 
Extaz din veac, plinindu-mă, slăvesc! . . . 



Sufletul meu, cu întreitele sale însuşiri (raţiune, voinţă şi 
simţire) e un sfeşnic duhovnicesc, ce arde în iubirea adusă de 
Sfântul Duh şi în Sfântul Duh, în faţa Tronului ceresc al Sfintei şi 
de viaţă făcătoarei Treimi. 

în trupul meu duhovnicesc, cu lumina dumnezeiască cea 
prea veşnică, într-un extaz dumnezeiesc, mai presus de timp, mă 
împlinesc şi, pentru aceasta, slăvesc neîncetat pe Dumnezeu 
nostru Cel prea iubitor. 



253. Iubirea-n Duh mă umple de miresme, 
Azi tainele trăite le-nţeleg. 
Trupul şi mintea sunt catapetesme, 
Cu florile simţirii miez culeg. 



Iubirea dumnezeiască, în Duhul Sfânt, mă umple de 
miresme duhovniceşti. Azi, în Duhul Sfânt, tainele trăite în 
lumina dumnezeiască le înţeleg, mi se fac cunoscute sufletului şi 
inimii mele. 



76 



Pentru vederea luminii dumnezeieşti şi a împărăţiei 
Cerurilor, trupul şi mintea sunt „feţe ale spiritului" 126 , 
„catapetesme". 

Dumnezeu fiind dincolo de ele şi dincolo de ele, făcându- 
se cunoscut oamenilor, prin Duhul Sfânt. 

Prin florile virtuţilor simţirii mele duhovniceşti, culeg, 
adun, miezul înţelegerii şi al vederii neînşelate, curate, profunde, 
duhovniceşti. 



257. Cresc aurii roz-albele văzduhuri, 
Mii de culori şi forme se-nteţesc; 
La margini, îngeri, fulgere şi duhuri 
Ţes un măreţ veşmânt împărătesc. 



în primul vers avem o vedere personală, care va fi 
dezvoltată la capitolul Despre culori al acestei cărţi. „Cresc aurii 

1 97 

roz-albele văzduhuri" ale luminii dumnezeieşti, în vederea mea 
în Duhul Sfânt. 

Şi mii de culori şi forme dumnezeieşti se-nteţesc, se 
înmulţesc, pe măsură ce şi vederile mele duhovniceşti sporesc în 
repeziciunea cu care se nasc. 

La „marginile" vederii duhovniceşti, văd îngeri, „fulgere" 
de natură spirituală şi „duhuri", probabil Sfinţi. 

Nu ştiu ce se desemnează prin „fulgere".Tot ceea ce se 
vede în lumina dumnezeiască e ca o ţesere de veşmânt împărătesc 
al Dumnezeirii. 



26 1 . Neprihănirea-n îngerii dulceţii 
Şi frăgezimea spiritului pur 
îşi freamătă vâlvorile vieţii 
Pe trâmbiţe de aur în azur! . . . 



126 



Comentariu al autorului. 



127 Ibidem. 

128 în manuscris nu există majusculă. 



77 



Neprihănirea care se vede în Sfinţii îngeri, ca o dulceaţă 
dumnezeiască şi frăgezimea pe care o capătă spiritul uman în 
lumina dumnezeiască, îşi freamătă, îşi fac cunoscute „funcţiile 

1 9Q 

vitale" , izvorul vieţii lor. 

„Pe trâmbiţe de aur", poate desemna o anumită vedere 
personală, pe care a văzut-o în azurul luminii dumnezeieşti. 

Remarcăm aici substantivul vâlvoare, care, potrivit DEX- 
ului, desemnează atât o lumină incandescentă, cât şi vârtejurile 
de apă. 

Cred că Fericitul Ilie a desemnat prin acest cuvânt modul 
viu în care lumina dumnezeiască umple de putere de viaţă 
persoana noastră, privind astfel cuvântul în latura lui metaforică. 



265. împărăţia Cerului roieşte 13 ° 

Dintru lumina vieţii fără fund. . . 
. . . Sfânt inima topită se răneşte 
Şi ochii minţii-n scăpărări s-ascund. 



împărăţia Cerului roieşte, creează continuu din lumina 
dumnezeiască nesfârşită şi necuprinsă. 

Adică eu, în extaz, am văzut noi şi noi lucruri, noi şi noi 
forme dumnezeieşti, noi şi noi fiinţe spirituale, de aceea am văzut 
lumina dumnezeiască ca o creatoare continuă de viată si de 
expresivitate. 

Inima smerită şi umilită se răneşte de iubirea sfântă, pe 
când, ochii văzători ai minţii se ascund, îşi găsesc vederea, în 
scăpărările luminii dumnezeieşti. 



269. Oricât m-apropii... sunt departe, plâng, 
Mai străvezii, noi ceruri se desfac... 

... Sfânt... Duhul Sfânt mă scoate din 
adânc... 
In slava nunţii Mirelui mă-mbrac! 



129 
130 



Comentariu personal al autorului. 

în alt manuscris, în locul lui „roieşte" se află „vuieşte". 



78 



Oricât m-apropii de Dumnezeu sunt întotdeauna departe 
de El şi din cauza acestui lucru plâng. 

Aflându-mă în această stare, mai străvezii, noi ceruri ale 
luminii dumnezeieşti, se desfac privirii mele duhovniceşti, pentru 
că, într-un mod sfânt, Duhul Sfânt mă scoate din adâncul 
păcatelor şi al morţii. 

Şi în El, în Duhul Sfânt, în slava luminii dumnezeieşti, în 
care sufletul meu se uneşte cu Hristos, Mirele ceresc, eu mă 
îmbrac. 



79 



II 



împărăţia Cerurilor 



273. „îngeri, trâmbiţe, glas 131 . 
Pe apele mării... 
In duhul cântării, 
In voia lor mă las". 



îngerii, trâmbiţele, glasul... pe toate astea le vedea şi le 
auzea în cer, în vedere dumnezeiască şi nu sunt metafore ale 
autorului nostru. 

Pe apele mărilor de lumină dumnezeiască, în ritmul 
cântării duhovniceşti, mă las purtat de ele. 



277. Cetatea se clădeşte din safir 
In flăcările inimii curate, 
Esenţele luminii necreate 
Prin uşi de nestemate le respir. 



Cetatea Noului Ierusalim, împărăţia Cerurilor, se clădeşte 
din safirul purităţii şi al curăţiei, în flăcările iubirii unei inimi 
curate. 

Iar esenţele de înţelegere şi de adevărată viaţă 
dumnezeiască, ce le aduce lumina dumnezeiască necreată, prin 
uşile vederii şi ale simţirii interioare duhovniceşti, le respir, adică 
mă împărtăşesc de ele. 

Acestea îmi devin la fel de cunoscute şi de prezente, ca 
aerul pe care îl respir. 



131 Această strofă e motoul poemului. 



80 



281. Culori din zori, amiezi şi din amurg 
Mi-apar; miresme, forme vii şi grai... 
...Patru puteri în cruce-n drum spre 



Rai 132 . 



Din Soarele din mijloc ceruri curg. 



Vederi ale luminii dumnezeieşti „din toată ziua" şi din 
toată noaptea - pentru că vederea luminii dumnezeieşti nu e 
legată de timp sau spaţiu - îmi apar şi le înţeleg în parte, sub 
arătarea de miresme dumnezeieşti, de forme vii - de multe ori 
simbolice - şi de graiuri cereşti, pe care le văd şi le aud şi le simt 
în lumina dumnezeiască. 

Patru roţi, patru Puteri cereşti în formă de cruce, le văd, 
spiritual, mergând spre Rai. 

Din Hristos Dumnezeu sau din Prea Sfânta Treime, Care 
stă în mijlocul a tot ce există, cerurile luminii dumnezeieşti curg, 
apar, se dezvoltă. 



285. Sorbit de zbor şi glasuri îngereşti, 
Spre curţile de aur din aripi de gând 
Suspin voi da, lumina să Ţi-o cânt, 
Arzând în slava bolţii-mpărăteşti ! 



Sorbit, acaparat de zborul vederii în slava Dumnezeierii şi 
de glasurile îngereşti auzite în această stare, „spre curţile de aur" 
ale împărăţiei Cerurilor... eu zbor, cu „aripi(le) de gând" ale 
minţii curate. 

Voi da suspin şi voi plânge, voi suferi, pentru ca să cânt 
lumina dumnezeiască şi despre ea să vorbesc, Doamne, arzând în 
lumina dumnezeiască a „bolţii-mpărăteşti". 



132 Fără majusculă în manuscris. 



81 



289. Mireasă, feciorie în trei Sori, 
Blândă surâzi; înfiorată prinzi 
Logosul viu în ape de oglinzi; 
Temple pe nori strălucitori cobori. 



Prea Curată Fecioară, tu, care ai născut pe Fiul lui 
Dumnezeu, pe Cel Unul Născut din Tatăl (pentru că cei „trei 
Sori" indică cele trei persoane ale Dumnezeirii) în blândeţea ta, 
surâzi tuturor celor care te caută cu inima curată. 

Pentru că tu eşti cea care, înfiorată, ai zămislit pe Hristos 
Dumnezeu în apele curate ale pururea fecioriei tale. 

Aceasta e o primă înţelegere a primelor trei versuri, adică 
mariologică. O a doua, experenţială, vorbeşte despre lumina 
dumnezeiască, care e mireasă şi fecioară, plină de curăţia 
Treimii Celei Prea Sfinte. 

Tu, lumină cerească, necreată, îmi surâzi în trupul meu cu 
blândeţe şi tu mă duci să-L văd pe Logosul creator şi mântuitor al 
lumii în apele de oglinzi ale slavei Sale. 

în ultimul vers e vorba despre templele duhovniceşti ce 
coborau pe norii strălucitori, spirituali şi pe care le-a văzut în 
vedere dumnezeiască. In partea a doua a cărţii, se fac referiri 
detaliate la aceste aspecte ale vederilor sale extatice. 



93. Slavă, lumini, în trup te înfioară; 
Surâs din cer, sclipirile zăpezii, 
Te poartă-n har în Soarele amiezii 
Mirelui dar, părelnică fecioară 134 .. 



133 în manuscris era cu majusculă. 



134 Ibidem. 



82 



Lumina dumnezeiască, luminile descoperirilor şi ale 
înţelegerii, ce s-au arătat în trupul său, l-au înfiorat prin natura lor 
dumnezeiască, l-au umplut de o mare iubire şi dulceaţă 
dumnezeiască dar şi de o teamă şi de o cutremurare sfântă a 
inimii şi a sufletului. 

Ce a primit şi a văzut, a fost un „surâs" plin de iubire şi de 
măreţie, din cerul Sfinţilor lui Dumnezeu şi al sfinţeniei. 

„Sclipirile cele pure" ale curăţiei şi ale îndumnezeirii, care 
l-au purtat în harul Sfântului Duh, în Hristos Dumnezeu, în 
amiaza cea mai înfocată şi dogoritoare a vederii Lui. 

Cel curat şi îmbogăţit de lumina dumnezeiască şi de vederi 
şi înţelegeri minunate şi dumnezeieşti e un dar sau se aduce în 
dar Mirelui ceresc, în schimbătoarea şi mereu noua, lumină 
dumnezeiască. 



297. - Cetate sfântă-n sfântă feciorie - 

Purtând veşmântul valurilor mării, 

Locaş iubirii şi neîntinării 

De frumuseţea Mirelui. . .mai vie! . 



Sfânta şi dumnezeiasca împărăţie a Cerurilor, în sfântă 
feciorie şi puritate dumnezeiască, poartă veşmântul valurilor 
dumnezeieşti, ale mării de lumina dumnezeiască. Ea este locaş 
veşnic al iubirii, al curăţeniei şi al purităţii dumnezeieşti. 

Datorită frumuseţii lui Hristos Dumnezeu, pe care o văd în 
inima mea şi, în Sfântul Duh, în tot cerul, văd mai vie împărăţia 
Lui, mai pură, de negrăit. 



301 . Un nou pământ şi ceruri mi s-arată 
Vădit şi mai temeinic decât huma. . . 
Iar sufletele trupuri şi-iau acuma, 
Lumină din lumină preacurată. 



83 



Primul vers vorbeşte despre ce i s-a arătat în vedere 
duhovnicească. 

Sfântul Isaia: „Eu voi face ceruri noi şi pământ nou" (îs. 
65,17), loc care era unul profetic pentru Sfântul Nicolae Cabasila, 
pentru că vedea aici o profeţire a Sfintei Fecioare Măria. 

Sfântul Ioan: „Şi am văzut cer nou şi pământ nou" (Apoc. 
21, 1), cu referire la viitoarea transfigurare, prin slava lui 
Dumnezeu, a întregii creaţii. 

Acest univers transfigurat, văzut mai înainte, prin Sfântul 
Duh, este, pentru omul înduhovnicit, mult mai înţeles şi mult mai 
statornic decât universul trecător de acum. 

Iar sufletele, îşi iau „trupuri" de lumină, în această vedere 
minunată dumnezeiască, căci „cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei 
cereşti" (I Cor. 15,48). „Trupuri" de lumină din lumina 
preacurată şi dumnezeiască a Sfintei şi de viaţă făcătoarei Treimi. 



305. Dulci zările respiră, se-mpânzesc 
Verde, roz-alb ca florile răpite, 
De-un vânt uşor, miresme pribegite, 



1TC 

Privind la îngeri , sfinte poposesc. . . 



în Duhul Sfânt văd dulcile zări ale luminii dumnezeieşti 
cum respiră, cum se-mpânzesc, având culoarea verde, apoi roz- 
alb, ca florile „duse", răpite de un vânt uşor duhovnicesc. Sunt ca 
nişte miresme, „care călătoresc de colo-colo" 136 în vedere 
duhovnicească. 

Aceste creaţii ale luminii dumnezeieşti, privind la îngerii 
din cer, se opresc, poposesc într-un mod sfânt, şi la cel care le 
vede în Duhul Sfânt. 



3 09 .... S fânt . . . Duhul S fânt ne poartă 
ca să ştim, 
Ne murmură în pânze la corăbii. . . 



135 Fără majusculă în manuscris. 

136 îmi spune Dumnezeiescul Ilie. 



84 



Cu sufletele suliţe şi săbii 

Spre frumuseţea cerului ţintim! . . . 



în mod sfânt şi duhovnicesc, Duhul Sfânt ne poartă ca să 
ştim toate, „ne învaţă toate şi ne aduce aminte despre toate, cele 
spuse de Hristos Dumnezeu" (In. 14, 26), pentru că „Dumnezeu 
toate le lucrează, spre binele celor ce îl iubesc pe Dumnezeu" 
(Rom. 8, 28). 

Duhul Sfânt ne murmură în pânzele corăbiilor sufletelor 
noastre, ca să mergem mai departe, cu „străpungeri şi săbii 

1 17 

cercetătoare" ale sufletului, căci ţinta creştinilor ortodocşi e 
cerul, frumuseţea cerului, cea veşnică şi nepieritoare. 



313. Din dorul viu, din calea-ndepărtării 
Cuvântul, Tatăl înapoi ne cheamă 
Şi dragostea de fecioria mamă, 
Şi-albaştrii îngeri 138 ai însingurării. 



Prin dorul viu al dragostei dumnezeieşti suntem chemaţi, 
„din calea (în care eşti) departe de Dumnezeu" 139 , de Dumnezeu 
Fiul, de Dumnezeu Tatăl, Care ne cheamă înapoi la El. 

„înapoi" ne cheamă şi dragostea de starea de feciorie, de 
puritate, care e mamă a sfinţeniei, precum şi „îngerii care sunt 
singuri" , în albastrul credinţei lor. Aşa îi vedea, ca albaştri, în 
extaz. 

„Numai însingurându-te descoperi îngerii", mi-a spus într- 
o zi, învăţătorul de Dumnezeu. 



317. Ne stăvilirea spiritului pur 
Rodeşte în adâncul nefiinţei; 
Te simt în mine reazăm al voinţei 



137 Ibidem. 

138 în manuscris e fără majusculă. 

139 Altă expresie a sa, din convorbirile referitoare la versurile acestea. 

140 Ibidem. 



85 



Şi al rotirii lumilor în jur. 



141 



Puterile duhovniceşti nestăvilite ale „spiritului purificat" 
primeşte în ele, de la Duhul Sfânt, noi vederi dumnezeieşti, care 
apar din „adâncul nefiinţei", de undeva, de la Dumnezeu, deşi, la 
o anumită etapă a vederii dumnezeieşti nu te aştepţi la ce vine 
după, la ce urmează... 

Şi, la propriu, Fericitul Ilie îmi vorbea despre cum începea 
o vedere dumnezeiască, despre ce conţinea, pentru ca, deodată, 
dintr-un punct al zării de lumină dumnezeiască, pe care o vedea, 
să se deschidă un alt orizont, un alt cer, mult mai mare, 
imprevizibil şi de necuprins, care ieşea... din nimic, dar, de fapt, 
era tot născut de slava lui Dumnezeu. Pentru că nu poţi să 
presupui ce îţi va da Dumnezeu. Spre ce vedere te va duce. 

Pe Tine, Dumnezeule Tată, Te simt în mine sprijin şi tărie 
a voinţei mele şi a rotirii lumilor din jur. A rotirii lumilor 
duhovniceşti din jurul tronului Dumnezeirii. 



321. Sfinţită-n Duh făptura se-nmulţeşte, 
Lumina Ta în mine e ca vinul 



Şi Trupul Tău e Pâinea , e seninul. . . 



Cresc fiii Tăi, Dumnezeirea creşte 



A A 1 AA 

In Duhul Sfânt, „împărăţia Cerurilor se-nmulţeşte" . Se 
referă la lumina dumnezeiască care creează, arată, prezintă noi 
conţinuturi dumnezeieşti celui care o vede în mod extatic. 

Lumina Ta dumnezeiască, Doamne, e ca vinul de 
ameţitoare („vin... am băut": Cânt. Cânt. 5, 1). 

A se vedea exegeza Sfântului Grigorie de Nyssa la 
cuvântul vin în comentariul său la Cântarea Cântărilor. 

Iar Trupul Tău cel Sfânt e Sfânta Pâine a Euharistiei, e 
împăcarea sufletului şi a trupului, prin care cresc fiii Tăi, 



141 Expresie a sa. 

142 Fără majusculă în manuscris. 

143 Ibidem. 

144 Expresie a autorului. 



86 



Doamne şi îndumnezeirea lor creşte, căci „există o creştere în 
Duh" 145 , în Duhul Sfânt, nesfârşită. 



145 Ibidem. 



87 



II 



- Spre Dumnezeu 

325. „Roată de foc 146 
In cer se roteşte... 
Lumina fără loc 
In veci mântuieşte. . .". 



E vorba, în primele două versuri, de o vedere 
dumnezeiască, în care a văzut roţi de foc, care se roteau... şi, cu 
timpul, a înţeles că acelea erau formele simbolice sub care a 
văzut Puteri cereşti. 

Lumina dumnezeiască care nu are un loc, pentru că ea 
cuprinde toate, se vede în extaz ca fiind fără margini şi ea ne 
mântuie si acum si în veci. 



329. Treime Sfântă, sfântă-mpărtăşire, 
Dumnezeire, îndumnezeire. 

1 Al 

Triunghiul, Crucea , Duhul porumbel, 
îngeri şi fii asemeni întru El. 



Prea Sfântă Treime, Care faci sfinţi şi dumnezei după har, 
prin împărtăşirea harului Sfântului Duh! 

Dumnezeire Prea Sfântă, Care îndumnezeieşti pe cei care 
vor şi se silesc pentru mântuirea lor. 

Tată, Fiu şi Sfânt Duh Dumnezeu, pe Sfinţii îngeri şi pe 
cei îndumnezeiţi, îi văd asemenea întru Tine. 



146 Ca şi în cazul poemului anterior, strofa de aici este strofa motou a poemului. 

147 în manuscris nu era cu majusculă. 



88 



333. Lumina neclintită de oglindă, 

Uimirea minţii, oare s-o cuprindă ?! 
Făpturile ce nu le prididesc, 
îngeri pe nori şi zorii II vestesc!... 



Lumina dumnezeiască, care se arată neclintită, ca o 
oglindă care mereu străluceşte, se descoperă, se face cunoscută în 
Duhul Sfânt, prin ceea ce ea creează şi de care sufletul se 
împărtăşeşte cu nesaţ. 

Dragostea, bucuria, pacea şi uimirea împlinitoare, pe care 
o simte mintea atunci, poate oare să cuprindă vederea a ceea ce 
se vede în lumina dumnezeiască? ! 

Făpturile cereşti cărora „nu le fac faţă" 148 prin mulţimea lor 
şi îngerii pe care îi văd pe norii duhovniceşti, cât şi zorii luminii 
dumnezeieşti, îl vestesc pe Dumnezeu, pe Dumnezeul Cel peste 
toate. 



337. Pe inima topită în amiezi 

Din Soarele iubirii curg zăpezi. 
Miresme care fumegă în flori, 
Blânde furtuni de fulgere-viori. 



Pe inima topită „în lumina cea mai intensă" 149 a vederii 
luminii dumnezeieşti. Pe această inimă curată şi îndumnezeită, 
din Dumnezeul iubirii şi al milostivirii curg zăpezile 
duhovniceşti ale luminii dumnezeieşti. 

Punctele de suspensie ne lasă cugetul, ca să se înalţe, la 
ceea ce cuvintele, nu pot reţine. 

Miresmele luminii dumnezeieşti fumegă, se arată celui 
curat şi înduhovnicit ca purtătoare de multă viaţă şi putere 
duhovnicească, care, deşi apar imediat pentru cel care le vede, 
sunt deja înflorite, sunt deja pline de o matură bogăţie 



148 Comentariul autorului. 
149 Ibidem. 



89 



dumnezeiască, de o desăvârşită plinătate a realităţilor 
dumnezeieşti. 

Sub forma „blândelor furtuni" duhovniceşti erau văzute de 
către acesta, în extaz, miresmele luminii dumnezeieşti. 

„Fulgerele" şi ceea ce Dumnezeiescul nostru Părinte 
numeşte „viori ale Duhului" sunt vederi duhovniceşti personale. 



341 . Lumina ce ţâşneşte din havuz 
Din depărtări mi-adie în auz. . . 
. . . Surâsul dulce al viului izvor. . . 
Vine-adumbrit de-al îngerilor 150 zbor. 



Lumina dumnezeiască ce ţâşneşte din „havuzul" Prea 
Sfintei Treimi, în mod tainic, simplu şi dumnezeiesc, deşi nu ştiu 
cum şi la ce distanţă duhovnicească se petrece. Această „ţâşnire" 
dumnezeiască o aud în duhul meu, în vedere duhovnicească. 

Aud „surâsul dulce" al ţâşnirii. „Ca la Sfântul Ilie" 151 
Prorocul: „adiere de vânt lin" (III Regi 19,12). El vine de la Prea 
Sfânta Treime, de la Izvorul vieţii şi al nemuririi. Acesta vine 
„adumbrit de Duhul Sfânt" şi de-al îngerilor zbor ceresc. 

Ultimele două strofe prezintă realităţi adânci, profunde. Eu 
nu fac decât să subliniez unele linii trasate de curatul văzător al 
acestor lucruri negrăite. 

Pentru cei care nu le cunosc în mod direct, unele 
aprofundări li se va părea, cu siguranţă, curioase şi exagerate. 

însă cei care pot da mărturie, în cunoştinţă de cauză, 
despre conţinutul vederilor dumnezeieşti, ştiu că nu se spune 
despre acelea, decât foarte puţin din măreţia şi forţa lor 
dumnezeiască. 



345. Că uneori, parcă uitând pământul, 



150 Fără majusculă în manuscris. 

151 Comentariul autorului nostru. 



90 



Furat de cânturi îi 152 aud cuvântul, 

Mă simt în Duh şi văd prin Duhul Sfânt. . . 

. . . Sui în lumină veşnică şi cânt ! . . . 



In anumite momente, de atâta râvnă şi evlavie 
dumnezeiască, parcă uit că port trup, parcă uit că sunt pământ. Şi 
spre El mă înalţ cu cânturi şi rugăciune plină de adoraţie, de dor 
nespus încât, de-odată, fără să-mi dau prea bine seama, II aud, Ii 
aud cuvântul sau aud cuvintele cereşti. 

Poate e o aluzie la ziua în care, în extaz, a auzit rugăciunea 
„Tatăl nostru", rostită de Puterile cereşti. 

In această stare mă simt trăind şi înţelegând în Duhul Sfânt 
şi tot ceea ce văd, văd prin şi în Duhul Sfânt. 

In lumina dumnezeiască, cu suişuri în inima mea (Ps. 83, 
6), Ţi-am cântat Ţie, Dumnezeul meu şi „s-a bucurat inima mea" 
(Ps. 72, 21) de Tine. 



349. Din Duh născut, de Tatăl înfiat, 
Lumină-n cer Cuvântul m-a' nălţat, 
In sânul Său la curtea împărătesei, 
Nuntaş dumnezeirii şi Miresei. 



Sunt născut din Duhul Sfânt iar Dumnezeu Tatăl, dacă 
Duhul Sfânt „mărturiseşte împreună cu duhul meu, că sunt fiu al 
lui Dumnezeu" (Rom. 8, 16), mă arată fiu al Său după har, 
„împreună moştenitor cu Hristos Domnul (Rom. 8, 17). 

Dumnezeu Cuvântul m-a înălţat, prin neînţeleasa şi 
neştiuta Lui iconomie, la vederea luminii dumnezeieşti din cer şi 
în lumină, fără să ştiu cum, mă văd şi eu lumină. 

Cu Dumnezeu Cuvântul şi cu împărăteasa cerului şi a 
pământului. Căci Prea Curata e împărăteasa, deşi, pentru 
învăţătorul, poate avea şi alte semnificaţii. 



152 Fără majusculă în manuscris. 



91 



Sunt nuntaş al veseliei veşnice şi de nedescris. Al vederii 
lui Dumnezeu şi a Prea Curatei Sale Maici şi al împreună- 
petrecerii cu toţi Sfinţii de oricând şi de pretutindeni. 



353. Eu te-am 153 iubit lumina mea din cer. 
Tu m-ai primit, în duh şi adevăr. 
Te-aud, te văd şi te privesc în faţă 
Iubire, Har, Creaţie şi Viaţă... 



O, iată glasul iubirii sale pline de dor! „Eu te-am iubit", 
adică eu am făcut tot ce mi-a stat în putinţă - omeneşte vorbind - 
ca să-ţi fiu propriu ţie, lumină dumnezeiască! 

Lumina mea din cer, te-am iubit şi te-am dorit şi după 
curăţia, sfinţenia şi desăvârşirea ta tânjeşte sufletul meu şi inima 
mea de-a pururi. Cei care sunteţi prinşi de acest dor şi foc 
dumnezeiesc, continuaţi acest drum! Sfinţii au călcat pe el şi, 
acum, sunt în bucuria cea negrăită şi netâlcuită! 

Iubirea mea a fost primită de Tine, Doamne, prin curăţia şi 
nepătimirea mea, în duh şi adevăr, adică duhovniceşte şi în 
sfinţenia adevărului şi a dreptei înţelegeri! 

Astfel am trăit lumina dumnezeiască! Duhovniceşte şi de 
neînţeles, te aud şi te văd şi te privesc în faţă, lumină 
dumnezeiască, adică sunt conştient şi percep cu toate simţurile 
duhovniceşti, măreţia şi bogăţia necuprinsă a creaţiilor tale 
veşnice şi dumnezeieşti. 

Căci Tu, Doamne, mi te descoperi mie ca iubire veşnică şi 
nesfârşită, ca Cel care mă umpli de har sfinţitor şi dumnezeiesc. 
Ca o creaţie nesfârşită şi necreată şi ca viaţă adevărată şi 
netrecătoare este slava Ta pentru mine. 



357. Cu cât mai mult de neguri mă dezleg 
Făpturile în cer mi se aleg 



153 Forma neaccentuată a pronumelui personal de persoana a Ii-a sg, în manuscris, era cu 
majusculă. 



92 



Şi Duhul prisoseşte că n-am mări, 
Ca să cuprind minunile din zări. 



Pe cât mă dezleg de patimi şi de legăturile păcătoase, pe 
atât văd înlumina dumnezeiască, şi mai conturate, făpturile şi 
realităţile cereşti, pe care mi le descoperă Dumnezeu. 

Şi aceasta se întâmplă, pentru că harul Duhului Sfânt, care 
nu se dă cu măsură, prisoseşte în mine, deşi „n-am mări", adică 
„n-am posibilităţi (de deschidere a inimii) întinse ca marea" 154 şi 
de aceea nu pot să cuprind cu totul minunile pe care le văd, în 
Duhul Sfânt, în zările spirituale. 



361. Şi n-am puteri, nici cântecul mai verde, 
Făptura mea-n Făptura Lui se pierde; 
In bucurii şi în culori plăpânde 
Plutesc prin mine darurile blânde. 



O, n-am puteri sufleteşti mai multe şi cântecul mai verde şi 
mai viu şi mai aprins de iubire! Cel care II vede pe Dumnezeu nu 
se simte niciodată împăcat cu starea şi cu dorinţa lui pentru 
Dumnezeu. 

Oricât de mult ar iubi, simte şi vede că mai e loc şi pentru 
mai mult. O, nu Te iubesc atâta, pe cât simt că vreau! De atâta 
iubire, adusă de vederea luminii dumnezeieşti, fiinţa mea se 
„pierde" în lumina dumnezeiască. 

S-a folosit „Făptura Lui", nu în sensul de Fiinţa lui 
Dumnezeu ci de lumina dumnezeiască, făcându-se astfel o 
legătură de nuanţă lexicală, care arată comuniunea între omul 
înduhovnicit şi Dumnezeu, Cel care este adorat de acesta şi în 
Care omul nu piere prin dizolvare în esenţa Dumnezeirii, ci 
„piere" ca dorinţă proprie şi egoistă, în timpul extazului, în 
vederea Sa. 



154 Comentariul autorului. 



93 



Voia omului se pune în acord direct şi plin de iubire cu 
voia lui Dumnezeu, care se face cu el şi în el. 

în conducerea mea de către Duhul Sfânt, în extaz, simt şi 
trăiesc duhovniceşte, bucuriile vederii luminii dumnezeieşti şi a 
culorilor ei plăpânde şi preacurate. 

Şi atunci simt şi văd plutirea prin mine, în harul Duhul 
Sfânt, a darurilor ei blânde şi îndumnezeitoare. 



365. Inima vieţii, din altar Hristos 155 
Ne rodeşte-n inimi cerul luminos, 
Slava umple golul, rănile mereu; 
Creşte împărăţia întru Dumnezeu ! 



Centrul, fiinţa, inima vieţii noastre duhovniceşti e Hristos 
Domnul şi tot Hristos Dumnezeu, pe sfintele altare ale Bisericii 
Ortodoxe, e Fiul lui Dumnezeu Celui Viu, Care îşi dă preacurat 
Trupul Său şi scump Sângele Său, spre iertarea păcatelor şi spre 
viaţa de veci 156 . 

Hristos Dumnezeu e Cel care rodeşte în noi, prin Duhul 
Sfânt, în inimile noastre, cerul vederii luminii dumnezeieşti. 

Slava dumnezeiască, umple mereu, golul sufletului care 
tânjeşte după iubirea dumnezeiască şi rănile provocate de căderi 
sau de torţionari. 

Creşte împărăţia Cerurilor dintru puterea lui Dumnezeu şi 
întru voia şi sfinţenia lui Dumnezeu. 



369. Nu erai în mine, eram gol şi orb! . . . 
Azi cobori la mine, în privire Te sorb; 
Zămisleşte-mi iazul dulcii 157 feciorii, 
Să-nfloresc în trupul sfintei veşnicii! 



155 în manuscris: Christos. 

Rugăciunea a 12-a, a Sfântului Ioan Gură de Aur, din Rănduiala pregătirii pentru 
împărtăşirea euharistică. 

Idem: dulcei. 



94 



Când nu erai în mine, Hristoase Dumnezeule, eram gol de 
îmbrăcămintea Duhului Sfânt şi nu vedeam, mai presus de 
vedere, prezenţa luminii veşnice şi îndumnezeitoare! 

Azi, când la mine cobori, cu toată fiinţa sufletului meu, Te 
sorb şi te mănânc pe Tine, Băutura bucuriei, Pâinea vieţii, Vinul 
nemuririi, Apa vieţii şi Izvorule neînceput, nesecat şi pururea viu, 
al Vieţii celei veşnice! 

Doamne, izvorăşte-mi, adu-mi la viaţă, zămisleşte-mi, 
iazul sau „lacul dulcei feciorii" 158 - căci „şi eu sunt o parte din 
această feciorie" 159 - ca să înfloresc şi eu în veşnicia cea sfântă a 
Sfinţilor Tăi şi veşnic să mă bucur de nesfârşita Ta frumuseţe şi 
iubire şi curăţie netrecătoare. 



373. Mă ridic în Duh 160 , în abur subţire, 
In misticul trup-altar, mănăstire - 
Şi Te simt în sânul cald şi fecioresc, 
Soare viu din slava Tronului ceresc ! . . . 



Spre Tine, Doamne, vin în Duh, în aburul „străveziu şi 
luminos" 161 şi curat, al rugăciunii neîncetate, pentru că trupul 
meu jertfeşte jertfă de laudă Ţie, Veşnicului Dumnezeu, zi şi 
noapte. 

Inima mi-a devenit altar iar trupul meu biserică, mănăstire 
a Sfântului Duh, în care mintea, aduce pe jertfelnicul inimii, 
jertfă bine primită şi bine mirositoare, Prea Sfintei şi de viaţă 
făcătoarei Treimi. 

Pe Tine, Hristoase, Domnul şi Dumnezeul meu, în inima 
mea încălzită de Duhul Sfânt şi curăţită tot de Duhul Sfânt, Te 
simt şi Te laud şi Te măresc şi neîncetat mă rog Ţie, o, Soare Viu 
şi pururea fiitor, Cel care, împreună cu Tatăl Cel fără de început 
şi cu Duhul Cel de viaţă făcător, eşti închinat şi mărit, acum şi 
pururea şi-n vecii vecilor. Amin! 



158 Comentariul autorului. 

159 Ibidem. 

160 în manuscris era fără majusculă. 

161 Comentariul autorului. 



95 



IV 



Mireasa Vieţii l 



62 



377. Când trupul e templu 
In Duhul contemplu 163 . 

Când trupul meu e templu al Duhului Sfânt în şi prin 
Duhul Sfânt contemplu. 



379. Din negură s-o rup 
Binecuvânta Avva! 
Iubitei mele-n trup 
Bisericii dă-i slava. 



în ciuda acestei mari depărtări a ei faţă de mine 
binecuvintează, Părinte Ceresc, să rup / să apuc/ să văd împărăţia 
Cerurilor, pentru că eu nu pot să o văd fără binecuvântarea şi 
ajutorul Tău cel prea iubitor. 

Aceste două versuri ultime de aici pot primi două 
interpretări: ori referindu-se la împărăţia Cerurilor ori la Sfânta 
Biserică văzută. 

Cum continuarea versurilor nu admite a doua interpretare, 
trebuie să înţelegem că împărăţia Cerurilor stârneşte iubire şi este 
iubită şi ea este aşteptată tot mai deplin, deşi e trăită, încă de 
acum, în trupul său. 

împărăţia Cerurilor, cea din lăuntrul nostru, e trăită efectiv 
de văzătorul ei, încă fiind trup. însă faptul că acesta e fiu intim, 
viu al Sfintei Biserici, nu îşi arogă sieşi slava, ci Sfintei Biserici 
Ortodoxe, al cărei mădular, alături de mulţi alţii, el este (I Cor. 
12, 27). 



162 Fericitul Ilie îmi spunea adesea, că Mireasa de aici este împărăţia lui Dumnezeu. 

163 Primele două versuri de aici sunt motoul poemului. 



96 



383. Dă-i duhul de argint 
Şi harul bucuriei, 
La sânul ei s-aprind 
Dulceaţa fecioriei. 

împărăţiei Cerurilor, pe care o simt în mine - spune 
învăţătorul - Doamne, dă-i duhul de argint, duhul „strălucitor şi 
pur" 164 şi harul bucuriei duhovniceşti, adică să o văd şi să o simt 
în acest fel şi să mă desfăt de ea cu prisosinţă. 

Şi la sânul ei, adică împreună cu ea sau din ea să aprind în 
sufletul şi trupul meu dulceaţa cea prea aleasă a fecioriei, a 
nevinovăţiei, a curăţiei desăvârşite. 

Pentru Privitorul celor cereşti şi de taină, fecioria e o 
virtute mult iubită şi dorită de acesta şi ea trebuie înţeleasă ca 
stare deplin harismatică, adusă şi trăită înlumina dumnezeiască, 
fără de care nu poţi cunoaşte curăţia inimii şi starea de a fi înger 
în trup. 

387. Ca să primesc prin ea 
Lumina în făptură, 
S-o simt în mine a mea: 
Fecioară, vieţii gură... 

E posibilă vederea lui Dumnezeu, pentru că cei curaţi cu 
inima văd pe Dumnezeu (Mt. 5, 8). Starea fecioriei preafericite, 
ne aduce lumina dumnezeiască în făptură, în fiinţa noastră şi o 
putem vedea într-un mod de neînţeles pentru noi. 

Fericitul văzător al luminii dumnezeieşti vrea să simtă în 
el, mereu, împărăţia Cerurilor, ca aparţinând lui, fapt pentru care, 
arată şi cum e împărăţia Cerurilor sau cum se poate simţi ea şi 
anume în stare de feciorie duhovnicescă, pentru că ea este a 
„vieţii gură", adică „creatoare de viaţă" 165 . 



164 Comentariul autorului. 

165 Ibidem. 



97 



391. Azi, împărţită-n doi, 
Fiinţa noastră una, 
Să curgă în şuvoi, 
Făpturi, spre zări, într-una. 



La aceste două versuri, neştiind date suplimentare, sunt 
nevoit să înţeleg numeralul „doi", ca expresie a Tainei Sfintei 
Cununii, care face din doi un singur trup. 

Cu alte cuvinte, învăţătorul se referă la soţia sa, cu care 
constituie o singură fiinţă în Hristos şi pentru care, doreşte 
aceeaşi împărăţie a Cerurilor. 

Se descriu din nou, în puţine cuvinte, multe aspecte de 
taină ale vederilor sale dumnezeieşti. 

Imaginile vin „în şuvoi", pentru că lumina dumnezeiască e 
necontenit creatoare de viaţă. „Făpturi" se văd în acest şuvoi, 
făpturi dumnezeieşti, făpturi cereşti şi ele se succed într-una, spre 
zări spirituale. 



395. Ca să-nflorim în cer 
Misterul ce ne paşte, 
In Duh 166 şi adevăr 
S -ajungem a cunoaşte. 



Păstrând aceeaşi înţelegere, a încadrării în realitatea tainică 
a Sfintei Cununii, versurile de faţă cer soţiei, ca să-1 urmeze în 
trăirea duhovnicească a luminii dumnezeieşti, pentru ca misterul 
ce-1 avem în noi şi ne conduce să înflorească în cer, adică să se 
împlinească în mod extatic. 

Pentru mulţi, „împărăţia lui Dumnezeu cea din lăuntrul 
nostru" e un mister, dar dacă ne curăţim de patimi, inima noastră 
înfloreşte în lumina dumnezeiască, în înţelegeri şi vederi neştiute 
şi neaşteptate, care ne fac să înţelegem, tocmai atunci, cum 
„misterul" din noi ne paşte, adică ne povăţuieşte spre înţelegere. 

Când spune aici „Duh" se referă la Duhul Sfânt. 



166 în manuscris era fără majusculă. 



98 



înţelese si trăite în harul Duhului Sfânt adevărurile 
Mântuitorului Hristos ne fac să cunoaştem faptul, cum să ne 
sfinţim viaţa. 



399. Laudă-n veci, mărire Ţie 167 , 
Surâs alb dulce luminos, 
In dăruire lui Hristos 168 . . . 
. . .Cunună vieţii, veşnic vie ! 



Lui Dumnezeu I Se cuvine laudă în veci de către oamenii 
Sfinţi sau care se sfinţesc iar Puterile cereşti aduc mărire Prea 
Sfintei Treimi neîncetat, vrea să spună primul vers, pe când al 
doilea prezintă lumina dumnezeiască în trei atribute distincte dar 
care constituie un tot unitar. 

Lumina dumnezeiască, pentru cel care o vede, e un surâs 
dumnezeiesc: e iubirea lui Dumnezeu pentru acela. Ea este albă 
la vedere, dulce la gustarea ei de către duhul nostru însetat de 
iubirea dumnezeiască, şi luminoasă, strălucitoare, în revărsarea ei 
în vederea negrăită în care o putem vedea. 

Fiind „în dăruire" sau dăruit lui Hristos, cineva trăieşti 
lumina dumnezeiască, ca pe o „cunună a vieţii", adică, ca pe o 
încununare a tuturor nevoinţelor sale duhovniceşti. 

Această cunună dumnezeiască e „veşnic vie", pentru că e 
necreată şi netrecătoare şi ea împodobeşte pe Sfinţi, în împărăţia 
lui Dumnezeu. 



403. Fiorii armoniei Tale 169 , 

Ce te-mplinesc înmiresmând; 
Sfântul mişcărilor veşmânt 
Deschis în zori căilor Sale. 



167 Ibidem. în ed. de la Piteşti a cărţii de faţă, de aici începe poemul Laudă Lui, pe când în 
ed. de la Bucureşti, poemul e ca aici, toate strofele de la Laudă Lui fiind ale poemului 
Miresa Vieţii, conform caietului manuscriptic Blue Eyes, pe care îl vom edita ulterior. 

168 în manuscris: Christos. 

169 în manuscris era fără majusculă. 



99 



Armonia luminii dumnezeieşti te umple de fiori, de trăiri 
duhovniceşti. Tot ce vezi în lumina divină te umple de înfiorare 
sfântă. Şi acest lucru te împlineşte, te bine înmiresmează. O 
înaltă şi sublimă împlinire harismatică. 

învăţătorul nostru a trăit o împlinire rară, aidoma aceleia 
descrise de Sfântul Isaac Şirul: „Iar la taina aceea de după ea [de 
după rugăciunea curată n.n.], de abia a ajuns unul din neam în 

1 70 

neam prin harul lui Dumnezeu" 

Lui Dumnezeu I se cuvine toată slava, că a dat robului Său 
aşa mare har. 

în ultimele două versuri avem exprimări a unor lucruri de 
taină. Veşmântul luminii necreate, această mare de lumină, adânc 
fără fund perceput de spiritul uman în extaz e în continuă 
mişcare. 

O mişcare sfântă, sublimă, cuceritoare pentru omul 
înduhovnicit. E o vedere cu ample acorduri în cel care o cuprinde 
necuprinzând-o cu totul. 

Vezi şi în acelaşi timp nu vezi totul. Cuprinzi şi totuşi, 
imensitatea vederii îţi scapă. E mult prea mult pentru noi. 

Ceea ce vede el, Sfântul văzător al acestor mari taine, e 
numai începutul, deschiderea spre eternitatea vederii. El se află în 
zori, la începutul căilor lui Dumnezeu, pentru că orice înaintare e 
percepută mereu ca un început continuu şi nu ca un sfârşit. 

în Dumnezeu noi trăim un prezent de-a pururi. înaintarea 
în lumina Sa nu ne duce la plictiseală, la moleşeală sau saturaţie, 
pentru că viul Său ne învaţă mereu ceva nou, ceva mai înalt, ceva 
care ne face să înaintăm în viaţa duhovnicească. 

E trăirea a ceea ce, Sfântul Grigorie de Nyssa, numea 
epectază şi pe care o descria în Viaţa lui Moise, în felul următor: 

„Marele Moise, urcând mereu, nu se opreşte niciodată din 
urcuş, nici nu-şi pune vreun hotar sieşi în mişcarea spre înălţime, 
ci, odată ce a pus piciorul pe scara care se sprijină de Dumnezeu, 
cum spune Iacov, păşeşte pururea spre treapta de deasupra şi nu 



170 Sfântul Isaac Şirul, în Filocalia Românească, voi. 10, trad., introd. şi note de Pr. Prof. 
Dr. Dumitru Stăniloae, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1981, p. 174. 



100 



încetează niciodată să se înalţe, prin aceea că mereu descoperă 

1 71 

ceva deasupra treptei atinse în urcuşul spre înălţime" 



407.Te-nalţi în frăgezimi cântării, 
Pierdută-n duh şi limpezimi, 
Mireasma Ta din adâncimi 
Sărută marginile zării. 



Lumina dumnezeiască se înalţă în el în timpul subtilităţilor 
cântării. Ea îl inundă în mod intim. Se aprinde în fiinţa lui şi ea 
naşte frăgezimi spirituale, acorduri cereşti. 

Lumina dumnezeiască provoacă în el o cântare sfântă sau, 
din plinătatea ei, poate cânta plin de veselie, înalt. 

Când spune „pierdută", nu prezintă o stare de lipsă a 
harului Duhului Sfânt, o absenţă a acestuia în el, ci o profunzime 
a prezenţei harice a lui Dumnezeu, care naşte abisuri în suflet, o 
imensă percepere a limpezimii vieţii dumnezeieşti. 

Cântarea inimii pline de har e „pierdută" în spirit, în duh. 
Ea vine din adâncimile insondabile ale fiinţei noastre îmbibate de 
Duhul Sfânt. Frăgezimi şi limpezimi dumnezeieşti trăite doar de 
cei curaţi cu inima. 

Experiată direct, a 6-a fericire (Mt. 5, 8) capătă o 
concreteţe interioară. Inima curată vede, contemplă slava lui 
Dumnezeu şi această vedere dumnezeiască înseamnă a-L vedea 
pe Dumnezeu. 

Nu văd fiinţa lui Dumnezeu - căci aceasta „este cu totul 
incomprehensibilă şi incognoscibilă" 172 - ci, pe „cele în legătură 
cu natura Sa" , care sunt în jurul Său, adică lumina 
dumnezeiască. 

Mireasma harului dumnezeiesc izvorâtă din adâncimile 
fiinţei Prea sfintei Treimi sărută dimensiunile, marginile vederii 
sale în Duhul Sfânt. 



Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre viaţa lui Moise sau despre desăvârşirea prin virtute, 
Scrieri, Partea I, în col. PSB, voi. 29, trad. de Pr. Ioan Buga, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 
1982, p. 91. i. 

172 Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, Ed. a IlI-a , col. „Mari scriitori creştini", trad. de 
Pr. Dumitru Fecioru, Ed. Scripta, Bucureşti, 1993, p. 19. 

173 Idem, p. 20. 



101 



„Marginile zării" sunt cuprinderea spiritului său, cât putea 
el să cuprindă ivorârea continuă a harului dumnezeiesc. 

Avem margini în cuprinderea harului, a luminii necreate. 
Sensibilitatea Poetului mistic exprimă limitele proprii, ca pe nişte 
margini, care sunt sărutate de către har. 

Harul era văzut ca o mireasmă, care izvora cu învolburare, 
fără a fi perceput, în această vedere preadumnezeiască, Izvorul 

•174 

msuşi . 

411. Adâncul mării Tale-n valuri 
Când bântuit e de furtuni, 
In palme sfinte îl aduni, 
In nori şi ploaie către maluri... 

Adâncul mării Tale de lumină dumnezeiască mi-1 arăţi, 
Doamne, în valurile vederilor mele mistice. Furtunile 
desemnează modul spumos, furtunos, cu multă bogăţie 
dumnezeiască, în care vedea lumina dumnezeiască. 

Adesea îmi vorbea despre furtunile, turbioanele de lumină 
dumnezeiască din timpul vederilor sale mistice, adică a şuvoiului 
de multe imagini dumnezeieşti pe care îl recepta în timpul 
descoperirilor sale sfinte. 

Tu, Doamne, îmi dai mult, prea mult pentru mine! îmi dai 
să văd prea multe, dar tot din cauza Ta, a palmelor Tale sfinte, 
adică cu îngăduinţa Ta, cu ajutorul Tău, reţin, când sunt la 
malurile vederilor mistice, adică când ele se termină, ceea ce Tu 
mi-ai arătat în norii şi în ploaia de lumină a slavei Tale. 

415. Izvorul vieţii, Apa vie, 

Din carul tras de Heruvimi, 

In laudă de Serafimi, 

Stă-n Prunc la sânul Tău, Mărie!... 



174 Până la pagina de aici cartea a fost scrisă în timp, fără precizări ale datelor când am scris 
la ea, pentru că, până acum ne-am axat, în mod exclusiv aproape, pe transcrierea caietelor 
sale manuscriptice. De acum încolo comentariile la cartea de faţă şi comentariile la cărţile 
ulterioare dedicate Dumnzeiescului Ilie, Părintele nostru, au fost scrise începând cu data de 
20 ianuarie 2010. 



102 



E o vedere extatică de la un cap la altul, pentru că Izvorul 
vieţii şi Apa vie e Hristos Dumnezeu, pe care L-a văzut peste 
Heruvimi si lăudat de Serafimi. 

Insă El, Cel mai presus de toate Puterile cereşti şi lăudat de 
către ele, este Cel născut din Fecioară, din Prea Curata Fecioară 
Măria şi Care a supt la sânul ei. 



419. Si Pruncul e în sân la Tatăl 
Şi Tatăl pururea în El 
Şi fiii Săi, în Duh, la fel, 
In sân de veşnicii, la Tatăl!... 



Cel Care S-a născut din Fecioară, sub vremi, e Cel mai 
presus de timp, pentru că e născut din Tatăl mai înainte de toţi 
vecii, Cel care este deofiinţă cu Tatăl şi niciodată nu Se desparte 
de Tatăl, cu Care are în comun dumnezeirea, fiind în sânul 
Tatălui (In. 1, 18). 

Şi Tatăl este pururea cu Fiul, pentru că „Tatăl este în Mine 
şi Eu în Tatăl" (In. 10, 38). Iar dacă vom rămâne în ascultare de 
Dumnezeu, ne spune Sfântul Ioan, „veţi rămâne şi voi în Fiul şi 
în Tatăl" (I In. 2, 24). 

Pentru că cei care sunt fiii Tatălui (Mt. 5, 45) sunt prin 
Hristos întru Duhul Cel Sfânt. Iar iubirea lui Dumnezeu e iubirea 
„cea întru Duhul" (Col. 1 , 8) Sfânt, care ne face pe toţi să fim una 
întru Dumnezeul nostru treimic. 

Pentru că El vrea „ ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, 
întru Mine si Eu întru Tine, asa si aceştia în noi să fie una" (In. 
17, 21), lucru pe care îl spune ultimul vers al strofei de faţă. 



423 . Domn peste vremi şi peste gânduri, 
Peste vârtejul creator, 
Dumnezeu Fiu, Cuvântător 
De ceruri noi şi noi pământuri!... 



103 



Dumnezeu Cuvântul e Domnul peste timp şi peste 
gândurile oamenilor celor credincioşi, pentru că El domneşte în 
noi, robii Săi. 

El domneşte peste gândurile tuturor, pentru că ştie gândul 
tuturora, dar Se odihneşte în cei care îl iubesc pe El, potrivit 
Apoc. 3, 20: „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul 
Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu 
Mine". 

Dar de la El vine şi vârtejul creator de noi şi noi 
conţinuturile ale luminii dumnezeieşti. De la El vine tot ceea ce 
vedem în slava Sa. 

El, Dumnezeu Logosul, Dumnezeu Cuvântătorul, Care „a 
zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit" (Ps. 32, 9). 

El creează în slava Sa necreată noi si noi simboluri si 
vederi pentru noi, cei care ne îndumnezeim şi ne face să fim 
pământuri noi, ale dreptăţii şi ale păcii, întru care locuieşte 
Dumnezeu. 

Totodată, ultimul vers, e o trimitere la vestea cea mare a 
transfigurării creaţiei prin Hristos Dumnezeu, când se va împlini 
profeţia de aici: „şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul 
cel dintâi si pământul au trecut; si marea nu mai este" (Apoc. 21, 

1). 



104 



Mirii nuntii cereşti 



427. în suflete şi trupuri 175 
Preamăriţi 

5 

Pe Dumnezeu 
Si fiţi 

5 5 

Iubirii ruguri! 



Să îl preamărim pe Dumnezeu în iubirea noastră plină de 
asceză, pentru că aceasta este preamărirea autentică a lui 
Dumnezeu în sufletele şi în trupurile noastre. 

Să fim ruguri de iubire pentru El, curăţindu-ne pe fiecare zi 
de patimi. 



432. De frumuseţe creşteri suntem, zbor, 

5 5 7 7 

Prin Duhul Sfânt o strălucire pură... 
...Şi cum plutim, în joc izbăvitor, 
Abisele, cărările ne fură... 



întru slava Ta, Doamne, de atâta frumuseţe dumnezeiască 
câte ne dai să vedem suntem creşteri continue, gigantice, în viaţa 
cu Dumnezeu si avem avânturi ascetice fără saţiu. 

5 5 

Prindem aripi văzându-Te pe Tine, Viaţa noastră! Ne 
facem străluciri pure, duhovniceşti întru slava Ta, pentru că 
devenim si noi lumini întru lumina Ta. 

5 

întru vederea slavei Tale, Doamne, plutind în vederi 
dumnezeişti de tot felul, pe care ni le dărui, din multa Ta iubire 
faţă de noi, trăim cu mare exaltare acest joc, această împreunare 
izbăvitoare, mântuitoare cu slava Ta. 



175 Strofa motou a poemului. 



105 



Şi pe măsură ce suntem în slava Ta ne fură vederea 
abiselor, vederea tainelor Tale, cărările Tale cele neumblate. 

Suntem atraşi, de către Tine, Dumnezeul mântuirii noastre, 
la noi si noi vederi dumnezeieşti, mult mai tainice, mult mai 
grele, pentru care ne dai să înţelegem, că avem nevoie de o 
sfinţire şi mai mare a persoanelor noastre. 

Ne tragi spre o sfinţenie şi mai mari arătându-ne că nu 
suntem capabili să le înţelegem pe acelea, pe care Tu doar ni le 
întrezăreşti vederii noastre. 



436. - Iubite, ţie, farmecele mele, 
Oglinzi de ceruri în privirea ta 
Şi dorurile: împliniri spre stele, 
Copiii, noaptea, ne vor lumina. 



Se iniţiază un dialog între lumina dumnezeiască şi fericitul 
ei văzător, care este cel care o iubeşte. Farmecele luminii 
dumnezeieşti sunt toate cele pe care le contemplăm în vederea 
extatică. 

Formele dumnezeieşti văzute în slava dumnezeiască sunt 
oglinzile versului al doilea. Oglinzile, lucrurile dumnezeieşti care 
ţi se arată ca nişte oglinzi de diverse mărimi, profunzimi sunt în 
privirea duhului tău, cel care le vede în slava Treimii. 

Acestea, vederile cereşti, sunt doruri de împlinire 
dumnezeiască. Te fac să câţi spre stele, spre veşnicie. 

Iar copiii duhovniceşti ai luminii dumnezeieşti, pe care tu, 
iubitul meu, îi vei face prin predicarea acestor vederi suprafireşti, 
dumnezeieşti, ne vor predica altora, vor vorbi despre mine şi 
despre tine. 

Ne vor vesti în noaptea acestei vieţi, în mijlocul celor care 
le neagă, pentru că nu le ştiu sau pentru că le e lene să fie 
adevăraţi ortodocşi, adică să se curăţească de patimi, pentru ca să 
fie si ei: văzători de Dumnezeu. 



440. Cădelniţă iubirii pe pământ, 

Un singur trup spre Rai, cu două porţi: 



106 



Mire-mireasă: naşterii veşmânt, 
Să ne privim din fii şi strănepoţi... 



Şi aşa a fost Fericitul Ilie pe pământ: o cădelniţă a iubirii, 
care a ars şi s-a consumat în rugăciune, în studiu, în străduinţa de 
a-i ajuta şi de a-i înălţa pe cei împătimiţi în chip şi fel. 

De fapt asta e definiţia creştinului conştient de demnitatea 
sa eclesială: să fie un om viu, aprins cu duhul, plin de nevoinţă şi 
de cunoaştere, de întrajutoare şi de sacrificiu. 

Versurile 2 şi 3 se referă şi la unirea sa cu lumina (el 
mirele şi ea, lumina, mireasa inimii sale), dar şi la el şi soţia sa, 
pe care a iubit-o enorm toată viaţa şi cu care şi-a dorit să fie 
pentru veşnicie. 

Un trup cu două porţi e căsătoria. Din doi ne facem una în 
Hristos Dumnezeu. Şi sensul nostru, al celor căsătoriţi, e Raiul, e 
comuniunea, e iubirea veşnică. 

Ne naştem pentru viaţa veşnică şi în cuplu şi singuri, adică 
în celibat sau în văduvie sau în monahism. 

Iar fii şi strănepoţii lor ar fi fost o eventuală descendenţă 
pe linie trupească. Insă acum putem vorbi despre noi, cei care îl 
iubim şi îl vom iubi pe Fericitul Ilie, ca despre fiii şi strănepoţii 
săi. 

Si edităm cărţile sale cu acest dor, cu dorul său de-o viată, 

5 5 1 5 1 

acela de a-i umple de multă nădejde şi de multă dragoste pe 
oameni, pentru că e posibil să se curăţească de patimi, că e 
posibil să vadă slava lui Dumnezeu şi că nimic nu e mai 
important decât aceste lucruri. 



444. - Din mâna sfântă a Tatălui, în mine, 
Ai apărut creaţie, mireasă... 
...Când dorul sfânt extatic îmi revine, 
Pe cerul meu eşti iar împărăteasă... 



Dumnezeu mi te-a arătat în mine, lumină dumnezeiască, 
care eşti împărăteasa vieţii mele. Tu ai fost creaţie a Lui pentru 



107 



mine, pentru că mi-ai arătat multe în tine. Am văzut multe în tine 
şi de aceea m-am căsătorit cu tine în inima mea, pentru că 
Dumnezeu mi te-a dat vieţii mele. 

Şi când Dumnezeu mă umple de dorul sfânt al doririi tale, 
adică îmi dă să te văd extatic pe tine, slava Sa cea veşnică, atunci 
în cerul vederii mele eşti numai tu, împărăteasa mea! 



448. Şi cum plutim spre-a cerului mărire 
Ne despletim inele tu şi eu, 
Ne regăsim o singură iubire 
In Mire, împărat şi Dumnezeu. 



Continuă ideea desăvârşirii duhovniceşti împreună cu soţia 



sa. 



Plutim, vedem continuu mărirea, slava cerului. Suntem 
împreună. Suntem ca două inele conjugate, pentru că în 
Dumnezeu ne regăsim autenticul iubirii noastre. 

în unirea cu Dumnezeu e adevărata împlinire. Căci El e 
Mirele nostru, împăratul şi Dumnezeul nostru. 



452. La nunta-m cer a Fiului - luminii, 
Arzând în noi miresmele nuntirii, 
înalţi şi drepţi ca stelele şi crinii, 
Slujesc aleşii, îngerii şi mirii!... 

Această strofă ne propune relaţia dintre el şi lumina 
dumnezeiască. Nunta-n cer e unirea sa cu lumina, cu lumina 
Fiului lui Dumnezeu. 

în cei care se umplu de lumină dumnezeiască, necreată,ard 
miresmele nuntirii, arde dorul de noi si noi vederi ale slavei 
dumnezeieşti. 

îngerii şi Sfinţii (mirii şi aleşii) slujesc Domnului, ca unii 
care sunt înalţi şi drepţi ca stelele şi crinii, adică înalţi şi drepţi 
prin înţelegeri cereşti şi frumuseţe dumnezeiască. 



108 



456. Pur, strălucirii veşnice-n altar, 
Printre culori, o sfântă învăluire, 
Eu cu iubita-ncununat dispar 
In adevăr, iubire în iubire... 



Citirea corectă a primelor două versuri: Mă văd pur, curat, 
printre culorile luminii dumnezeieşti, pe care le văd extatic. 
Vederea dumnezeiască e sfânta învăluire a mea de către lumină, 
învăluire care mă face să trălucesc de lumină si să fiu un altar 
veşnic, printre altarele veşnice ale Sfinţilor, adică pe lângă ei. 

Când sunt încununat, plin de slava dumnezeiască, care e 
iubita mea, dispar împreună cu ea, adică mă duc unde ea mă 
duce, în adevărurile ei, fiind plin de iubirea ei. 



460. Şi numai duh pe căile cereşti, 
In slava nunţii Fiului plutim, 
Cu trupuri noi de temple-mpărăteşti. 
...Pe Tine, Doamne, veşnic Te slăvim!. 



Văd în duhul meu lumina dumnezeiască şi, de aceea, merg 
numai ca duh pe căile cereşti, în vederea extatică. Iar vederea 
luminii Sale e plutire în slava nunţii Fiului lui Dumnezeu, care e 
Fiul de împărat de la Mt. 22, 2. 

Mă văd în slava lui Dumnezeu ca un templu al împăratului 
şi împreună cu Sfinţii, pe Tine Te slăvim, Doamne, în întreaga 
veşnicie! 



464. Ierusalime, nou Ierusalim, 

Cobori în har, în inimă, la noi!... 
De ziua nunţii darul îţi primim 
îngerii, pruncii, tainele în roi!... 



109 



Nou Ierusalim e împărăţia lui Dumnezeu, văzută în lumina 
dumnezeiască, aidoma ca la Apoc. 21, 2: „Şi am văzut cetatea 
sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer, de la Dumnezeu, 
gătită ca o mireasă, împodobită pentru Mirele ei". 

Tu cobori, prin slava cea veşnică, în inima noastră şi ne 
faci părtaşi ţie. Iar ziua nunţii e clipa când te vedem extatic şi se 
petrece acest lucru. 

Şi ştim că vederea e darul lui Dumnezeu, e darul Său plin 
de taine negrăite, ca un roi de taine, pe care le vedem alături de 
îngeri şi de Sfinţi (desemnaţi prin prunci). 



468. Din Sânul Sfânt făpturile create 
In slava sfântă-a Fiului sunt una. 
Sfânt preamărim pe Dumnezeu în toate 
Iar cerul, tot, si noi suntem cununa! 



Din sânul Prea Sfintei Treimi au fost create toate, pentru că 
de către Treime sunt create toate. Şi întreaga creaţia e una în 
slava Fiului, care e tot una cu slava Tatălui si a Duhului. 

îl preamărim în şi prin toate pe Dumnezeu şi toţi îl lăudăm 
pe El în mod sfânt, sfmţindu-ne viaţa, pentru că cerul îngerilor şi 
al Sfinţilor sunt cununa lui Dumnezeu, bucuria Lui. 



472. Trup preamărit, ceresc, biruitor, 
Lumina vie spulberă pustiul... 
...Izvorâtor în duh, Mângâietor, 
In fiecare dintre noi, e Fiul!... 

Din Hristos, Cel care şi-a îndumnezeit trupul Său luat din 
Prea Curata Fecioară, pe care 1-a făcut ceresc şi biruitor, ţâşneşte 
lumina cea vie si tainică, necreată si veşnică a Treimii, care 

5 ~ 5 5 ' 

spulberă pustiul singurătăţii mele. 

Face din pustiul fiinţei mele locul sălăşluirii slavei Sale. Şi 
pe Domnul meu, Dumnezeu şi om, îl ştiu ca pe Cel care îmi 



110 



izvorăşte în duhul meu slava Sa şi mă mângâie pe mine cu 
mângâiere dumnezeiască. 

Rescrierea ultimelor două versuri: Fiul este, în fiecare 
dintre noi, Mângâietorul şi Cel care izvorăşte slava Sa în duhul 
nostru. 



476. Si toate sunt în noi si noi în toate! 
De ziua nuntii se deschide cerul!... 
O, vai de cei ce-au prăbuşit în noapte 
Cu mâna lor lumina si misterul!... 



Când vedem slava Ta, Doamne, toate ale Tale sunt în noi 
şi noi în toate, pentru că vederea Ta e o deschidere a cerului şi o 
nuntă împreună cu Tine. 

însă vai de aceia care se pierd, care nu vor să se curăţească 
de patimi şi care, odată cu negrija lor, prăbuşesc în noaptea uitării 
şi dorul după lumina Ta şi după tainele, după misterul Tău! 

Pentru că noapte e neştiinţa modului de a ne sfmti viata. 

JT 5 5 5 5 

Insă o si mai mare noapte e în tine si o laşi să cadă si în 

5 X 5 5 5 

sufletele altora, atunci când falsifici experienţa duhovnicească, 
când o tăgăduieşti pe măsură ce îţi dai aere că o cunoşti, când nu 
vrei să o propovăduieşti credincioşilor Bisericii. 



111 



Omul fiu 1 



76 



„Iubiţi lumina, 

ca să fiţi fii 

ai luminii!". 

480. Mireasa mea de dincolo de lume, 
De dincolo de ceruri pieritoare, 
...Din aburi, din miresme şi din spume 
Tu îmi apari lumină-ndulcitoare. 

Avem de-a face tot cu un poem mistic în care mireasa, 
care iese în prim plan, este lumina dumnezeiască. Ea este de 
dincolo de lumea noastră şi e văzută mai presus de fire, adică 
extatic. 

Ea e dincolo de cerurile pe care le vedem, de toată creaţia 
văzută, fiind slava lui Dumnezeu cea veşnică. 

Si când te văd, lumină a lui Dumnezeu, eu te văd asa cum 
vrea Dumnezeu să te văd. De aceea versul al 3-lea se referă la 
modurile în care e văzută lumina necreată în mod extatic. 

Aburii, miresmele şi spumele sunt descrieri lapidare ale 
continuturilor unor vederi extatice. 

însă în urma a tot ceea ce văd în lumina necreată îmi 
rămâne dulceaţa prea dumnezeiască a slavei Tale, Doamne! Ea e 
o lumină dulce, plină de dulceaţă dumnezeiască, pentru că îmi 
aduce curăţia Ta în persoana mea. 



484. Culorile-ti dau zâmbetelor sfinte 

5 

Si formele: adânc si înţeles. 
Oceane, melodiile-n fierbinte, 
Duc îngerii veşmântul tău ales!... 



176 Omul duhovnicesc. Omul ca fiu al lui Dumnezeu după har. Omul care a văzut lumina 
necreată a Prea Sfintei Treimi şi a devenit, din acest motiv, un fiu al lui Dumnezeu prin 
cunoaşterea extatică a Creatorului său. 



112 



Culorile luminii dumnezeieşti ne umplu de zâmbete sfinte, 
de curăţie, de sfinţenie. Tot ceea ce vedem în slava Sa e mod de 

5 ~ 5 

sfinţire a întregii noastre persoane, pentru că ne unim cu 
Dumnezeu prin vederea slavei Sale. 

Iar fiecare formă văzută extatic sau conţinutul extazelor e 

5 

un adânc de taină şi de înţelegere în acelaşi timp. Pe unele le 
înţelegem cu harul lui Dumnezeu, pe când altele ne depăşesc cu 
totul, pentru că sunt o tragere a noastră spre o tot mai mare 
curăţie personală. 

Am văzut oceane de slavă dumnezeiască. Şi îngerii şi 
oamenii Sfinţi, plin de dragoste dumnezeiască, îi cântă 
Dumnezeului nostru în mod fierbinte, fiind îmbrăcaţi în 

' 5 

veşmântul slavei celei preasfinte. 



488. Cenuşăreasă gândurilor mele 
Şi flăcărilor inimii potir, 
Plămadă vie a spuzelor de stele 
O porţi în Fiu la sânul de safir. 



1 77 

Cenuşăreasa lui Charles Perrault e ridicată aici de către 
Fericitul Ilie la un simbol al luminii necreate. 

După cum Cenuşăreasa era neiubită de oameni, dar iubită 
de către prinţul ei, tot la fel lumina dumnezeiască, cea neiubită de 
către oameni, a fost iubită de către dumnezeiescul autor al acestor 
versuri, devenind astfel iubita gândurilor sale. 

Slava Ta, Doamne, a fost iubirea vieţii mele, adevărata 
mea dragoste! Şi ea mi-a făcut inima un potir al flăcărilor 
dragostei mele pentru Tine. 

Pentru că aceste flăcări ale iubirii dumnezeieşti pe care le- 
ai făcut să ardă în mine si să mă sfinţească au fost reiesiri 

5 5 5 

dumnezeieşti, curate, feciorelnice din plămada vie, cerească, a 
vieţii Tale. 

5 

Prin spuzele de stele sau prin cenuşa fierbinte de stele 
autorul nostru indică conţinutul vederilor extatice. 



177 A se vedea date despre autor: http://en.wikipedia.org/wiki/Charles_Perrault. Textul 
poveştii în limba română, aici: http://www.parinti.com/Cenusareasa-contentpid-1285.html. 



113 



Iar slava Fiului lui Dumnezeu e sân de safir (safirul fiind 
albastru), pentru că lucruri dumnezeieşti în culoarea albastru, 
alături de alte culori, au fost văzute în vederile sale mistice de 
către Dumnezeiescul Ilie. 



492. împărăteasă lumii, peste nori, 
Văzduh senin de aur şi argint, 
înmiresmezi furtunile cu flori 
De fulgere - adânc - să te presimt!... 



Slavă dumnezeiască, tu eşti împărăteasa lumii, cea care 
stăpâneşti peste norii tăi de lumină. 

Eu pe tine te văd ca pe cea care stăpâneşti peste inima mea 
si mi te arăţi ca văzduh senin, ca cer dumnezeiesc de culoarea 

5 5 ' 

aurului şi a argintului, în vedere duhovnicească. 

Tu mă înmiresmezi, Doamne, cu futunile dumnezeieşti 
văzute în faldurile preasfinte ale luminii Tale, cu aceste furtuni 
pline de flori, de frumuseţe dumnezeiască. 

Dumnezeiescul Ilie îmi vorbea adesea despre aceste 
furtuni, despre aceste turbioane ale slavei dumnezeieşti, care îi 
dezvăluiau, cu o mare rapiditate, frumuseţi, înţelegeri, lucruri 
dumnezeieşti pe care nu le putea reţine datorită abundenţei şi a 
complexităţii lor. 

Iar furtunile slavei dumnezeieşti le presimţea foarte adânc, 
înainte ca ele să se petreacă, pentru că, mai întâi, vedea fulgere 
dumnezeieşti, adică ţâşniri imense de slavă dumnezeiască în 

5 ~ 5 5 

lăuntrul persoanei sale. 



496. M-au împlinit sclipirile din soare 
Si zorii albăstrii, să mă desfac 
Din pânza grea a nopţii care moare, 
Cu chipul nou să înfloresc în veac!... 



114 



M-au împlinit sclipirile, vederile slavei dumnezeieşti şi 
zorii albăstrii, universurile albăstrii văzute în slava 
dumnezeiască. 

Vederea slavei dumnezeieşti m-a desfăcut din pânza grea 
a nevederii, nevedere care e noapte şi care ne face să nu vedem, 
să nu cunoaştem, să nu ne umplem de viaţa lui Dumnezeu ci să 
stăm în moartea noastră. 

Noaptea care moare e veacul de acum. Veacul ce va să 
vină e vedere a slavei Sale celei preaveşnice. 

Numai că nevederea Sa de acum e o pânză grea lăsată pe 
ochii inimii noastre, ai duhului nostru, care ne face să fim ca nişte 
pietre nesimţitoare, ca nişte orbi care nu vedem preastrălucita 
slavă a Dumnezeului nostru treimic. 

însă vederea slavei Sale ne face să avem alt chip, altă stare 
ontologică, pentru că ne umple de slava Sa necreată. Ne face să 
fim făpturi noi, dumnezeieşti, fii ai lui Dumnezeu prin vedere şi 
experienţă dumnezeiască. 

Si omul duhovnicesc, adică văzătorul de Dumnezeu 
înfloreşte în veac, pentru că în veci de veci creşte în vederea şi 
înţelegerea vieţii preadumnezeieşti a lui Dumnezeu. 



500. Când floare albă, duhul tău, Fecioară, 
Mă-mprejmuie şi fiinţa mi-o pătrunde, 
Blând, Dumnezeu, în suflet îmi coboară, 
îmi arde-n trup lumina-n mii de unde... 

Prin Fecioară desemnează aici Împărăţia lui Dumnezeu 
sau lumina dumnezeiască. Duhul luminii, adică prezenţa sa în el 
e ca o floare albă, pentru că e plină de frumuseţe şi de curăţie. 

Tu pătrunzi în mine, Doamne, prin slava Ta! Mă 
împrejmui cu slava Ta. Pătrunzi întreaga mea fiinţă cu dulceaţa 
preadumnezeiască şi cu curăţia slavei Tale. 

Tu, Dumnezeul meu, în mod blând, foarte blând, nu cu 
violentă, ci cu măreţie de har si de vederi dumnezeieşti, îmi 
cobori în suflet. 

De aceea, fiind Tu în mine, cu întreaga Ta slavă, îmi arde, 
îmi luminează în trup slava Ta în mii de unde... 



115 



504. Când te culeg din lauda de îngeri, 
Cu un surâs mai dulce îmi grăieşti: 
„- Copilul meu, aş vrea să nu mai sângeri, 
Oglindă-n rai, când vii să ţi-adumbreşti"... 



Această strofă ne vorbeşte despre vorbirea Domnului către 
el, din slava Sa sau despre înţelegerea voii lui Dumnezeu în 
mijlocul vederilor sale mistice. 

Când te culeg, adică când te văd slavă dumnezeiască în 
îngerii, care îl laudă pe Dumnezeu, atunci îl aud pe Domnul, 
Care îmi grăieşte foarte dulce şi îmi spune, că El doreşte ca eu să 
nu mai sânger, să nu mai sufăr, ci să fiu o oglindă în Rai în care 
El să Se oglindească. 

Aceştia sunt Sfinţii: oglinzile în care Dumnezeu Isi reflectă 
frumuseţea Sa inexprimabilă şi incomprehensibilă! 

Dumnezeu doreşte ca eu să vin să mă adumbresc, pentru 
veşnicie, în Raiul slavei Sale, pentru că El m-a făcut fiu al Său 
prin har. 



508. - Fecioară, nimb, coroană de lumină, 
Invăluieşti viu, soare lucitor, 
Prunc-Dumnezeu, ce astăzi e la cină 
Cu robul Său în pieptul arzător. 



Şi Părintele nostru îi răspunde Domnului, vorbind cu El 
prin intermediul slavei Sale. 

Lumina e fecioară pentru că te umple de curăţie 
dumnezeiască. Ea este cea care te nimbează, care te aureolează, 
pentru că te sfinţeşte. Te face Sfânt. 

Ea e cea care te încoronează, pentru că Dumnezeu e Cel 
care te curăţeşte, te sfinţeşte, te umple de slava Sa. 

El te învăluie, în mod viu şi personal cu slava Sa. Nu ţi se 
pare că vezi slava Sa ci o vezi şi te umpli de calităţile/ darurile ei 



116 



necreate şi veşnice, care sunt curăţia, dulceaţa, pacea, 
înţelepciunea, sfinţenia... 

Tu te arăţi întru slava Ta, Doamne, ca un soare lucitor, 
strălucitor în flinta mea smerită. 

însă Dumnezeiescul Ilie simţea că e la începutul căii 
îndumnezeirii sale, chiar dacă vedea atâtea lucruri negrăite şi 
dumnezeieşti. 

Pentru că îl vedea pe Hristos întru sine, cum Se naşte ca un 
Prunc şi cum îi dă lui, pruncului duhovnicesc, să simtă curăţia şi 
fecioria Sa dumnezeiască, pe care le-a imprimat în umanitatea 
Sa. 

Ca să ajungi bărbat desăvârşit în Hristos trebuie să fii mai 
întâi prunc în Hristos, să trăieşti cu Hristos, pe măsura ta, pruncia 
Lui ca om. 

Şi aici Părintele nostru vorbeşte despre cum Hristos Se 
năştea în el şi cina împreună cu el, în inima sa aprinsă de slava 
dumnezeiască, care ardea de dorul lui Dumnezeu. 



512. ...Si-acum în Duh, lumină în Lumină 
Mi-e trupul: templu, inima: altar; 
De ceruri noi făptura este plină: 
...Din Dumnezeu în Dumnezeu apar! 



Şi când sunt în Duhul Sfânt, când văd lumina slavei Tale, 
Dumnzeul meu, sunt o lumină în Tine, Lumina mea! 

Atunci mi-e trupul un templu al slavei Tale şi inima un 
altar al Tău, pe care îţi jertfesc toate gândurile şi sentimentele 
mele, toată voinţa vieţii mele, care te doresc numai pe Tine. 

Când văd slava Ta atunci văd ceruri noi si multe, din ce în 
ce mai spaţioase şi mai incredibil de frumoase şi de sfinte, pentru 
că făptura mea e plină de ele, de cele pe care le văd. 

Si toate cele ale slavei Tale vin din Tine si rămân în Tine, 
deşi mă umplu şi eu, din destul, de vederea şi simţirea lor. 



117 



516. Fiu al luminii între două lumi, 
Sabie întinsă -jertfa şi hotar - 
Şi pisc bătut de fulgere-n furtuni, 
Stau în lumina Tatălui, în har. 



Când mă văd în slava Ta mă văd ca un fiu al luminii Tale, 
Doamne, care sunt la întretăierea veacului de acum cu veşnicia 
Ta. Pe de o parte sunt în această viaţă, pe de altă parte sunt 
văzătorul împărăţiei Tale şi trăiesc cele pe care ochiul nu le vede. 

De aceea sunt între două lumi. Trăiesc ca o sabie întinsă, 
mereu la luptă cu demonii şi cu ispitele şi greutăţile de tot felul. 

Sunt în război cu patimile mele. Mă războiesc cu ele tot 
timpul. De aceea sunt o continuă jertfire de sine, ca să fiu jertfă a 
Ta, bineplăcută, care vede slava Ta cea veşnică, dar sunt, 
totodată, şi un hotar între lumea care se vede cu ochii şi cea care 
se vede cu ochii curaţi ai inimii. 

Şi când Te văd întru slavă, Doamne, sunt un pisc/ un vârf 
de munte, care atinge cerul vederii Tale şi atunci sunt bătut de 
fulgerele şi furtunile slavei Tale. 

Ele mă viscolesc pentru că tulbură iubirea mea printr-o 
dorinţă si mai mare de vedere a slavei Tale. 

Sunt în lumina Tatălui ceresc, sunt în har, când văd toate 
acestea şi aceasta e împlinirea mea şi a întregii umanităţi: vederea 
slavei dumnezeieşti. 



520. Flacăra vie creste în inele, 
Aureole, zori si aurore... 
...Şi ceruri noi, pe viscole de stele 
Se întrupează fără loc şi ore! 

Noi amănunte ale vederilor sale extatice. 

Lumina dumnezeiască, care e flacăra vie ce creşte în 
vederea mea... pe aceasta o văd născând în ea inele, aureole de 
Sfinţi, zori, adică ceruri noi si aurore dumnezeieşti, tot atâtea 
lucruri tainice văzute în slava Dumnezeirii. 



118 



în lumina Ta, Doamne, văd toate acestea şi pe acestea le 
văd pentru că Tu mi le arăţi, mai presus de înţelegerea şi voia 
mea. Si eu le văd ca inele din care se iniţiază noi vederi, ca zori, 
ca ceruri tot şi tot mai încăpătoare şi negrăite... 

Aureolele indică vederi de Sfinţi în slava dumnezeiască. A 
văzut Sfinţi şi îngeri, pe care îi vedea trecând prin sine, prin 
duhul său, care vedea cele ale slavei dumnezeieşti. 

Toate cuvintele acestei strofe, care se referă la ceea ce a 
văzut în extaz erau subiectele de ore pe care le discuta cu mine. 

Şi, cu toate că le vedea sub o formă umană, ca pentru un 
om, ele nu aveau nimic de-a face cu lucrurile omeneşti sau 
astronomice, pe care noi le înţelegem în această descriere. 

Viscolele de stele erau viscolele slavei dumnezeieşti de 
care am mai vorbit. Cerurile noi: noi deschideri ale slavei 
dumnezeieşti spre noi înţelegeri. 

Tot ceea ce am văzut se întrupează, devin realităţi ale 
vederilor mele extatice, mai presus de spaţiu şi timp, pentru că eu 
le văd pe toate acestea în veşnicie şi nu în temporalitate, deşi nu 
am murit, ci sunt încă în trup. 



524. Pulsează ritmul inimii cereşti 

5 

Si în lăuntru si-n afară, veşnic, 

în laudă de glasuri îngereşti: 

- Mărgăritar e lumea, tron şi sfeşnic!... 



Fericitul Ilie simţea un puls, un ritm în lumina 
dumnezeiască si 1-a considerat ca fiind ritmul inimii lui Hristos 
sau pulsul împărăţiei, ritmul ei în inima sa. 

Acel ritm, acel puls ceresc îl simţea şi în persoana sa şi în 
afară de sine, când era în lumina lui Dumnezeu, pentru că era 
veşnic, era al luminii dumnezeieşti. 

îngerii care îl lăudau pe Dumnezeu vedeau lumea, întru 
slava lui Dumnezeu, ca pe un mărgăritar, ca pe un tron şi un 
sfeşnic al slavei lui Dumnezeu. 



119 



1962 178 . 



14. 01. 1979. Am citit azi că ştiinţa a aiuns si la 

5 5 »J 5 

concluzia că întregul univers, după marea explozie 179 , pulsează, 
are un ritm, un puls al său. 

Eu, cu mulţi ani înainte, am simţit şi am văzut pulsul, 
răsuflarea divină a lumilor sprituale. 

Normal ar fi ca lumea materială, ca reflectare a lumii 
spirituale, să aibă şi ea respiraţie, puls sau ritm, pe diferite trepte, 
în spaţiu şi timp. 

Acceleraţia, când se apropie de infinit, devine 
linişte 180 . Şi în această nemişcare apar lumini care se dezvoltă şi 
apoi apare împărăţia Cerurilor. 



78 Reprezintă anul când a fost compus poemul. 



179 Potrivit teoriei Bing Bangului. A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Big_Bang 

180 în vederea dumnezeiască. 



120 



Trup ceresc 1 * 1 



„...Şi ce vom fi nu s-a arătat încă; 
Ci ştim că atunci când Se va arăta El 

5 

Fi-vom asemenea Lui" 
(I In. 3, 2). 

528. încununat hristic 182 , 
Sfântă-mbrătisare ; 

5 5 ~ 

Trupul creşte mistic, 
Laudă, 'nchinare!... 

Fiind plin de slava lui Hristos sunt încununat de către El. 
Si fiind învăluit cu totul de lumina Sa simt cum El mă 

5 

îmbrăţişează, cum mă poartă cu Sine. 

In slava Sa eu cresc ca o făptură duhovnicească în mod 
tainic, în mod mistic. 

Când spune trup nu se referă doar la trupul său, ci la 
întreaga sa persoană, care se îndumnezeieşte întru slava lui 
Dumnezeu. 

Şi pentru că mă văd îndumnezeit pas cu pas de către Tine, 
Doamne, de aceea Tie Iti aduc laudă si Tie mă închin cu întreaga 
mea făptură! 



532. Daruri îi dau sorii, 
Dulce-ntâia oară, 
Isi desfac fiorii, 

5 ~ 

Cerul înfioară... 



Persoana mea e plină de darurile dumnezeieşti ale luminii 
necreate, care vin din sorii pe care îi văd în lumina 
dumnezeiască. 



181 în acord cu motoul scriptural al poemului, titlul şi întregul poem de faţă se referă la 
ipostaza omului înduhovnicit în veşnicie. 

182 în manuscris: eristic. 



121 



Şi fiecare vedere a lor e dulce ca prima oară în care am 
văzut unul, pentru că fiecare vedere e o noutate absolută. 

Sorii dumnezeieşti îşi desfac fiorii lor în persoana mea, 
adică mă umplu de multă dragoste pentru Dumnezeu. 

Cerul înfiora întreaga mea fiinţă pentru că mă umple de 
multă cutremurare a dragostei pentru Dumnezeu. 

Autorul nostru nu foloseşte aici verbul a înfiora în sens 
negativ, ci în pozitivitatea sa absolută. 

înfiorarea extatică e răscolirea întregii noastre fiinţe de 
dragostea pentru Dumnezeu. E stârnirea întregii noastre persoane 
pentru a se robi cu totul lui Dumnezeu. 



536. Din spumele zării 
Trup fecior, fecioară, 
Pe întinsul mării 
Surâzând coboară... 

Spumele zării sunt valurile luminii dumnezeieşti, pe care le 
vedea în zările dumnezeieşti, extatice. Uneori vedea lumina 
dumnezeiască ca pe o mare cu valuri înspumate şi acest lucru e 
descris în această strofă. 

Cei care se înduhovnicesc, bărbaţi sau femei, devin 
feciorelnici datorită valurilor mării dumnezeieşti de lumină. 

Pentru că fecioria dumnezeiască, a sufletului şi a trupului, 
e un dar pe care văzătorii de Dumnezeu îl primesc de la 
Dumnezeu, după multe vederi şi după multe eforturi ascetice. 

în marea de lumină dumnezeiască, cei înduhovniciti trăiesc 
fericirea, surâsul bucuriei dumnezeieşti curate. Pentru că 
adevărata fericire cât şi adevărata feciorie sunt daruri ale vederii 
lui Dumnezeu. 



540. Duhul slavei tine 

5 

Bolţile cereşti, 
Marginile fine: 
- Veşnic tu pluteşti!. 



122 



Slava dumnezeiască e cosmosul în care văd toate bolţile 
cereşti, toate lucrurile dumnezeieşti pe care Dumnezeu mi le 
arată în mod extatic. 

De aceea Duhul Sfânt e Cel care tine toate bolţile cereşti si 
toate marginile fine ale vederilor dumnezeieşti. 

Iar eu, cel care văd lumina dumnezeiască, văd cum lumina 
dumnezeiască este o continuă plutire, un continuu dinamism plin 
de existenţe şi de forme dumnezeieşti şi, în acelaşi timp, cum şi 
eu plutesc, cum mă mişc în această mare de lumină, în acest 
cosmos al luminii necreate, fără să ştiu cum se petrec toate aceste 
lucruri cu mine. 



544. Trup ceresc, în şoapte, 
Scânteiezi viu, pur; 
Roadele sunt coapte, 
Ziua de azur!... 



Dumnezeiescul Ilie a primit de la Dumnezeu marea 
harismă a trăirii în lumina dumnezeiască zile în şir, nu numai a 
vederii pasagere a luminii dumnezeieşti. 

De aceea el îşi vedea întreaga persoană plină de lumină 
dumnezeiască, ca pe un trup ceresc, în şoaptele rugăciunii 
continue, isihaste. 

Se vedea ca o fiinţă plină de lumină, care scânteiază viu, 
care e plină de curăţie a sufletului şi a trupului, văzând pe cele 
create prin lumina necreată a lui Dumnezeu. 

Si asta în închisorile comuniste!... 

Roadele persoanei sale erau coapte în lumina 
dumnezeiască, pentru că fundamentul oricărei virtuţi e harul. 

In ziua de azur, veşnică a luminii dumnezeieşti trăiesc 
Sfinţii pentru veşnicie. 



548. Din izvorul vieţii 

5 

Fulgeră senin, 
Flacără asceţii 



123 



In corăbii vin... 

Din Prea Sfânta Treime, Care este izvorul întregii existenţe 
fulgeră senin lumina dumnezeiască. 

Iar în lumina Sa, Dumnezeiescul Ilie vedea cum Sfinţii 
{asceţii versului al 3-lea), înflăcăraţi de iubire dumnezeiască, 
călătoresc în corăbii. 

Corăbiile sunt lucruri ale luminii dumnezeieşti, pe care el 
le vedea în extaz şi în ele pe Sfinţii lui Dumnezeu. 



552. Limpede, prielnic 
Miez de primăvară, 
Fraged, feciorelnic 
Farmec ne-nconjoară. 



Strofa aceasta exprimă, în termeni umani, atmosfera trăită 
de către el în lumina dumnezeiască şi urmările ei în persoana lui. 

Trăia lumina ca pe un miez de primăvară, ca pe o întinerire 
enormă a persoanei sale, în care se limpezea, se făcea propriu lui 
Dumnezeu. 

Lumina dumnezeiască, plină de frăgezimi, de feciorie 
dumnezeiască îl înconjura în mod deplin, îi umplea întreaga sa 
fiinţă, ea fiind farmecul, frumuseţea împărăţiei lui Dumnezeu. 



556. Spiritul lucrează, 
Viata o desfată 
Si-o îmbrăţişează 
Cu dulceti de fată. 



întru slava lui Dumnezeu, spiritul / duhul nostru lucrează, 
e viu, pentru că prin el vedem toate cele ale lui Dumnezeu. Şi 
cele pe care le vedem cu duhul nostru, în mod extatic, desfată, 
umplu de mare desfătare dumnezeiască viaţa noastră. 



124 



Lumina dumnezeiască ne îmbrăţişează întreaga flintă si ne 

55 C 5 5 

dă să trăim adevărata împlinire a dragostei noastre, ea întrecând 
cu mult dulceaţa dragostei unei fiinţe iubite. 

Compararea dragostei de Dumnezeu cu dragostea unei 
femei e o echivalenţă umană imperfectă, ca şi aceea între vederea 
slavei lui Dumnezeu si strălucirea soarelui. 



560. Veşnice odoare, 
îngeri în ocoale, 
Melodii în floare, 
Cresc la sân şi-n poale. 

Ceea ce văd în slava lui Dumnezeu sunt odoare veşnice, 

5 7 

bogăţii dumnezeieşti incalculabile. Aluzie la Mt. 6, 20: „comori 
în cer". 

Şi îi văd şi pe îngeri cum se rotesc, cum fac ocoale 
înaintea lui Dumnezeu. 

Orice lucru pe care îl văd în slava necreată e un început de 
melodie, de laudă adusă lui Dumnezeu, pentru că totul e mai 
presus de orice aşteptare, de orice năzuinţă umană. 

Orice vedere extatică mă predispune şi îi predispune pe toţi 
locuitorii împărăţiei Sale la laudă neîncetată, la doxologie 
preadumnezeiască. 

Ultimul vers ne vorbeşte despre faptul că şi cei de mai sus 
şi cei de mai de jos ai împărăţiei îl laudă pe Dumnezeu după 
măsura sfinţeniei şi a înţelegerii lor. 



564. Mire-ncoronat, 
Dulce ti-e aleasa... 
Pe tron de-mpărat 
Lumina-i crăiasa!... 

Cel care vede lumina Sa e un mire încoronat al alesei sale 
dumnezeieşti, al luminii lui Dumnezeu. 

5 ~ 

De aceea ea, lumina necreată, este o mireasă dulce, plină 
de curăţie, de sfinţenie, de frumuseţe negrăită. 



125 



Fiind în slavă, cel care se îndumnezeieşte e pe tron de 
împărat şi lumina e crăiasa, aleasa inimii sale. 

Despre tronurile Sfinţilor a se vedea: Mt. 19, 28 şi Le. 22, 
30. 



568. în Tine e viata 

5 

si viata e lumina 

5 5 

lumii si e fata 

5 5 

Tatălui si cina!... 



Primele trei versuri preiau In. 1, 4: „întru El era viaţă şi 
viaţa era lumina oamenilor" şi In. 8, 12: „Eu sunt Lumina lumii". 

Viaţa dumnezeiască este adevărata lumină a lumii, pentru 
că numai lumina lui Dumnezeu aduce adevărata cunoaştere. 

Lumina lumii e viaţa lumii dar şi faţa / chipul Tatălui, 
pentru că e Hristos Dumnezeu. 

Şi lumina e cina împărăţiei lui Dumnezeu sau e viaţa 
împreună cu Dumnezeu întru slava Sa. 

Despre cina împărăţiei a se vedea: Le. 14, 16-24. 



572. La ospăţul nunţii, 
Dumnezeu si omul 
Poartă-n mirul frunţii 

5 

Logosul 183 şi pomul. 



La ospăţul nunţii cereşti, în împărăţia Sa, e Dumnezeu 
împreună cu îngerii şi cu Sfinţii Săi. 

Şi acolo ajungi, dacă mirul Mirungerii, dacă darurile 
harului dumnezeiesc le faci să fie active, vii întru tine. 

Pentru că omul creşte duhovniceşte după cum creşte 
copacul. Copacul se dezvoltă din sămânţa lui, pe când omul se 



183 în manuscris, lângă logosul, între paranteze rotunde, apare: sămânţa, ceea ce ne-a făcut 
să înţelegem că ultimul vers se referă la relaţia genetică, continuă dintre sămânţă şi pom. 



126 



îndumnezeieşte din momentul când se umple, la Botez, de harul 
îndumnezeitor al Prea Sfintei Treimi. 



127 



Transfigurare 



"Nu numai omul, ci întreaga fire 

tânjeşte după înviere" 

(aluzie la Rom. 8, 22). 



576. Formele rotunde, 
Sprintene ovale, 
Linii moi si unde 
Ferecă simboale. 



Poemul de faţă, care are ca temă înduhovnicirea, 
transfigurarea, îndumnezeirea celor credincioşi începe din 
mijlocul experienţei extatice, pentru că fiecare detaliu este unul 
extatic. 

Formele rotunde, care erau ca nişte ovale care pluteau sau 
avansau cu viteze foarte mari au fost văzute de Dumnezeiescul 
Ilie în vedere dumnezeiască. 

La fel liniile moi si undele care au în ele simboluri, 
înţelegeri dumnezeieşti sunt tot evidente extatice. 



580. Inima-si deschide; 
- Bolţi nepământene 
Spaţii noi, avide, 
Vieţii cosânzene... 



Inima se deschide în noi spaţii în lumina dumnezeiască sau 
inima noastră îşi face cunoscute, în extaz, adâncimile ei pline de 
har. 

Ne deschidem şi mai mult luminii, pentru că suntem avizi 
de viata dumnezeiască. 



128 



1 84. A 

Cosânzeana este aici un alt simbol al împărăţiei 
dumnezeieşti sau a vieţii preafericite, a comuniunii cu 
Dumnezeu. 

Si când ne deschidem în lumina dumnezeiască, când ne 
facem foarte încăpători pentru vederea slavei lui Dumnezeu, 
atunci vedem bolţile nepământene ale cerurilor dumnezeieşti, ale 
universurilor pe care le vedem în lumina dumnezeiască. 



584. Dragostea îi umple 
Fagurii cu miere, 
Zumzetele suple, 
Zborul, cu tăcere!... 

Dragostea dumnezeiască ne umple inima cu fagurii de 
miere, cu dulceaţa vederii lumii cereşti. 

Ultimele două versuri se referă la zborul, la dinamismul 
Puterilor cereşti pe care le vedea în slava dumnezeiască, al căror 
zbor era ca un zumzet suplu, tăcut, delicat, cuvios... 

Atât vederile sale extatice, cât si viata Puterilor cereşti si a 

7 5 5 5 5 

Sfinţilor din Rai, îmi preciza adesea Fericitul Ilie, erau pline de 
dinamism, de viaţă, de bucurie, de exaltare dumnezeiască. 

Nimic static. Nimic îngheţat.. .ci totul în mişcare, în plină 
bucurie, în măreţie şi veselie dumnezeiască inimaginabile. 



588. Vii, lucide, clare, 
Plăpânzimi de zori 
Duc întru cântare 
Mistice vâlvori. 

Trebuie să remarcăm două cuvinte cheie ale strofei de faţă: 

1. plăpânzimi: o substantivare, la plural, a adjectivului 
plăpând pentru a vorbi despre zorii, despre cerurile dumnezeieşti 
foarte delicate, pline de frăgezimi inexprimabile şi 



184 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ileana_Cos%C3%A2nzeana. 



129 



2. vălvori: care indică forme ale luminii dumnezeisti de 
culoare roşie, foarte luminoase, foarte puternice. 

Cerurile dumnezeieşti pe care le vedeam în extaz erau ca 
nişte zori, ca nişte ceruri abia născute, plăpânde, vii, lucide, 
clare... 

Acestea purtau cântarea Puterilor cereşti şi a Sfinţilor din 
ele ca nişte tainice lumini de foc. 

Un sinonim pentru vâlvoare este vălvătaie. Tainice, 
mistice vâlvătăi, flăcări de lumină dumnezeiască. 



592. Sfânt potir, crăiasă 
E întreaga fire... 
Candelă, mireasă... 
Veşnicului Mire!... 

Şi iată cum va arăta întreaga creaţie transfigurată! Ce 
frumuseţe, ce măreţie, ce încântare fără seamăn! 

Starea ei, în avans, în mod extatic, a trăit-o Dumnezeiescul 
Ilie, atunci când se vedea umplut de slava lui Dumnezeu şi vedea 
cum slava lui Dumnezeu susţine, pătrunde, cuprinde şi dă viaţă 
întregii creaţii. 

Vedea întreaga fire întru slava Sa ca pe un sfânt potir al lui 
Dumnezeu, ca pe o crăiasă, ca pe o mireasă a Dumnezeului 
treimic. Ea este candela în care Dumnezeu este lumina lumii. Ea 
e mireasa veşnicului Mire ceresc. 

Tocmai de aceea grija şi respectul nostru pentru întreaga 
creaţie dar şi pentru fiecare om în parte, pentru că întreaga 
umanitate şi întreaga creaţie odată cu ea vor fi transfigurate, spre 
viaţă sau spre moarte veşnică, atunci când El va veni ca să 
judecei viii şi morţii. 



596. Flori întru cununa 
Vieţii-mbujorate, 
Toţi în Duh sunt una 
Slava Lui în toate... 



130 



în împărăţia lui Dumnezeu, Puterile cereşti şi toţi Sfinţii 
Săi, sunt flori ale lui Dumnezue, frumuseţi variate, dialogice şi 
comunionale ale lui Dumnezeu. 

Ei sunt cununa creaţiei Sale. Ei sunt expresia vie a 
comuniunii cu viaţa îmbujorată a relaţiei cu Dumnezeu, care e 
plină de dragoste şi de sfială şi de curăţie sfintă. 

De la buj or... îmbuj or are... deschidere a bujorului ca o 
răsărire treptată a soarelui. Pentru că viaţa extatică are trepte... şi 
noi vedem tot mai multe lucruri în slava lui Dumnezeu şi tot mai 
profunde, pe măsura curăţirii noastre de patimi. 

în Duhul Sfânt, în lumina lui Dumnezeu, toţi cei mântuiţi, 
toţi cei Sfinţi ai lui Dumnezeu sunt una, pentru că sunt la un loc. 

însă fiecare pe treapta lui duhovnicească. Pe măsura 
sfinţeniei lui percepe şi trăieşte cele ale vieţii cu Dumnezeu. 

Toţi sunt una în împărăţia lui Dumnezeu şi slava Sa e în 
toţi si e bucuria si luminarea si sfinţirea si viata tuturora. 



600. Tronurile -n jurul 
Spiritului veşnic 
Oglindesc azurul 
Ard lumina-n sfeşnic. 



în prima strofă, autorul nostru se referă atât la Puterile 
cereşti cât si la Sfinţi, care sunt tronuri ale lui Dumnezeu, care se 
mişcă în jurul lui Dumnezeu, a Spiritului veşnic, pentru că „Duh 
este Dumnezeu si cei care I se închină trebuie să I se închine în 
duh şi în adevăr" (In. 4, 24). 

Membrii împărăţiei Sale oglindesc azurul luminii 
dumnezeieşti {azurul e albastrul deschis), reflectă slava Sa, 
pentru că sunt plini de ea şi ei sunt ca luminile în sfeşnic, ca un 
candelabru plin de lumini personale sfinte, raţionale. 

Pentru că acesta e simbolismul mistic al candelabrului în 
Biserică: să îi reprezinte pe membrii împărăţiei lui Dumnezeu, ca 
pe nişte lumini vii, raţionale, duhovniceşti, personale, care ard 
înaintea Sa şi care se mişcă veşnic în jurul lui Dumnezeu, în 
slava Sa. 



131 



604. Duhul Sfânt roieşte 

5 

Sfântă bucurie... 
Viata o-nnoieste 
Pruncul Tău, Vecie! 



De la verbul a roi începe descrierea dinamismului vieţii în 
împărăţia lui Dumnezeu. 

Nu Sfinţii se mişcă în jurul lui Dumnezeu, aşa, cu putere 
de la ei însisi, ci Duhul Sfânt este Cel care îi roieşte, Care îi 
mişcă, Care îi face să fie dinamici şi doxologici în acelaşi timp. 

Prin slava Sa, Dumnezeu îi umple de sfântă şi preacurată 
bucurie pe locuitorii împărăţiei Sale. 

Hristos întru Duhul Sfânt înnoieşte continuu viata lor si 

5 5 5 

viaţa noastră, a celor care încă ne sfinţim, ne îndreptăm întru 
Domnul aici, pe pământ. 

Prin Vecie este indicat Dumnezeu Tatăl, pentru ca întreaga 
Treime să fie slăvită. 



608. Stă unit în Fiul 
Cerul cu pământul, 
Sângeră pustiul, 
Duhul e ca vântul.. 



Pentru că Dumnezeu Cuvântul e Creatorul si Mântuitorul 

5 

nostru, întru persoana Sa divino-umană El ţine unite cerul cu 
pământul. 

Cei din cer şi cei de pe pământ sunt de către Tatăl, prin 
Fiul, întru Duhul Sfânt creaţi si sunt una numai în Dumnezeul 

' 5 5 

treimic. 

Nu există unitatea a lumii în afară de unitatea în aceeaşi 
credinţă si în aceeaşi sluiire adusă lui Dumnezeu! 

5 5 5 <J 

Pentru că nu există unitate în credinţă şi slujire de aceea 
umanitatea pustiită de har sângeră, mugeşte, se zvârcoleşte. 

însă, cu toată pustiirea de virtute a umanităţii, oricine 
doreşte să vină la „cunoştinţa adevărului" (I Tim. 2, 4) poate să 



132 



facă acest lucru, pentru că „vântul suflă unde voieşte... [pentru că] 
astfel este cu oricine e născut din Duhul" (In. 3, 8). 

Duhul Sfânt e ca vântul, suflă unde doreşte... pentru că 
suflă acolo unde e căutat Dumnezeu. Si unde e căutat Dumnezeu 
cu adevărat, acolo harul lui Dumnezeu ne luminează ca să îl 
găsim pe Dumnezeul Cel adevărat şi să Ii slujim Lui, în har şi în 
adevărul total, nefalsificat. 



612. Fulgere-n furtună 
Te sorbim Iisuse, 
Roadă Ti-o adună 

5 

Florile nespuse... 

Cei care Te vedem pe Tine, Doamne, Iisuse Hristoase, 
Dumnezeul nostru, întru slava Ta si ne-ai făcut să fim nişte 
fulgere de lumină în furtuna, în avalanşa, în mulţimea de 
descoperiri a slavei Tale, Te sorbim pe Tine prin tot ceea ce ne 
arăţi, pentru că ne umpli de o dragoste extaziantă, 
preadumnezeiască. 

Iar roadă decoperirilor Tale dumnezeieşti o adun în florile 
cuvintelor, ale poemelor şi ale confesiunilor mele despre aceste 
stări preadumnezeieşti, pe care încă nu le-am spus dar le voi 
spune tututor. 



616. Maică si fecioară, 
înveliş de pară, 
Fraged înconjoară 
Pruncii să nu piară!. 



O rugăciune către Dumnezeul nostru treimic pentru ca 
lumina dumnezeiască să înconjoare, în mod delicat, pe pruncii, 
pe cei care încep să se îndumnezeiască, pentru ca să nu piară în 
întunericul acestei lumi. 



133 



Lumina dumnezeiască e maică a noastră pentru că ne 
hrăneşte şi ne ocroteşte, dar ea este, în acelaşi timp, fecioară, 
pentru că ne umple de curăţie a sufletului şi a trupului. 

Dar lumina e şi înveliş de pară de foc, pentru că ne 
sfinţeşte în mod deplin, ne face pâini coapte şi bine mirositoare 
ale Stăpânului. 

620. Fiul Dumnezeu 
Ne deschide cerul, 
Prunci la sânul Său 
Să-nflorim misterul... 



Dumnezeu Cuvântul ne dă să vedem, în mod extatic, 
împărăţia Sa, adică ne deschide cerul vederilor Sale mistice şi 
îndumnezeitoare. 

Iar noi suntem prunci la sânul Său, în comuniune cu Sine, 
ca să creştem spre „starea bărbatului desăvârşit... [spre] măsura 
vârstei deplinătăţii lui Hristos" (Efes. 4, 13). 

Subliniez din nou faptul, că în ciuda tuturor vederilor sale 
mistice, înspăimântătoare pentru noi, Dumnezeiescul Ilie nu s-a 
crezut si nu s-a simţit niciodată un desăvârşit, ci întotdeauna a 

5 5 > ? 

avut conştiinţa de începător, de prunc în cele duhovniceşti, 
pentru că a înţeles lucrul capital în viaţa cu Dumnezeu: că în 
relaţia cu Sine suntem întotdeauna la începutul cunoaşterii Sale. 

împreună cu Domnul, spune dumnezeiescul nostru autor în 
ultimul vers, înflorim misterul, taina, bucuria şi interesul 
duhovnicesc pentru îndumnezeire, prin confesiunile pe care le 
facem despre experienţele noastre extatice. 

Mărturisim ce a făcut Dumnezeu cu noi pentru ca să 
înflorim misterul, să îi umplem de dor pentru vederea lui 
Dumnezeu şi pe alţii, pentru ca şi ei să caute şi să trăiască în mod 
preaminunat, extatic, comuniunea lor cu Dumnezeu. 



134 



Creaţie 



„Fiat lux!" 



185 



{Vulgata, Fac. 1, 3). 



624. Spre Cel ce eşti Lumină şi Putere 
Si Veşnicie, Viată fără margini 
Nou mă ridic, străfulger din cădere, 
Să Te primesc în simţuri şi imagini. 



Spre Tine, Doamne, Cel ce eşti lumina, puterea şi viaţa 
veşnică, fără margini, mă ridic înnoit din căderea mea. Mă fac, 
prin lumina Ta, iarăşi o fiinţă strălucitoare, care străfulgerez din 
cauza harului Tău. 

Tu mă scoţi din căderile, din păcatele mele şi mă faci altul, 
nou. Şi mă faci altul, tocmai pentru ca să Te primesc în simţurile 
mele în vedere extatică. 

Imaginile sunt vederile dumnezeieşti. 



628. îngăduie Părinte, Sfinte Tată, 
Făclie de lumină în furtună, 
Mai tare să s-aprindă şi să ardă 
In răsărit de soare si de lună!... 



îngăduie-mi, Dumnezeule Tată, Părinte al meu cel Sfânt, 
să fiu o făclie plină de lumină în furtuna vederilor Tale mistice! 

Umple-mă de lumina Ta şi fă-mă să ard statornic, plin de 
har, înaintea Ta, pe fiecare zi! 



185 în limba latină: Să fie lumină! Motoul acesta apare numai în ed. Bucureşti 1998. 



135 



632. Fă ca din nou în piepturi să răsune 
Viaţa cu valuri, fulgere şi nori, 
Să-mi joace-n ceruri stelele în strune 
Spre slava Ta-n serafice-alergări... 



Dă-mi, Doamne, să văd iarăşi în flinta mea viata cu valuri 

11 5 5 5 

a luminii dumnezeieşti, fulgerele si norii văzuţi extatic! 

5 ~ O 5 5 

Vreau să joace, să danseze în mine Sfinţii lui Dumnezeu, 
văzuţi în slava Ta. Doresc ca ei să îmi cânte în strunele inimii 

5 

mele. 

Vreau să fiu cu toţi Sfinţii Tăi, Doamne, si cu 

5 5 1 1 5 

nenumăratele Tale cete de Sfinţi, aşa cum aleargă Serafimii spre 
Tine. 



636. Dă-mi fecioria fragedă din poale, 
Cu mugurii şi florile deschise, 
Siînte-ntrupări de aur în simboale 
Să trezesc iar uitate paradise. 



Dă-mi, Doamne, să am în persoana mea fecioaria fragedă, 
delicată, pe care o văd la poalele, la marginile cerurilor, a 
universurilor pe care mi le arăţi întru slava Ta. 

Pentru că acea feciorie dumnezeiască mă face să am 
mugurii I aşteptările mele de împlinire duhovnicească şi florile 
virtuţilor deschide, dorindu-Te pe Tine. 

Vreau să văd, acum şi de-a pururi, acele sfinte-întrupări, 
lucruri dumnezeieşti, pe care mi le arăţi în aurul luminii Tale. 

Acele simboluri sfinte, care mă depăşesc cu totul şi pe 
care, în parte, mi le dezvălui, ca să înţeleg, întru puţin, măreţia 
nesfârşită a ceea ce văd în slava Ta. 

5 

Vederile mistice pe care mi le dărui trezesc în mine dorinţa 
şi mai mare de curăţie, de paradisiac, de a fi cu Tine veşnic, 
pentru că, tocmai aceasta, comuniunea cu Tine, e paradisul spre 
care tindem cu toţii din pântecele maicii noastre. 



136 



640. Când te priveşti rotindu-te în mine 
Te despleteşti pierdută, graţioasă, 
Ai strălucirea Duhului în vine 
Să mă atragi mai dulce, mai frumoasă. 



Ca si strofa următoare, cea de fată se referă la lumina 
dumnezeiască şi la vederea ei în persoana sa. 

Lumina se priveşte rotindu-se în sine, pentru că lumina e a 
Treimii, Care vine spre sine. Şi lumina se despleteşte în sine şi îl 
umple de toată graţiozitatea, de toată frumuseţea ei. îşi lasă, îşi 
pierde în sine frumuseţea, fără ca să piardă ceva. 

Şi lumina e privită sub chipul femeii, care are în venele 
sale strălucirea lui Dumnezeu şi atunci când îi atinge sufletul şi 
trupul i se arată şi mai dulce, şi mai frumoasă, decât în vederile 
extatice anterioare. 

Cu fiecare vedere extatică se adânceşte experienţa si relaţia 

5 X 5 5 5 

cu Dumnezeu prin intermediul vederii slavei Sale. 



644. Creaţie a bunului meu Tată, 

Când te desfaci din mreje şi din rochii, 

Din ceruri nudă te arată, 

Ca să-ti sărut si tainele si ochii. 



Lumina dumnezeiască e creaţia Lui în sensul că izvorăşte 
din El şi nu că e creată precum lumea. Lumina dumnezeiască e a 
Lui, iese din fiinţa preadumnezeiască a Treimii şi se desface în 
vedere extatică în mreje şi rochii, adică în simboluri sfinte. 

Ce îmi arăţi, Doamne, în slava Ta sunt o mreajă, o 
ademenire a mea spre a Te dori şi mai mult, însă, ceea ce mă 
atrage la Tine e în multe rochii, în multe simboluri sfinte, din ce 
în ce mai grele pentru înţelegerea mea, pentru că cunoaşterea 
presupune o sfinţire şi mai mare a mea. 

Lumina se arată nudă, goală, simplă, plină de curăţie 
dumnezeiască în flinta sa. Si Dumnezeiescul ei văzător îi sărută 



137 



tainele, i le cinsteşte în mod nespus şi îi sărută ochii, înţelegerile 
sfinte. 

Şi ceea ce înţelege şi ceea ce e mai presus de înţelegerea sa 
el iubeşte nespus de mult, pentru că toate sunt ale lui Dumnezeu. 
Sunt tainele negrăite ale lui Dumnezeu. 



648. Sublimul Dumnezeu azi ne priveşte 
Din toate, din lăuntru, din afară, 
El ne-a iubit din veci si ne zideşte 

5 5 

Copii şi prunci pe-ncununata scară.. 



în vedere extatică, văd cum Dumnezeu ne priveşte mereu, 
continuu, din toate şi prin toate lucrurile, atât din lăuntrul cât şi 
din afara noastră. 

El vedea cum lumina e în el, cât şi în întreg universul, în 
momentul când trăia, în mod continuu, în slava lui Dumnezeu, 
când nu mai era vorba de un extaz trecător, ci lumina 
dumnezeiască se înstăpânise în el la modul zilnic. 

Dumnezeu ne-a iubit si ne-a dorit mântuirea din veci, 
fericirea noastră, fapt pentru care El ne zideşte ca oameni 
duhovniceşti şi îi ajută pe pruncii şi copiii Săi, pe toţi, la orice 
stare am fi noi, ca să înaintăm pe scara curăţirii de patimi şi a 
vederii Sale. 

Sera nevointelor e scara realei încununări, adică a vederii 
slavei Sale. Dacă nevointa noastră si dorul nostru de Dumnezeu 
nu ne duce la vederea slavei Sale e semn că nu ne-am nevoit cum 
trebuie sau nu L-am dorit pe El mai mult decât pe oricine 
altcineva. 



652. Când trişti şi goi şi pustiiţi de plângeri 
Ne dezlipim de viaţă şi de humă, 
Ne saltă-n ceruri aripi noi, de îngeri, 
Si fii în Duh te recunoaştem mumă. 



138 



Când suntem trişti şi goi de har, de bucurie şi pustiiţi de 
plângeri, plânşi ca vai de noi, suferinzi din diverse motive şi 
împrejurări, atunci ne dezlipim de viaţa aceasta pământească, de 
alipirea de lucruri. 

Necazul, suferinţa, închisoarea ca elemente de dezlipire de 
alipirea de lume. El le-a experimentat pe toate. 

Şi prin tot ceea ce a trăit s-a dezlipit de humă, de pământ, 
şi, prin slava lui Dumnezeu, a fost ridicat să vadă ceruri noi şi a 
trăit o viaţă îngerească, printre îngeri. 

însă atunci când am fost ridicat în Duhul Sfânt şi făcut 
duhovnicesc, spune Părintele nostru în ultimul vers, nu mi-am 
pierdut conştiinţa că mama noastră e pământul, că trupul nostru e 
din pământ şi se va întoarce în acelaşi pământ, din care a fost luat 
(Fac. 3, 19).' 



656. Cum ne priveşti, întreaga existenţă 
Şi veşnicia însăşi, o clipire, 
Ne-mbrăţişează prunci, o chintesenţă 
Nemuritoare si tâsnim iubire. 



Tu, Doamne, ne priveşti pe toţi, întreaga existenţă şi 
întreaga veşnicie, dintr-o clipire, deodată, în acelaşi timp, fără 
niciun efort. 

Şi pe toţi ne îmbrăţişezi cu slava Ta ca pe pruncii Tăi, ca 
pe creaţia Ta si ne faci să fim nemuritori si să ţâşnească iubirea 

±55 5 5 5 

Ta din noi, cea pe care ai vărsat-o în noi din destul. 



660. Mireasa Ta-n serafică splendoare, 
Dorinţă, dor, din suflet ne alungi, 
Ne creşti la sân în lacrimi si vâlvoare 
Sub mângâierea pletelor prelungi. 

Si mireasa e iarăşi lumina dumnezeiască, care are 

5 5 ~ 

splendoare serafică sau împărăţia lui Dumnezeu, toţi Sfinţii Săi 
sunt miresele Sale. 



139 



Prin slava Ta, Doamne, ne alungi din suflet dorinţele şi 
dorurile noastre pământeşti, faţă de fiinţele iubite şi faţă de 
lucrurile dorite de noi si ne dai să trăim bucuria Ta cea veşnică. 

Tu ne creşti, Dumnezeul meu, la sânul Tău, în comuniune 
cu Tine, prin lacrimile suferinţei noastre şi ale ascezei noastre şi 
prin vâlvorile cele mari ale dragostei de Tine, pe care o simţim 
nespus de dulce şi de sfânt. 

Iar pletele prelungi, care îl mângâiau, sunt vederile 
extatice, care îl umpleau de multă cunoaştere şi de mult dor 
dumnezeiesc. 



664. In veci de veci făptura se arată 
In slava Ta si-a Pruncului Miresei. 
E templul tău, Fecioară-ncoronată 
In alb văzduh veşmânt împărătesei. 



Acum şi pentru veşnicie, întreaga creaţie se va arăta în 
slava lui Dumnezeu acelora, care vor moşteni împărăţia Sa. 

Ultimele trei versuri vorbesc despre Prea Curata Stăpână, 
faţă de care Fericitul Ilie avea o mare şi flască dragoste. 

Pruncul Miresei: Hristos Dumnezeu al Pururea Fecioarei 
Măria. Pentru că Prea Curata Stăpână e în slava Treimii Celei 
Preasfmte şi slava Sa e templul ei. 

Ea este Fecioara încoronată, preaslăvită şi e plină de albul 
văzduh al curăţiei, cu care ea este înveşmântată. 



668. ...Sui, laudă de îngeri, în auz!... 
Tu, inimă, fii candelă s-aprinzi 
Făclia bucuriei din havuz 
Ce-şi varsă frumuseţea în oglinzi!... 



Dă-mi, Doamne, ca să aud deplin modul cum Te laudă pe 
Tine îngerii Tăi! Iar inimii mele dă-i, Dumnezeule al iubirii mele, 
să fie o candelă plină de slava Ta şi ea să aprindă şi inimile altora 



140 



cu făclia imensă a bucuriei Tale dumnezeieşti, care ţâşneşte din 

5 7 5 5 5 

havuzul 186 vieţii Tale insondabile! 

5 

Căci ceea ce Tu îmi dai să văd în lumina Ta e frumuseţea 

5 

oglinzilor Tale dumnezeieşti, pe care le văd. 

Cum spuneam şi altă dată, oglinzile de aici sunt lucruri 
văzute extatic, care arătau ca nişte oglinzi imense şi nu o 
metaforă, care să totalizeze vederile extatice. 



186 Cuvântul havuz a fost folosit şi în alte poeme anterioare şi am dat explicaţii referitoare la 
sensul folosit de autorul nostru acolo, sens care este identic cu cel de aici. A se vedea p. 34, 
36 si 90, ale ediţiei de fată a cărţii. 



141 



Rugăciune 



„Rugaţi-vă neîncetat!" 
(I Tes. 5, 17) 



672. Primeste-mi fecioria 

? 

Incununată-n laur! 
Ascultă-mi bucuria 
Simţirilor de aur!... 



Dumnezeul meu, primeşte-mă pe mine, pe cel care m-ai 
umplut de feciorie prin vederea slavei Tale! Ea, lumina Ta, a fost 
laurul 187 care m-a încununat. 

Auzi-mi, Doamne, bucurie pe care o am în mine, adusă de 
aurul luminii Tale si care mi-a umplut simţirile sufleteşti si 

5 ±5 5 5 

trupeşti de încântare dumnezeiască! 



676. ...Din norii tinereţii, 
Din tot ce Tu mi-ai dat, 
Din fagurele vieţii, 
Din tot ce am aflat, 

Datorită norilor luminii dumnzeieşti din tinereţe, pe care 
mi i-ai dat să-i văd, Doamne, apoi din cele trăite în fagurele vieţii 
mele, adică în maturitatea mea si datorită a tot ceea ce am aflat în 

~ 5 

această viaţă, împreună cu Tine... 



680. Sorbit de profunzimea, 
Atracţiei ce-o simt, 
Rodeşte-mi frăgezimea 
Pornirilor de-argint! 



187 



Mai multe detalii despre planta laur, folosită aici în sens duhovnicesc: 



http://www.sanatateata.com/plante/laur.htm. 



142 



...am ajuns să fiu absorbit cu totul de profunzimea vieţii 
dumnezeieşti, a comuniunii cu Tine. 

Tu mă atragi, Doamne, prin dorul de Tine. Şi, prin acest 
dor preadumnezeiesc, fă să rodească în mine frăgezimile luminii 
Tale, care sunt consecinţe ale vederii ei. 

Pornirile mele de argint sunt virtuţile dobândite, ca urmare 
ale vederii slavei Tale. 



684. Adâncul rugăciunii 
De laudă şi jaruri, 
Din fulgerul furtunii 
Primeste-mi-1 în daruri... 



Primeşte-mi, Doamne, adâncul rugăciunii inimii mele, 
laudele inimii mele, pentru că inima mea e plină de jarul pe care 
furtuna luminii Tale dumnezeieşti a lăsat-o în mine! 

Toate darurile mele pentru Tine au în ele iubirea lăsată în 
mine de lumina Ta, de aceea primeşte-le pe ele şi mă iartă! 



688. Când arderile mele 
Din trup şi din gândire 
Străluminează-n ele 
O nouă moştenire. 



Arderile dragostei mele pentru Tine mi-au cuprins toată 
persoana mea. Trupul şi sufletul meu ard din cauza iubirii Tale şi 
de aceea mă rog Ţie, Doamne, ca să le străluminezi, să le umpli 
de slava Ta, pentru ca ele să fie o nouă moştenire, o nouă creaţie 
a Ta. 



143 



692. împărăţie trează, 
De temple şi de aştri, 
Cu îngeri ce veghează 
Stând cerului pilaştri. 



împărăţia lui Dumnezeu e trează, e vie mereu. Niciodată 
nu se doarme în împărăţia lui Dumnezeu. Şi ea e plină de temple 
si de aştri, adică de Sfinţi, văzuţi sub aceste forme de către 
Fericitul Ilie, în vedere dumnezeiască, şi de îngeri, care veghează 
continuu, care îl laudă continuu pe Dumnezeu. 

Ei, Sfinţii şi îngerii, sunt pilaştrii, stâlpii de susţinere ai 
cerului şi ai pământului, pentru că ei sunt slujitorii lui Dumnezeu 
şi prin doxologie se trăieşte în viaţa dumnezeiască. 



696. Cu Sfinţii 188 aurore 

5 

Sub bolti cuvântătoare, 
Când orice formă-n spor e 
Spre viaţă şi spre soare... 



Am văzut pe Sfinţii lui Dumnezeu ca pe nişte aurore ale 
universurilor cereşti, pe care Dumnezeu mi le-a dat să le văd în 
lumina dumnezeiască. 

Aurora regulară, de la noi, e fenomenul de propagare al 
luminii în care, înainte de răsăritul soarelui, vedem o lumină 
difuză în atmosferă de culoare roşu-portocaliu. însă există şi 

1 SQ 

aurora boreală , care e un fenomen atmosferic luminos foarte 
special. 

De aceea aurorele de sub bolţile cuvântătoare ale luminii 
dumnezeieşti. 

în versul al 3-lea spor se referă la sămânţă (modul figurat) 
sau la un punct văzut în lumina dumnezeiască, din care ieşea, se 
deschidea un alt univers. 



88 Fără majusculă în manuscris. 



18v A se vedea aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Aurora_%28astronomy%29. 



144 



De aceea, orice vedea în extaz era o reieşire dintr-o formă 
anterioară văzută în lumina dumnezeiască, care îl ducea spre 
lucruri şi mai pline de absolut. 

Orice văd în lumină, cu alte cuvinte, ies dintr-un punct. Şi 
fiecare lucru dumnezeiesc văzut extatic mă duce tot mai mult 
spre viaţa lui Dumnezeu, spre Soarele întregii existenţe. 



700. Căci tot ce Tatăl are 
A dat Fiului Său... 
...In trupuri şi cântare 
Măriţi pe Dumnezeu! 



în primele două versuri se citează locuri ca In. 16, 15: 
„toate câte are Tatăl ale Mele sunt" sau In. 17, 10: „şi toate ale 
Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele", prin care se arată 
că şi umanitatea Domnului a primit toate cele ale lui Dumnezeu, 
pentru că a fost asumată de către ipostasul cel veşnic şi 
preexistent al lui Dumnezeu Cuvântul. 

De aceea în persoanele noastre şi în cântările noastre să II 
mărim pe Dumnezeu, prin aceea că ne sfinţim persoanele prin 
puterea prin care Hristos Şi-a îndumnezeit umanitatea Sa. 

Linia punctată arată că autorul a uitat unele strofe ale 
poemului, până s-a întors din închisoare. 



704. Fecioara mea iubită 
Incununată-n nouri, 
Lumină-abia zărită 
Pierdută în ecouri... 



Fecioara e lumina dumnezeiască, cea plină de nori 
dumnezeieşti, văzuţi extatic. Ea a fost si este iubirea vieţii lui, 
împlinirea lui, care 1-a umplut şi îl umple de feciorie şi sfinţenie. 



145 



Deşi Dumnezeiescul Ilie a văzut de multe ori şi nespus mai 
mult lumina lui Dumnezeu decât majoritatea dintre noi, totuşi el 
spune că abia a zărit lumina lui Dumnezeu... şi că amintirea ei îi 
este pierdută în ecourile memoriei sale. 



708. ...In limpezimi de toamnă 
Sunt rariste în vânt... 

5 

...De dor de Tine, Doamnă, 
Tot laud si tot cânt!... 



în limpezimea vieţii, în toamna vieţii, Dumnezeul meu, 
sunt ca o rarişte, sunt ca un loc gol, singur, stingher, în vântul 
ideologiilor si al vieţii uşuratice. 

C> 5 5 5 

Fericitul Ilie avea conştiinţa profundă că este purtătorul 
mesajului capital pentru creştinii ortodocşi ai vremii sale, dar că 
contemporanii săi erau prea prostiţi de ideologia comunistă şi de 
o viată telurică, ca si cei de astăzi. 

5 ~ 5 

Sunt o rarişte, un loc de odihnă în pădurea cu mulţi copaci 
uscaţi. De ce nu mă vede nimeni? ! De ce nu înţelege nimeni, că, 
prin harul lui Dumnezeu, eu pot să îi conduc la viaţa veşnică, pe 
doritorii de îndumnezeire, ca unul care am trăit preadumnezeieşti 
experienţe extatice?!! 

Răspunsul dureros, dramatic: pentru că nu au fost ochi 
pentru tine, Preafrumosule Părinte al Ortodoxiei, pentru că nu au 
avut ochi pentru Dumnezeu! Pentru că nu îi interesa viaţa 
ortodoxă ci doar surogatele ei, lucrurile de duzină. 

Doamna e lumina dumnezseiască, majusculată tocmai 
pentru a se înţelege că ea e cea care i-a acaparat întreaga fiinţă. 

Din dor de Tine, Doamne, Cel care mi Te arăţi întru slavă, 
Te laud şi Te cânt. Din dor de Tine mă lupt cu toţi şi cu toate, 
pentru ca să mă umplu de slava Ta, acum şi pentru toţi vecii. 



712. Cu flăcările mele 
Din inimă arzând, 
In ceruri cresc inele 



146 



Pe feciorescul gând. 

Din cauza flăcărilor mele din inimă, a dragostei pentru 
Dumnezeu, văd cum în cer, întru slava Lui cresc inele, lucruri 
dumnezeieşti care par inele. 

Şi toate vederile mele vin din curăţie, din fecioria gândului 
şi a inimii mele, produse de asceza şi rugăciunea mea continue. 



716. Si lacrima si floarea 

5 5 

Fiorilor cântării 
Ti-aduc în dar ninsoarea 

5 

Troienele-nchinării. 



Iar lacrimile mele, Doamne, şi floarea înfiorată a cântării 
inimii mele Iti aduc în dar ninsoarea curătiei si a înţelepciunii 
Tale, care, ca nişte zăpadă, care troieneşte, se aşază în închinarea 
mea fată de Tine. 



147 



Logodna inimii 



„Strălucească, din întuneric, lumina" 

(II Cor. 4, 6). 



720. Fecioara îndrăgise 
O flacără verzuie, 
De-atunci în zori tot suie 
Spre zările deschise. 



în strofa de faţă, fecioara nu mai e împărăţia lui Dumnezeu 
ci inima sa curăţită de vederea luminii dumnezeieşti. 

Inima feciorelnică a început să îndrăgească, să iubească 
nespus flacăra verzuie, lumina dumnezeiască văzută în diverse 
culori, printre care şi culoarea verde. 

De aceea inima vede, cu harul lui Dumnezeu, zorii luminii 
divine şi suie spre tot mai deschise, mai largi vederi 
dumnezeieşti. 



724. Când înger, când inel e, 
Făclii... adâncul ei... 
Când trupul e de stei 
Simţirile sunt stele... 



în lumina dumnezeiască văd când îngeri, când forme 
dumnezeieşti care par inele sau făclii. 

Steiul e un colţ ascuţit de stâncă sau un bolovan de piatră 
sau de sare. 

De aceea, când trupul meu e ca piatra, simţurile mele 
sufleteşti, în lumina dumnezeiască, sunt ca stelele, adică sunt 
luminate si văzătoare de Dumnezeu. 



148 



728. Un dor din veci de Mire 
Din noapte o cuprinde, 
Uşoară se aprinde, 
Mai albă, mai subţire! 



Inima mea, care stă în întunericul nevederii de Dumnezeu 
e plină de dorul de a-L vedea pe Mirele ceresc, pe Cel din veci 
existent. Sunt cuprind de iubire, de dor pentru Hristos, 
Dumnezeul meu. 

Si în dorul ei de Dumnezeu, inima mea devine uşoară, mai 
albă, mai subţire pentru că e plină de frumuseţea şi de curăţia 
preadumnezeiască a slavei Sale. 



732. El: jar, acum e soare 
Iar ea: albastrul, cerul... 
...In jurul lor misterul 
Rodeşte nins de floare! 



Dumnezeu, Care Şi-a arătat întru mine slava Sa, m-a 
umplut de jarul dorului de El. Pe Cel care m-a făcut să îmi fie dor 
de El, un dor nespus, îl văd acum ca pe un Soare întru slava Sa. 

Iar inima e albastrul, e cerul care cuprinde acest Soare sau 
în care străluceşte Dumnezeu. 

In jurul legăturii mele cu Dumnezeu văd misterul, taina 
Lui cum rodeşte, cum ninge mereu florile de taină ale vederii şi 
ale înţelegerii Sale dumnezeieşti. 



736. El: faptă ne-nţeleasă, 
Lumină roz- verzie; 
Ea: dulce, străvezie, 
Mireasmă si mireasă. 



149 



Dumnezeu, în venirea Sa la mine, preapăcătosul, e o „faptă 
ne-nţeleasă", ceva prea uluitor pentru mine şi îmi dă să văd 
lumina sa roz-verzuie. 

Ea, inima mea, e umplută de dulceaţa slavei Sale, e făcută 
străvezie, curată, preafrumoasă, pentru că inima mea e plină de 
mireasma Sa şi e făcută, întru slavă, mireasa Sa. 



740. El: întreitul sfeşnic. 
Ea: inima-altar, 
Biserică în har, 
Mireasă Vieţii, veşnic!... 



El e Dumnezeul nostru treimic. Iar inima mea e altarul 
slavei Sale. Ea este o biserică a Sa plină de har, un locaş al slavei 
Sale şi e mireasa Sa pentru veşnicie. 



744. Izvor de apă vie, 

De ceruri: Dumnezeu. 
E si-n lăuntrul meu 
Prin Pruncul Tău, Mărie!. 



Slava lui Dumnezeu e izvor de apă vie (In. 4, 14), care 
vine din ceruri în persoana mea. Şi vine pentru că am fost 
mântuit de către Hristos Dumnezeu, de Fiul Fecioarei. 



748. ...Peste izvorul vieţii 

5 

Două cununi rotesc. 
Pe ele-n tron ceresc, 
Iisus, chipul dulceţii. 

Avem aici o descriere extatică. 



150 



L-a văzut pe Domnul, Dumnezeiescul Ilie, cum sta pe tron 
ceresc, ca Dumnezeu şi om (cele două cununi = cele două firi ale 
Sale) şi era chipul absolut al blândeţii dumnezeieşti. 



752. ...Jos, mare fără maluri, 
Deasupra: nori de îngeri... 
...Treime, tuni şi fulgeri!... 
Noi Te slăvim din valuri... 

Iarăşi o descriere extatică, adică a ceea ce vedea întru slava 
Sa. 

Fiind în lumina lui Dumnezeu, sub el, aşa cum se percepea 
în Rai, vedea marea fără maluri, nesfârşită, a luminii divine. 

Deasupra lui, tot în Rai, îi vedea pe îngeri, ca pe o mulţime 
foarte mare. De aceea: nori de îngeri. 

Tu, Preacurată Treime, tuni şi fulgeri cu lumina Ta! Pentru 
că fulgerele şi tunetele dumnezeieşti le vedea, ca pe nişte realităţi 
extatice, întru slava lui Dumnezeu. 

Noi, pe Tine, Preasfântă şi Preacurată Treime, Te slăvim 
din valurile luminii dumnezeieşti, împreună cu îngerii (o primă 
înţelegere, cea directă) sau Te slăvim în marea acestei vieţi, pe 
acest pământ (după ce extazul acesta s-a terminat). 



756. O muzică respiră 
Din orişice mişcare, 
O laudă-nchinare 
Ce satură si miră!... 



Suntem tot în împărăţia lui Dumnezeu... cu descrierea. în 
orice mişcare, în orice nouă străbatere, intrare, afundare şi mai 
mult în ceea ce văd în slava Sa aud si văd muzica si armonia 
preadumnezeiască a împărăţiei Sale. 

De aceea, vorbind despre ele, îl laud pe Dumnezeu şi, în 
acelaşi timp, mă închin preasmerit în faţa Lui, pentru că ceea ce 



151 



am văzut m-a preasăturat şi m-a umplut de minunare, de uluire 
veşnică. 

5 

760. In ora asta gravă, 

De-aici, din împărăţie, 
In duh văzută mie, 
îngenunchez în slavă... 

Ceea ce autorul nostru preabinecuvântat spune aici arată 
starea sa interioară în slava lui Dumnezeu. 

Si anume, că văzând toate cele arătate de Dumnezeu întru 

5 ' 

slava Sa el se simţea umil, ca unul îngenunchiat, căzut la pământ 
în fata Sa. 

5 

Ora gravă a vederii dumnezeieşti. Ora, ceasul măreţ. ...Si 

O 9 7 5 5 

împărăţia lui Dumnezeu văzută în duh, duhovniceşte. 

Resublinia mereu acest lucru, si în vorbirea curentă cu 

~ 5 

mine, pentru că dorea să fie clar pentru toţi faptul că nu erau 
halucinaţii vederile sale, că nu s-au petrecut aşa, în văzduh, ca 
nişte năzăreli, ci că ele erau văzute duhovniceşte, în slava Sa, ca 
mari daruri de la Dumnezeu. 



764. Cânta-voi Aliluia, 

Voi preamări Cuvântul, 
Cu cerul, cu pământul, 
Cu Sfinţii... Aliluia!... 



îşi exprima aici nădejdea vieţii sale, a mântuirii sale, pe 
care a şi primit-o de la Domnul. Voi cânta în veci de veci, 
împreună cu tot cortegiul împărăţiei Sale: Slăvit să fie Domnul! 

Voi preamări pe Dumnezeu Cuvântul, împreună cu toţi 
Sfinţii de pe pământ şi cu îngerii din ceruri şi voi striga în veci de 
veci: Aliluia! 



152 



Biserică în slavă 



„Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, 

îmbrăcată în haină aurită 

şi prea înfrumuseţată" (Ps. 44, 11). 



768. Eu te-am văzut în cer lumină 
Şi bucurie-n mii de graiuri, 
Când nori de îngeri cântă, 'nchină 
Gurii ce fulgeră din roiuri! 



Te-am văzut întru slavă, Doamne, prin marea Ta milă şi 
am văzut bucuria de Tine şi doxologia locuitorilor cereşti ca mii 
de graiuri. 

Nori de îngeri, mulţimi nesfârşite de Puteri cereşti îţi 
cântau si Ti se închinau Tie. 

5 5 5 

Toţi Te slăveau pe Tine, Doamne, Cel care cuvântai din 
fulgerele roiurilor luminii Tale. 

Tu vorbeai Sfinţilor Tăi şi erai în mijlocul lor şi în ei prin 
slava Ta. 



772. In bolţi, în tremur stau Stăpâne, 
Copiii Primei bucurii, 
In ritmul inimii să-ngâne 
Fiorii glasului dintâi... 



în bolţile universurilor văzute în lumina Ta, Doamne, 
tremur, sunt copleşit de măreţia descoperirilor Tale faţă de mine 
şi la fel stau şi îngerii Tăi, copiii Tăi, ai Tăi, Bucurie primă şi 
preadumnezeiască ! 



153 



Noi, creaţia Ta înduhovnicită, trăim în ritmul interior al 
vieţii noastre înfiorarea sfântă a glasului Tău, care ne-a poruncit 
existenta. 

776. Pe înălţimile miresei 

5 

Cerescul foc si tron coboară: 

? 

...Altar... cunună împărătesei 
Iar trup: Biserica-Fecioară... 



Aici avem iarăşi de-a face cu o vedere extatică personală. 

A văzut cum din înălţimile luminii dumnezeieşti, fiind în 
lumină, cobora un foc şi un tron ceresc, care erau altarul sau 
cununa Prea Curatei Stăpâne, adică Biserica Sfinţilor, plină de 
feciorie dumnezeiască. 

Sfinţii şi îngerii şi Prea Curata Fecioară, ca o singură 
Biserică a Prea Sfintei Treimi. 



780. Dumnezeirea: Una-n Trei; 
In fată Tatăl scânteiază, 
In Prunc stă Fiu la sânul Ei, 
Din Tatăl Duhul radiază!... 



O strofă triadologică, pentru că Fericitul Ilie era atent ca 
atunci când vorbeşte despre Dumnezeu să vorbească despre El ca 
despre Dumnezeul treimic, adevăratul nostru Dumnezeu. 

Dogma Sfintei Treimi, fundamentul vieţii ortodoxe şi al 
întregii cugetări creştine era şi fundamentul vieţii autorului 
nostru. 

Dumnezeirea cea una e în Trei persoane iar Tatăl 
scânteiază viaţa Sa spre întreaga făptură, Fiul Său e şi Fiul 
Fecioarei (referirea la El ca Prunc nu vrea să spună că L-a văzut 
Prunc în extaz, ci că El S-a întrupat) şi Duhul cel Preasfânt 
iradiază/ purcede din Tatăl. 

A contemplat acestea toate în mod extatic şi experienţa 
extatică a confirmat dogma preasfântă a Bisericii, pentru că 



154 



întotdeauna reala experienţă duhovnicească, extatică confirmă şi 
nu infirmă dogmele şi viaţa liturgică şi duhovnicească a Sfintei 
Biserici Ortodoxe. 



784. Rodeşte noul rai prin Tine 
In minte, inimă si viată 

~ 5 5 

Si Creatorul creste-n mine: 

5 5 

Mireasmă, muzică, dulceaţă. 



O, Doamne, prin Tine mă simt un nou rai, un rai care 
rodeşte, în care lumina Ta rodeşte gânduri, înţelegeri şi 
sentimente si acţiuni duhovniceşti în mintea, inima si viata mea! 

5 5 5 7 5 5 

Creatorul creşte-n mine, pentru că eu cresc în El, prin 
vederea slavei Sale. El mă ajută să trec prin fazele vieţii Lui 
umane, să înţeleg cum mă îndumnezeiesc eu ca om, ce se petrece 
cu omul care se umple de slava lui Dumnezeu şi care e ridicat să 
trăiască alături de Sfinţii şi îngerii Lui. 

El îmi dă să trăiesc mireasma frumuseteii Lui, să aud 

5 ' 

muzica împărăţiei Lui, a celor din împărăţia Lui şi să am în toată 
flinta mea dulceaţa de nedescris a curătiei si a bunătăţii Lui. 



788. Iisus în inimă învie, 

Spre El văd cerul tot cum vine 
Slujind... o întreagă împărăţie, 
Rotiri, izvoare cântă-n mine!... 



Iisus Dumnezeu învie în inima mea şi mă învie şi pe mine, 
păcătosul, odată cu El. Şi întru slava Sa văd cum tot cerul Său 
vine spre El, spre Stăpânul tuturor, pentru că toţi îi slujesc Lui. 

întreaga împărăţie a Stăpânului e una în slujirea Sa, pentru 
că e formată din persoane, îngeri sau Sfinţi, care îl iubesc în mod 
personal pe El şi se iubesc între ei. 

Rotirile Puterilor cereşti si ale Sfinţilor în slava Sa: versul 

5 5 5 

al 4-lea. Şi vederea membrilor împărăţiei, a modului cum ei se 



155 



bucură şi îi slujesc Stăpânului, m-au făcut să am în mine izvoare 
pline de bucurie, de cântare, de înţelegere, de curăţie. 

792. Făpturi şi temple umplu zarea, 
Ocean, lumina le cuprinde, 
Sporindu-şi inima, 'nchinarea 
De frumuseţi mai noi s-aprinde. 

Văd în zarea luminii dumnezeieşti făpturi cereşti şi temple, 
care sunt diverşi Sfmti. Un ocean de flinte cereşti, dumnezeieşti, 

5 5 5 5 7 5 7 

care sunt în lumina dumnezeiască. 

Şi acestea toate mă fac să îmi sporesc inima, să mi-o 
umplu de multă minunare şi cunoaştere dumnezeiască, care îmi 
sporesc închinarea, credinţa mea, pentru că mă face să tind, să 
doresc frumuseţile mereu noi, mereu altfel, mereu mai adânci si 

5 " " 5 

mai de negrăit ale slavei Sale. 



796. Sfios ca-n seara dulcii denii, 
Minuni s-adună ca să cânte, 
Cu trup şi chipuri de vedenii... 
...Cresc stele-n zările înfrânte... 



Denia 90 e Utrenia specială, de priveghere, a Săptămânii 
Sfintelor si Mântuitoarelor Patimi / Pătimiri ale Domnului. 

5 

Minunile, adică Puterile cereşti si Sfinţii, se adună cu sfială 

~ 5 5 5 ' 

ca să Ii cânte Domnului. Un entuziasm plin de sfială şi de 
cutremurare dumnezeiască. 

Locuitorii cereşti au trup şi chipuri de vedenii, pentru că 
Domnul ne dă să le vedem într-un anume fel si nu întru totul ca 

5 

ele, cum sunt ele în realitatea lor personală. 

Dulcile denii... amintiri dureroase pentru Fericitul Ilie, care 
era la puşcărie, pe nedrept, fără vreo vină, atunci când concepea 
acest poem dumnezeiesc. 



190 A se vedea: http://www.basilica.ro/ro/stiri/deniile_slujbe_specifice_postului_mare.html 
şi http://www.nistea.com/postul-mare/denia-denie-ce-sunt-deniile.htm. 



156 



Ele, dulcile denii si vedenii trăite în slava lui Dumnezeu 

~ 5 

cresc ca nişte stele, ca nişte sori imenşi în viata lui, în acele zări 

5 ~ 5 5 5 ' 

înfrânte ale vieţii sale. 

5 

Zările înfrânte sunt aspiraţiile sale înfrânte. Un regim 
satanist şi terorist, ca regimul comunist, i-a frânt perspectivele 
vieţii sale şi ale multor altora, însă Dumnezeu 1-a umplut de 
bucurie şi de sfinţenie pe el şi pe alţi robi ai Săi, pentru că El nu 
dă harul cu zgârcernie, ci din belşug. 



800. Culori: alb, roşu, mov si verde 
Şi-albastru mai departe, 'n şoapte, 
Doar ruga celui care crede 
Infrânge-n noapte neguri coapte. 



Primele două versuri enumera unele culori văzute în 
lumina dumnezeiască, care sunt tot atâtea trepte de spiritualizare. 

îmi spunea adesea, că cea mai grea de atins culoare a 
luminii dumnezeieşti, pe care el a văzut-o vag, a fost violetul, 
movul. A simţit că nu poate rezista sau că nu poate să cuprindă în 
sine mai mult, pentru că starea sa duhovnicească era prea mică în 
comparaţie cu acele stări de sfinţenie, pe care le cerea o anumită 
treaptă duhovnicească. 

Fiecare culoare e o nouă treaptă, o nouă dimensiune de 
sfinţenie în viata dumnezeiască, în starea de a trăi în lumina lui 

5 5 ~ 

Dumnezeu. 

Toate aceste culori ale luminii necreate erau văzute în 
şoapte, în taină, pentru că acestea erau cele pe care i le 
descoperea Dumnezeu şi nu le dorea el, pentru că nici nu ştia că 
ele pot exista sau că există. 

Ruga celui care crede şi se roagă neîncetat Domnului şi se 
spiritualizează continuu poate să vadă slava lui Dumnezeu, 
pentru că dincolo de nimicul nereprezentării mintale şi a isihiei 
continue apar lucrurile coapte ale împărăţiei, adică cele văzute în 
lumina Sa. 

De aceea, în ultimul vers: neguri coapte. Dincolo de 
rugăciunea continuă şi de nevederea a nimic şi de neimaginarea a 
nimic, apare, deodată, când vrea Dumnezeu, ca un dar al Său, 



157 



vederea luminii Sale, vedere care creşte continuu pe măsura 
spiritualizării proprii. 



804. Din gol, din beznă se ridică, 

Din veci de veci lumina verde!... 
...Când ceruri ard, când ceruri pică, 
Biruitor e cel ce crede! 



Strofa de faţă continuă ultimul vers al strofei precedente, 
pentru că golul şi bezna sunt tocmai starea interioară de 
neimaginare a ceva, pe care o are isihastul 191 , rugătorul continuu. 

Din nevedere sau din întuneric ţâşneşte lumina veşnică, 

5 3 3 5 7 

mereu verde, mereu tânără (o primă înţelegere) sau de culoare 
verde (a doua înţelegere). 

Când ceruri ard în vederea sa sau când trece de la un cer la 
altul al luminii dumnezeieşti, de la un univers spiritual la altul (şi 
ele pică, trec...), merge mai departe, e biruitor, cel care crede, cel 
care se încrede în purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi nu se uită la 
demonii care îl asaltează pas cu pas sau la suferinţele şi durerile 
ascezei. 

808. Si-n mine e Biruitorul, 

Stăpânul morţii, peste vremuri... 

E viu în noi Mântuitorul... 

Tu, moarte, n-ai să mă cutremuri!... 



Dumnezeiescul Ilie era înfricoşător, la modul sublim, 
atunci când simţeai că nu îi e frică de moarte si că el căuta să fie 
cu Domnul. Primise harisma neînfricării în faţa morţii şi a 
demonilor şi se lupta cu ei cot la cot. 

Când vorbeam cu el simţeam cum lumina, harul din el 
pătrunde în mine şi toată discuţia era purtată la o incandescenţă şi 
înălţime de pisc muntos, ameţitoare, de care erai conştient peste o 
zi, două, trei sau după mai mult timp, când ieşeai din acea stare 



191 A se vedea, orientativ, articolul de aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Isihasm. 



158 



dumnezeiască, pe care o iniţia rugăciunea sa în faţa ta, 
întotdeauna tainică... si discuţia cu el. 

De aceea ultimul vers e unul de un realism cutremurător, 
pentru că am simţit, nu odată, cât de reale erau acele cuvinte. Nu 
se temea de moarte, de demoni, de dureri, de nimic... ci numai de 
păcat. Păcatul era durerea lui singură, pentru că prin el II îndurera 
pe Domnul inimii sale. 

Ajunsese la o asemenea înduhovnicire, printre noi, 
muritorii de rând, pe care nici nu o mai puteai sesiza, pentru că 
depăşea tot ce era înjur. 

El vedea şi înţelegea lucruri pe care noi le citeam în 
Scriptură sau în Vieţile Sfinţilor sau nici nu aveam habar că 
există. 

Da, în el era Biruitorul Iadului si al morţii si al Satanei, 
Hristos Dumnezeu, Cel care stăpâneşte timpurile şi întreaga 
creaţie. Şi pe Hristos L-am simţit viu în Dumnezeiescul Ilie, 
copleşitor şi am văzut, cu toată fiinţa mea, ce minune 
cutremurătoare de om a făcut Stăpânul tuturor din el. 



812. Prin Pruncul Sfânt din sânul meu 
învie lumea-n sfânt azur... 
...Si sunt etern în Dumnezeu, 
Lumină, nuntă-n ritmul pur!... 



Prin Hristos, Cel ce e Prunc în mine, ca să mă facă şi pe 
mine prunc întru El, învie, apare, văd lumea cerească în sfânt 
azur, în lumina dumnezeiască. 

Azurul e de culoare albastru deschisă... fiind o culoare a 
luminii necreate văzută extatic. 

întru slava Sa sunt etern, sunt veşnic în Dumnezeu, sunt o 
lumină prin lumina Sa şi sunt părtaş la nunta cerească, a 
împărăţiei, trăind în ritmul pur, dumnezeiesc al vieţii cu 
Dumnezeu. 



159 



Nuntă în cer 



816. Plinitu-s-a...E-al nuntii ceas... 
Mireasma trupului ceresc 
Răsfrânge dorul îngeresc 
Şi ritmul muzicii în glas... 



E un poem foarte important pentru înţelegerea experienţei 
sale duhovniceşti şi a limitelor umane, personale, în relaţie cu 
Dumnezeu. 

Aşa cum va spune, în nota de la finalul acestui poem, a 
ajuns în 1963 la o atare treaptă duhovnicească, la care a simţit că 
nu poate să meargă mai departe... pentru că simţea că nu mai 
poate să se bucure mai mult în trup, de cele pe care i le arată 
Dumnezeu, că moare... 

Cu alte cuvinte: înduhovnicirea omului pe pământ are 
limite personale, pentru că Dumnezeu nu e gelos pe noi. Fiecare 
ajunge la înduhovnicire pe cât rezistă, pe cât poate suporta 
intensitatea enormă asupra sufletului şi a trupului a luminii 
dumnezeieşti, care îl înduhovniceşte pe om. 

Ceasul nunţii e acest moment de maximă intensitate 
experenţială. 

S-a plinit totul! Aluzie la In. 19, 30. 

Nu se poate mai mult pentru mine, pentru că e imposibil: 
simt că nu pot mai mult, pentru că bucuria pe care o trăiesc e 
ucigătoare. 

Trupul meu e ceresc, e duhovnicesc acum, e plin de 
mireasma luminii tainice şi veşnice. Se răsfrânge în mine dorul 
îngerilor după bucuria, curăţia şi sfinţenia lui Dumnezeu şi ritmul 
muzicii lor doxologice. 

Simt în trupul şi pe buzele mele dorinţa de a mă bucura cu 
Dumnezeu şi de a-L lăuda pentru veşnicie. 



160 



820. Copii cuminţi, îngerii vin 
Să-şi ia în cupe de argint 
Şi pe aripe mărgărint 
Din viu izvor de daruri plin. 



îngerii lui Dumnezeu, cei plini de multă curăţie şi 
sfinţenie, vin cu multă simplitate dumnezeiască ca să se adape 
din izvorul luminii lui Dumnezeu. 

Cu alte cuvinte, ei nu pot trăi fără Dumnezeu, pentru că 
viaţa şi împlinirea lor e bucuria şi iubirea lor de Dumnezeu. 

Cupele de argint sunt fiinţa lor interioară şi aripile de 
mărgărint sunt frumuseţea lor. Mărgărint, adică mărgăritar. 

Şi lumina Sa e cea plină de daruri, pentru că ne dă tuturora 
pe cele de folos vieţii noastre. 



824. Să-şi umple cupele de aur 
Si inimile de nectar 
Din fata Domnului de har, 
Să-L poarte - lumilor tezaur -. 



îngerii şi Sfinţii vin la Domnul ca să îşi umple cupele 
trupurilor lor de aurul slavei Sale. Să îşi adune în inimile lor, în 
fiinţele lor, nectarul prea dulce al slavei Sale, care iradiază din 
faţa sau prin trupul Domnului. 

Ei vin ca să îl poarte în ei pe Domnul. Şi această purtare a 
Domnului de către Sfinţi e tazaurul de învăţătură si de viată 

5 5 5 5 

duhovnicească al tuturor generaţiilor actualei lumi. 

Pentru că numai viata cu Dumnezeu sau din viata cu 

5 5 

Dumnezeu poţi da sfat, poţi crea slujbe ortodoxe, poţi comenta 
Scriptura şi pe Sfinţi, continuând Tradiţia cea vie a Bisericii. 



828. Mireasma cântă-n Serafimi, 
Coroane, sfere, vin şi vin, 
De-ale făpturii flori e plin 



161 



Cerul purtat de Heruvimi. 



Strofa finală e o descriere a peisajului intern al împărăţiei 
lui Dumnezeu. Adică cum arată în împărăţia lui Dumnezeu, cum 
a văzut el interiorul împărăţiei Sale. 

I-a văzut pe Serafimii lui Dumnezeu şi frumuseţea lor cea 
plină de cântare, continua lor slujire şi doxologie la tronul Prea 
Sfintei Treimi. 

Nu i s-a părut că i-a văzut, ci Domnul 1-a învăţat cine sunt. 
Pentru că nimic din ceea ce vedem în extaz nu putem înţelege, 
dacă Dumnezeu nu ne tâlcuieşte, în mod direct sau prin vreun 
înger sau Sfânt mesajul, în parte, al vederii dumnezeieşti. 

Coroanele şi sferele sunt Puteri cereşti şi Sfinţi, care îi 
apăreau în acest fel în lumina dumnezeiască, la care era părtaş şi 
îi vedea cum vin spre el, cum umblă, cum se manifestă întru 
slava Sa. 

însă în Raiul iubirii Sale sunt si multe flori ale umanităţii, 
mulţi Sfinţi, unul mai diferit de altul si mai frumos, dar toţi sunt 
plini de slava Sa. 

Si Heruvimii Săi sunt aici si i-a văzut în slava Sa. 



Nota autorului: 

Aceste poeme 192 au fost compuse în Zarca-Aiud 193 , în anul 
1963. Poemul al 13-lea 194 a rămas neterminat, deoarece, aici, 
trupul şi sensibilitatea mea pământeană au fost învinse 195 . 

Simţeam că pier. Tensiunea era aşa de mare, era o frenezie, 
o exacerbare a sensibilităţii, o dulceaţă a iubirii, care simţeam că- 
mi ucide şi trupul şi sufletul. 



192 De până acum, pe care le-am comentat. 

Adică la puşcăria din Aiud şi nu la vreun hotel din Aiud. 

194 Au fost 13 poeme până acum, pe care le-am comentat şi acest poem e al 13-lea. Aşa apar 
numerotate aceste poeme, cu creionul, în manuscrisul său, dar nu şi în cele două ediţii 
publicate. 

195 Copleşite de către vederea luminii dumnezeieşti. 



162 



Simţeam că dispar. Sensibilizarea mea era atât de 
puternică, încât spiritul parcă-mi dizolva fiinţa cu o dulceaţă 
ucigătoare. 

Aceasta fiind situaţia am conchis că nu eram pregătit să 
primesc mai mult de la El. 



163 



Laudefle] 1 



96 



Lauda fecioriei 



Era formată din 15 strofe... şi au fost uitate până la 
eliberarea din închisoare. 



Lauda frumuseţii 



832. în desfătare de mireasmă castă 
Pe sub arcate frumuseţi în nimb 
Ce-si dăntuiesc al valurilor schimb 
O împlinire taina îşi adastă... 

(Următoarele 19 strofe au fost uitate.) 



Mă desfat în mireasma castă, feciorelnică a slavei Tale, 
Doamne, pe sub arcatele frumuseţi ale luminii Tale, în nimbul, 
plin de sfinţenie, al descoperirilor Tale dumnezeieşti! 

Valurile luminii Tale dăntuiesc, tresaltă, se desfac în fata 
privirii mele şi eu mă simt împlinit, pentru că adăst, mă odihnesc 
în descoperirile Tale. 

Remarcăm vechiul verb a adăsta care nu înseamnă a 
aştepta la Fericitul Ilie ci a se odihni. El se odihneşte în tainele 
lui Dumnezeu, pentru că ele îl împlinesc. 



196 Laudele a fost o compoziţie poetică tripartită, formată din trei poeme închinate: 1. 
fecioriei; 2. frumuseţii şi 3 bucuriei dumnezeieşti. Mare parte din acest complex poetic a 
fost uitat de către Fericitul Ilie, pentru că şi el a fost compus în închisoare şi nu acasă. 



164 



Lauda bucuriei 191 



„...Universul nu e 

decât un singur trup" 

(Sfântul Grigorie al Nyssei) . 



836. Mi-ai fost un farmec tânăr, înmuierea 
Sălbăticiei forţelor sporind 
Şi mlădierea blândă, în colind, 
Şi primăveri... şi ţi-am iubit tăcerea. 



Toate cele trei laude duhovniceşti se referă la trei daruri 

5 

dumnezeieşti primite în urma vederii luminii necreate a lui 
Dumnezeu. 

Pentru că fecioria, frumuseţea si bucuria dumnezeiască 

' 5 5 

sunt daruri ale lui Dumnezeu, pe care el le-a primit de la 
Dumnezeu si le-a cinstit toată viata sa. 

5 5 

Iar aici, vorbind despre bucuria dumnezeiască, vorbeşte 
despre prezenţa luminii Sale întru sine, care 1-a umplut de 
harisma bucuriei cereşti. 

Lumina Ta, Doamne, mi-a fost un farmec tânăr şi sfânt, 
îndrăgostirea mea deplină de Tine, care mi-a adus bucuria ce mi- 
a înmuiat, mi-a slăbit sălbăticia crescândă a forţei răutăţii în 

' 5 5 

persoana mea. 

Pe măsură ce Tu m-ai umplut de bucuria Ta, eu am uitat 
răutatea voinţei mele păcătoase. 

Şi bucuria Ta, Dumnezeul meu, a fost o mlădiere blândă, 
cuvioasă, ca un colind în persoana mea şi m-am umplut de 
primăveri duhovniceşti, de noi şi noi întineriri ale fiinţei mele, 
învăţând astfel să Iţi iubesc tăcerea cu care mă umpleai de 
frumuseţe. 



197 Mai târziu, cu creionul, a adontat în manuscrisul poemului, la titlul prezentat acum: „...şi 
imn (al) transfigurării". 

198 Motoul acesta nu apare decât în ediţia Piteşti, fiind anexat de către Fericitul Ilie în 
manuscrisul acestei ediţii. 



165 



Dumnezeu ne umple, în mod tăcut, tainic, de feciorie, 
frumuseţe si bucurie, dacă ne dăm Lui cu totul. 

55 1 



840. Pari înserarea limpede-a culorii 
Şi-a frăgezimii în zăpezi când rupi, 
Cu străluciri al vălurilor trup 
Si-n aurore-mi luminezi fiorii... 



Tu, bucurie dumnezeiască, eşti înserarea limpede a 
culorilor luminii dumnezeieşti, eşti cea care mă poartă după 
vederile extatice. 

Tu eşti frăgezime sfântă, plină de curăţie şi rupi murdăria 
si tristeţea din mine. 

Strălucirile luminii Tale, care mă bucură nespus, Doamne, 
mă umplu şi mă fac să mă rup de tot ce e teluric, de toate 
învăluirile vieţii acesteia. 

Pentru că lumina Ta este aceea care îmi luminează fiorii 
fiinţei mele, cu aurorele pe care le văd extatic. 



844. Acum îmi eşti în ceruri împlinire, 
E vraja ta şi darul Tău mister, 
In bucuria înălţării pier, 
Jertfa şi rug în cântec de mărire. 



Bucuria luminii Tale, Doamne, e împlinirea pe care o 
trăiesc în cerurile slavei Tale! 

întotdeauna substantivul vrajă, în context extatic, este la 
Dumnezeiescul Ilie folosit cu sensul de încântare dumnezeiască, 
fiind valorizat la modul foarte pozitiv. 

încântarea pe care o produce în mine vederea slavei Tale şi 
darul tainei Tale mă fac să mă afund / să pier în bucuria înălţării 
extatice. 



166 



Şi atunci, în slava Ta, mă simt jertfa adusă Ţie şi rug de 
foc, de iubire dumnezeiască, care Te preaslăveşte pe Tine. 



848. Tot mai înalt Iţi strig din adâncime: 
Osana!. ..Intru cei de sus!. ..Osana!... 
Din ape-n duh îmi modelez icoana 
Cu chip şi-asemănare în Treime... 



Ţie, Doamne, tot mai înalt îţi strig din adâncul inimii mele: 
Osana! Măntuieşte-mă! 

Mântuieşte-mă, Tu, Iubitorule de oameni, Cel care eşti 
lăudat de cei dintru înălţimea slavei Tale, de Puterile cereşti si de 

5 ' 5 5 

Sfinţii Tăi preaiubiţi! 

Pentru că în duhul meu, din apele harului Tău, îmi modelez 
icoana/ persoana mea, ca să fie după chipul şi asemănarea Ta, 
Treime Preasfântă. 



852. Iubirea-n zori de purpură de sânge 

Mă-mbracă; viu în Dumnezeu rămân... 

E Dumnezeu în mine, abia îngân... 

Şi de-ncântare floarea-n rod se frânge!... 



Purpura e de culoare roşu-închis spre violet. Iar iubirea de 
Dumnezeu mă îmbracă în bucuria pe care o trăiesc în sângele 
meu sau care e sângele vieţii mele duhovniceşti. 

Fiind în bucuria Lui rămân viu în Dumnezeu. Si atunci, în 

5 ' 

oboseala şi extenuarea mea, pe care am trăit-o în puşcărie, abia 
m-ai puteam să mă rog, să consimt că Dumnezeu e în mine şi cu 
mine şi, imediat, vedeam cum încântarea dumnezeiască adusă de 
rugăciunea neîncetată se frângea imediat în rod, în vederi 
dumnezeieşti. 

5 

Floarea rugăciunii rodeşte vederi extatice. 



167 



856. Fiu, bucuria-n Hrist 199 o vreau deplină, 
O simt în chip de pure scânteieri, 
Tot mai plăpând de vajnice puteri 
Până dispar lumină în lumină. 



Vreau să fiu tot mai mult fiu al lui Dumnezeu si bucuria 
întru Hristos Dumnezeu o vreau deplină, pentru toţi vecii. Pentru 
că acum o simt şi o văd în chip de scânteieri curate ale luminii 
dumnezeieşti. 

Şi, întru lumină, mă văd tot mai plăpând, mai slab, pe 
măsură ce sunt umplut de puternicele puteri şi haruri ale lui 
Dumnezeu. 

Mă văd ca lumină în lumina lui Dumnezeu, atunci când 
sunt cu Dumnezeu, întru slava Sa. 



860. Creşti laudă virgină peste îngeri, 
Prin Fiul Tău sunt fiii dumnezei 200 , 
Căci Tatăl Sfânt pogoară întru ei... 
Mărire-n veci fecioara mea din plângeri!... 



Lauda mea să ajungă până la Tine, Doamne! Să treacă 
peste îngeri şi să ajungă la Tine. Căci prin lauda neîncetată, întru 
Duhul, prin Hristos, ajungem fiii Tatălui şi dumnezei după har. 

Pentru că Tatăl, prin Fiul, întru Duhul coboară în Sfinţii 
Săi ca să fie cu ei acum şi pentru toţi vecii. 

De aceea pe Tine Te laud, Doamne, că mi-ai dat să văd 
slava Ta, fecioria Ta, care mi s-a dat mie după multe plângeri şi 
dureri. 

Tocmai din acest motiv ultimul vers vorbeşte de fecioara 
din plângeri, pentru că eforturile curăţiei şi vederea 
dumnezeiască nu se nasc din indiferentă, ci din stăruinţă si dureri 
continue. 



199 în manuscris: Christ. 

200 Cu majusculă în manuscris. 



168 



864. ...Dar tu eşti numai reazimul cântării 
De laudă-n nou chip din veşnicia, 
Ce ne atrage însăşi bucuria: 
E Tatăl Sfânt... noi: val cutremurării!... 



Bucuria dumnezeiască e reazemul / sprijinul cântării 
noastre. Am învăţat să mă bucur din veşnicia lui Dumnezeu, 

5 5 7 

pentru că El m-a învăţat şi de aceea, într-un nou chip / mod/ fel II 
laud pe El, pentru că sunt altul, înduhovnicit. 

Spre Dumnezeu ne atrage bucuria de El, de Sfânta Treime. 

Şi noi, în relaţie cu El, în slava Sa, suntem un val al 
cutremurării, al exaltării dumnezeieşti, pentru că dragostea şi 
bucuria de Dumnezeu sunt dinamismul vieţii dumnezeieşti. 



868. Culorile, lumina din miresme 

Vibrează de un cântec ne-ntrerupt, 
Creatiunea veche, dedesubt 
Se pierde, ireală, printre bezne... 



Ajungând la o stare de înduhovnicire foarte mare, aceea de 
a sta zile în sir în lumina dumnezeiască, vedea creaţia veche, cea 

5 ~ 5 ? 

creată, lumea, de dedesubtul luminii divine ca pe o existenţă 
ireală, întunecată, ca pe o fotografie veche, în comparaţie cu 
măretiile vieţii dumnezeieşti. 

5 5 5 

Asta pentru ca să înţelegem diferenţa dintre cel care vede 
lumea prin lumina lui Dumnezeu şi cel care nu vede, deloc, 
lumina lui Dumnezeu. Cel care vede lumea prin lumina lui 
Dumnezeu o vede fără bucurii reale, stabile, veşnice şi ca pe o 
imagine ştearsă, pe când cel acaparat de lumea aceasta văzută şi 
orb la vederea celei nevăzute, o consideră vrednică de iubit si de 

~ 5 

admirat, deşi lumea de acum, cu toată frumuseţea ei 

~ 5 ~ 5 

dumnezeiască este incomparabil de puţin frumoasă în comparaţie 
cu lumea transfigurată de slava lui Dumnezeu. 



169 



Primele două versuri vorbesc despre ceea ce se vede în 
lumina lui Dumnezeu iar ultimele două versuri compară lumea 
nevăzută cu cea văzută. 

In miresmele dumnezeieşti ale luminii Tale văd culori 

5 

tainice, cereşti si aud ritmul, vibraţia continuă a lăudătorilor 
cereşti. Fiind în slava Ta nimic nu îmi pare de iubit, pentru 
veşnicie, decât slava Ta cea neexplicată şi de necuprins. 



872. ...Pe ici... pe colo... cerul nou se prinde 
Plin de miscare-n nemişcat contur, 
Sufletul lin se-nalţă tot mai pur 
Şi viul vieţii veşnice-1 cuprinde. 



Văd cum se prinde cerul nou, cum mă invadează / cum 
cuprinde lumina necreată fiinţa mea şi cum între universul e 
cuprins de slava lui Dumnezeu (primul vers). 

Iar lumina lui Dumnezeu conţine o lume care se mişcă 

5 5 

continuu, care e vie, dinamică, deşi lumina e un contur nemişcat, 
pentru că totul se petrece în slava Sa şi nu în afară de ea. 

înălţarea sufletului în lumină e lină si curăţia sufletului 

5 5 5 

vede pe Dumnezeu. Pentru că sufletul nostru, în extaz, e cuprins 
de lumină şi vede prin viul vieţii veşnice, adică prin slava lui 
Dumnezeu. 



876. ...Iar simţurile... toate, într-o suflare, 
Topite se ridică mai presus 
De-nchipuri şi minte, prin Iisus, 
In necuprins aflându-şi dezmierdare... 



Simţurile mele, sufleteşti şi trupeşti, devin cu toate 
participante la vederea şi simţirea slavei lui Dumnezeu. Pentru că 
sunt topite, refăcute, înduhovnicite, tocmai de aceea pot, prin 
lumina lui Dumnezeu, să vadă şi să simtă şi să experieze pe cele 
ale lui Dumnezeu. 



170 



Dumnezeu le ridică să vadă lumina cerească, veşnică a Sa, 
mai presus de orice raţionament şi închipuire umană, prin Iisus 
Hristos, Domnul nostru. 

Pentru că prin El ne mântuim cu toţii, prin Cel care S-a 
răstignit pe noi, fiind plin de Duhul Sfânt şi în comuniune 
neîntreruptă cu Tatăl, Cel care L-a născut. 

Si în nesfârşitul si veşnicul univers al luminii divine 

5 5 5 5 

sufletul văzător de Dumnezeu îşi află dezmierdarea, bucuria 
reală, autentică, veşnică. 



880. Tu cel ce vezi si simţi si-auzi: azi nu e 
Putinţă de a spune veşnicia... 
Prin Duh si Adevăr în fecioria 
Făpturii noi cel ce voieşte suie... 



Strofa de faţă e un mesaj pentru noi toţi, care vedem, 
simţim cele de aici şi înţelegem cele care se spun. 

Şi mesajul său pentru noi, cei care dorim să ştim cum arată 
veşnicia e acesta: se poate ajunge la Dumnezeu, întru Duhul, prin 
Hristos, către Tatăl, ca nişte oameni ai curătiei duhovniceşti. 

~ ~ 5 5 5 

Pentru că oricâte lucruri ne-ar spune el, veşnicia şi viaţa în 
lumina lui Dumnezeu nu pot fi descrise. Orice descriere e o prea 
palidă evocare a experienţei vieţii dumnezeieşti. 

Iar făptură nouă, duhovnicească e cel care suie în vederea 
dumnezeiască. 



884. Făpturile prin acte şi prin vise 

Din dragoste spre dragoste se zbat, 
Să-şi afle pacea celor ce străbat 
Şi toarnă-n trup şi-n suflet paradise. 



Făpturile înduhovnicite, oamenii înduhovniciţi prin actele/ 
faptele şi visele/ dorurile lor trec de la un dor de Dumnezeu la 
altul şi mai mare de El, pentru că se zbat continuu să îşi afle 



171 



pacea veşnică, aidoma cu cei care văd continuu paradisele/ 
vederile date lor de Dumnezeu în împărăţia Sa. 

îndumnezeirea nu e numai pentru sufletul celui credincios 
ci şi pentru trupul său, pentru întreaga sa persoană, pentru că, în 
veşnicie, vom fi fiinţe duhovniceşti, în mod integral, în împărăţia 
Sa.' 

888. Fiţi bucurie, laudă iubirii 

Dintru substanţă, acte şi imagini 
Şi din adânc şi din extreme margini 
In nesfârşita preamărire-a firii!... 



Fiţi oameni plini de bucurie duhovnicească si să aveţi 

5 ± 5 5 

iubirea lui Dumnezeu în substanţa trupului şi în actele şi vederile 
sufletului şi ale trupului vostru! 

Pentru ca în adâncul persoanei voastre să se unească cele 
două extreme: Dumnezeu şi omul, prin slava Sa, pentru ca să se 
petreacă cu voi o nesfârşită îndumnezeire. 



892. ...Sfînţindu-şi glasul strigă tot văzutul 
Si nevăzutul cer în mândru mers, 
Spre Tatăl Sfânt întregul univers 
E Fiu si Duh, iubire-i tot făcutul!... 



Când oamenii se înduhovnicesc, când se sfinţesc încep să 
strige către Dumnezeu împreună cu întreaga împărăţie a lui 
Dumnezeu, în slava lui Dumnezeu, unde există un mândru/ o 
frumoasă mergere, rotire a tuturora în jurul lui Dumnezeu. 

Pentru că tot universul merge întru Duhul, prin Fiul, către 
Tatăl, de la Care, prin Fiul, întru Duhul Cel Preasfânt vine toată 
îndumnezeirea universului. 

Şi aceasta pentru că tot ceea ce a creat Dumnezeu a creat 
din iubire şi pentru iubire şi comuniune veşnică cu Sine. 



172 



896. Prin Fiu, în Duh, îmbrăţişează lumea 

~ ~ 5 5 

A Tatălui iubire-n farmec sfânt, 

Una în Unul, tainic, prin Cuvânt, 

Din margini lumea-şi fulgeră minunea!... 



Iubirea Tatălui, prin Fiul, întru Duhul Sfânt îmbrăţişează 
întreaga lume, întreaga creaţie şi o umple de farmecul sfânt al 
luminii dumnezeieşti. 

5 

Ea e una, e unitară, pentru că e creată de Cel Unul după 
fiinţa Sa. Ea a fost creată tainic, de Tatăl, prin Cuvântul şi întru 
Duhul Său. 

Din acest motiv, de la o margine până la alta a lumii, 
întreaga creraţie a lui Dumnezeu e plină de fulgerul luminii 
dumnezeieşti si lumina lui Dumnezeu ne arată cât de minunată e 

5 5 

lumea creată de El şi ce virtualităţi şi potente inimaginabile 
conţine ea, creaţia Lui. 



900. Să îndrăznim spre Tatăl, fără frică!... 
Credinţa veacul biruie acum, 

5 ~ 

Dumnezeu însuşi prin iubire, drum, 
Spre ceruri noi, de-a pururi, ne despică!... 



Fericitul Ilie, Părintele nostru, ne îndeamnă să avem 
îndrăneală sfântă în Dumnezeu, aşa cum El ne-a cerut-o: „In 
lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea" (In. 
16,33). 

Şi îndrăzneala sfântă e lupta cu patimile şi cu păcatele de 
tot felul, pentru că acest lucru e cel mai plăcut lucru la Sine şi El 
îi ajută, în mod continuu, pe cei care se bat cu toate opreliştile, 
din iubire pentru Sine. 

Credinţa şi experienţa ortodoxă au biruit ideologia 
comunistă, după cum au biruit şi vor birui orice ideologie şi 
mentalitate atee, nihilistă, demonică. 



173 



Dumnezeu ne despică drum spre Sine în această viaţă, dar, 
mai ales, înăuntrul persoanei noastre, spre a vedea noi şi noi 
ceruri, adică noi si noi vederi ale slavei Sale. 

Dumnezeu ne conduce veşnic spre Sine, prin noi şi noi 
vederi şi înţelegeri dăruite nouă, din prea marea Sa iubire pentru 
cei care sunt în comuniune cu Sine. 



904. Din Dragoste născuţi în bucurie 
Şi în lumină dragostea să urce, 
Tăriile fiinţei şi prin cruce 
Din viată să trăim în veşnicie!... 



Suntem născuţi, prin vederea slavei Sale, din Dumnezeu, 
Care e Dragoste (I In. 4, 8). Şi El, Cel care ne iubeşte pe noi în 
mod negrăit ne umple de bucuria Sa. 

Iar în lumina Sa ne umplem de o tot mai mare dragoste 
pentru Sine, fapt pentru care suim neîncetat, din vedere în vedere, 
spre noi şi noi vederi dăruite nouă de indescriptibila Sa bunătate. 

Tăriile fiinţei ni se descoperă însă numai prin cruce, numai 
prin nevoinţă şi suferinţă pentru viaţa cea dreaptă şi sfântă a 
vieţuirii ortodoxe. 

Prin asceză şi o profundă viaţă eclesială, divino-umană, 
putem să trăim încă de acum, prin vederea slavei Sale, în veşnicia 
lui Dumnezeu, deşi suntem şi rămânem oameni. 



908. ...împărăţia Cerurilor este 

Si în lăuntrul nostru; Dumnezeu 
Coboară-n har în fiecare eu, 
Face din noi a învierii veste!... 

In primele două versuri, autorul nostru citează Le. 17. 21: 
„împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru", lucru pe care el 
1-a experimentat în mod actual. 



174 



înpărăţia lui Dumnezeu poate fi regăsită, prin curăţie şi 
sfinţenie în lăuntrul inimii noastre curate, dar ea depăşeşte 
întreaga lume, fiind universul împărăţiei Sale. 

Şi, în lăuntrul nostru, coboară, prin lumina Sa, Dumnezeu, 
conform cuvântului profetic şi realizat în noi al Domnului: „Eu 
întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime" (In. 
17,23).' 

Şi, prin vederea slavei Sale, ne învie pe noi tainic şi real, 
umplându-ne de bucuria preadumnezeiască a învierii Sale din 
morţi, pentru că şi noi ne ridicăm dintre cei morţi pentru viaţa lui 
Dumnezeu şi trăim, prin vedere şi simţire reale, comuniunea cu 
Sine cea negrăită. 



912. în Dumnezeu, în zorii Dimineţii 
Frunţile sus fiii luminii poarte 
Murind Martiri, căci moartea nu e moarte 
Ci doar mutare-n veşnicia vieţii!... 



Trăind în Dumnezeu, în zorii Dimineţii, ai împărăţiei Sale, 
fiii luminii trebuie să aibă frunţile sus, adică să se bucure în mod 
negrăit. 

Creştinii ortodocşi din închisorile comuniste, credea el, 

5 5 7 7 

trebuie să moare ca nişte Martiri şi să nu abdice presiunilor atee, 
pentru că moartea celui credincios şi văzător de Dumnezeu nu e 

90 1 

moarte ci doar mutare de aici la veşnicia vieţii lui Dumnezeu . 



201 în manuscris însă, acum apare prima strofă din Lauda frumuseţii şi indicarea strofelor 
pierdute din Lauda fecioriei şi din poemul precedent, pe care, conform ediţiei de la 
Bucureşti, le-am pus în prim planul secţiunii dedicat Laudelor. 



175 



Iubire-n duh 202 



„Firea nu se alterează prin păcat", 

(Sfântul Simeon Noul Teolog, 

Filocalia Românească, voi. VI, p. 92) . 



916. Chiar dragostea te vede ireală, 
Din umbră, din văzuta existentă... 
...Mireasă-n veci, în nevăzut reală 
Tu preamăreşti substanţa în esenţă!... 



202 în ediţiile tipărite apare, între paranteze rotunde, cuvântul: Transfigurare, care nu se 
regăseşte în manuscris. Tot în ambele ediţii avem un citat, ca moto, din Sfântul Simeon 
Noul Teolog, pe care l-am păstrat şi noi şi care nici acesta nu apare în copia manuscris pe 
care o avem. 

însă motourile şi cuvintele anexe, explicative din ediţiile editate la Piteşti şi Bucureşti nu 

apar în manuscrise, cel mai adesea, pentru că erau noi mărturii, găsite de către autorul 

nostru, pentru a sublinia veridicitatea experienţelor sale mistice. 

Deşi el nu se îndoia niciodată de autenticitatea lor, totuşi se bucura de fiecare nouă 

subliniere a unui Sfânt Părinte sau teolog despre experienţa mistică şi mi le prezenta cu 

mare bucurie, pentru că acelea autentificau mărturia experienţei sale sfinte. 

Aşa trebuie să vedem motourile, sublinierile, schimbările unui cuvânt cu altul în 

manuscrisele sau ediţiile sale editate, pentru că el dorea ca totul să fie clar, să fie fără dubii. 

în ceea ce priveşte titlul poemului de faţă el se traduce aşa: cum am văzut pe Dumnezeu 

prin duhul meu. 

203 S-a citat ed. IBMBOR, Bucureşti, 1977, p. 92, adică capitolul al 90-lea din A doua sută 
de capete / capitole teologice şi practice a Sfântului Simeon Noul Teolog. Textul la care 
face referire e următorul: „Căci nu ne schimbăm, nici nu ne mutăm din firea din care am 
fost zidiţi, ci fiind zidiţi buni de Dumnezeu (căci Dumnezeu nu a făcut răul), şi rămânând 
neschimbaţi prin firea şi prin natura în care am fost zidiţi, cele ce le alegem şi le voim prin 
socotinţa de bunăvoie, pe acelea le şi facem, fie bune, fie rele". 

Noi credem că, mai degrabă, a parafrazat comentariul Fericitului nostru Părinte Profesor 

Dumitru Stăniloae de la n. 217, p. 92, unde acesta spune: „Sfântul Simeon nu admite nicio 

alterare a firii omeneşti prin păcat". 

Dar părintele Dumitru s-a legat în comentariul său de ultima parte a capitolului şi anume de 

cuvintele Sfântului Simeon: „omul lucrează şi face, precum s-a zis, cele ce le vrea, dar nu 

iese din firea sa". 

Omul, după păcat, şi-a împătimit persoana sa în chip şi fel, dar el nu a ieşit din constituţia 

firii sale, creată de Dumnezeu şi a rămas tot om... dar căzut în păcat. Tocmai în acest sens 

vorbeşte şi Sfântul Simeon şi Fericitul Ilie aici de nealterare, prin păcat, a fiirii umane, în 

sensul de nedistrugere a ei, completă, prin păcat. 



176 



Iubirea noastră, a creştinilor ortodocşi, pentru lumina Ta, 
Doamne, o vede pe aceasta ireală, când nu suntem în slavă, ci 
aici, în umbra nevederii Tale, în existenţa văzută. 

însă atunci când vedem pe mireasa Ta, adică lumina Ta, 
existenta ei reală în nevăzutul slavei Tale văzut ochilor inimii 
noastre curăţiţi de patimi, atunci ne înduhovniceşti pe noi, 
substanţa trupului nostru, prin esenţa umanităţii noastre, adică 
prin suflet. 

Pentru că lumina Ta văzută extatic de către duhul nostru, 
trece din sufletul în trupul nostru şi ne umple pe noi, cu totul, de 
experienţa slavei Tale. 



920. Minune, tu, de Tatăl dăruită, 

Mireasa minţii, vieţii, mă mângâie... 
Creaţiune-n Fiul preaslăvită, 
Surâsul tău în chipul meu rămâie!... 



Minunea Tatălui dăruită mie a fost lumina Sa. Ea a fost 
mireasa mintii mele si a vieţii mele, cea întru care mi-am găsit 
mângâierea şi împlinirea. 

Pentru că prin Fiul Tatălui, întru Duhul, mi-am 
înduhovnicit persoana mea şi mă rog Dumnezeului nostru treimic 
ca surâsul, bucuria luminii Sale să rămână veşnic în mine. 

' 5 



924. De la atom şi până-n constelaţii 
îmbrăţişări de forte gravitează 

5 5 5 O 

In nesfârşite moduri si relaţii, 

5 5 5 ~ 

Dintru iubire totul se-ntrupează. 



O strofă care are drept temă: prezenţa lui Dumnezeu în 
creaţia Sa. Pentru că El e Cel care, de la atom, de la cea mai mică 
particulă a creaţiei şi până la constelaţii, conjugă forţele 
universului, care au multe ramificaţii între ele. 



177 



Toate funcţionează după voia lui Dumnezeu pentru că 
întreaga creaţie e o expresie a iubirii Sale. 



928. Şi umblă valul, creşte iarba, pomul... 
Tinzând spre forme mândre şi depline, 
Setea le-o simte-n chip avid tot omul 
Pe când asemeni vrea să Ti se-nchine. 



Mobilitatea apei, creşterea progresivă a copacilor, întreaga 
creaţie într-un cuvânt, tinde spre forme frumoase şi depline, spre 
maturizare. 

Setea creaţiei de desăvârşire o simte în mod avid, în mod 

5 5 ' 

foarte profund omul credincios, care vrea să fie asemenea Ţie, 
Doamne, să se desăvârşească în relaţia cu Tine. 

~ 5 5 

Şi simte creaţia, dorul şi împlinirea creaţiei cel care se 
înduhovniceşte, pentru că se închină Ţie. 

Fără doxologie nu există cunoaştere si cunoaşterea reală 

O 5 5 5 

implică raportarea la Dumnezeu şi slăvirea Lui prin toate 
eforturile noastre de căutare şi descoperire. 



932. Când vom ajunge-n duh prin conştiinţă 
Iubirea-n har să-şi fie ei deplină, 
Din trup etern vede-vom prin fiinţă, 
Prin umbra fetei tale, tu... lumină!... 



De la viaţa după conştiinţă ajungem să trăim 
duhovniceste. Si viata întru harul Treimii ne dă să avem o iubire 

J 5 5 

duhovnicească deplină, desăvârşită. 

Şi, la învierea de apoi, vom vedea prin trupul nostru 
înduhovnicit (versul al 3-lea) lumina lui Dumnezeu, pentru că 
viaţa interioară, a sufletului nostru va fi transparentă prin trup. 



178 



936. Ce-i frumusetea-n farmecul iubirii, 
Ce suie-n vlaga sufletelor noastre, 
Peste pornirea limpede a firii, 
Ce urcă-n noi spre cerurile-albastre?! 



Ce este vederea dumnezeiască, care ne umple sufletul de 
vlagă, de putere dumnezeiască? Farmecul iubirii = puterea 
duhovnicească a iubirii. 

Iar firea umană are o pornire limpede, clară, reală spre 
Dumnezeu, tocmai de aceea, prin lumina Sa, noi putem urca spre 
cerurile albastre ale vederii dumnezeieşti. 



940. Blând e surâsul mlădios si dulce 
Al infinitei, veşnicei creaţii!... 
...Cu gesturi moi la sânuri să ne culce 
Miresmele din candele de graţii!... 

Veşnica si infinita creaţie e lumina dumnezeiască, care 

5 5.» ~ 

creează, revelează noi si noi lucruri dumnezeieşti. Si vederea ei e 

~ 5 5 5 

mlădioasă, melodioasă, plină de profunzimi şi de diversitate 
dumnezeiască si dulce inimii noastre. 

5 

Lumina dumnezeiască, cu gesturi moi, materne ne culcă/ 
ne odihneşte la sânul ei, pentru că ne umple cu miresmele ei 
dumnezeieşti, după cum ne umple inima de frumuseţe candelele 
aprinse ale Bisericii. 



944. Treime Sfântă, Una, slavă Ţie!... 
Pământ şi cer respiră-n Dumnezeu, 
Prin harul Său eterna bucurie 
Preface lumea, cântă-n pieptul meu!. 



179 



Slavă Tie, Dumnezeule, Treime Preasfântă si 
Preadumnezeiască, pentru că Tu eşti respiraţia / viaţa pământului 
si a cerului! 

Iar bucuria veşnică ne vine prin harul lui Dumnezeu, 
pentru că harul e cel care preface / desăvârşeşte întreaga lume şi 
acesta cântă în inima mea. 



948. ...Atunci de bucuria cea din ceruri 
Vom creste-atât încât vom străluci 
In nori de duh plutind în adevăruri, 
Vom fi oriunde si oricum... vei fi... 



Despre cum vom fi în împărăţia lui Dumnezeu. 

în bucuria cerească a împărăţiei Sale vom ajunge să fim 
strălucitori, plini de lumină dumnezeiască, trăind în lumina Sa 
(nori de duh = nori de har / de lumină) şi fiind plini de multe 
adevăruri dumnezeieşti. 

Ne vom mişca şi vom comunica foarte repede întru slava 
lui Dumnezeu. 



952. în trup ceresc, în ceruri schimbătoare 
De voia de lumină a fetei Sale 
Şi izvorând de-a pururi din izvoare 
Vei înflori pe-a veşniciei cale. 



în trupurile noastre cereşti, înduhovnicite, în împărăţia Sa, 
vom vedea veşnic cerurile schimbătoare ale luminii Sale, adică 
noi şi noi descoperiri dumnezeieşti. 

Pentru că vom vedea faţa, umanitatea prea luminoasă a 
Domnului (versul al 2-lea). 

Lumina va izvorî veşnic din adâncimile insondabile ale 
Treimii Celei Preasfmte si noi vom înflori în veşnicie, adică ne 
vom îndumnezei continuu. 



180 



La usa Fecioarei™ 



956. Lumină frăgezită de străluciri în spor, 

Care ningând în suflet, prin albăstrimi de soare, 
Mi-ai străbătut prin noapte şoptind tremurătoare 
Fiori din veci ce-mi ţipă ca păsările-n zbor. 



Lumina dumnezeiască e frăgezită pentru că e fragedă, 
profundă, plină de frumuseţe şi delicateţe dumnezeiască. 

Strălucirile ei sporesc continuu. Ea ninge în sufletul meu 
ca o lumină dumnezeiască de culoare albastră. Ea ninge şi mă 
străbate în noaptea vieţii mele şoptindu-mi tremurători fiori 
dumnezeieşti, dându-mi să-i simt în fiinţa mea. 

înfiorările produse de lumina lui Dumnezeu în fiinţa mea 
sunt ca ţipetele acute ale păsărilor în zbor, pentru că mă fac să mă 
bucur nespus. 



960. Eşti Tu în mine precum Adam în toţi, 

Eu Te iubesc în freamăt multiplicare-ntruna 
Iar în diversitate etern Te caut Una, 
Pe apele măririi iubita mea înoţi. 

Doamne, Tu eşti în mine prin slava Ta, după cum firea 
Dumnezeiescului Adam, primul om creat de către Tine, e în toţi 
oamenii, pentru că toţi suntem părtaşi umanităţii pe care Tu i-ai 
dat-o lui. 



204 Urmăm aici ediţia de la Bucureşti, unde poemul se găseşte la p. 50. în ediţia de la Piteşti, 
acest poem e poemul final şi se regăseşte la p. 110, purtând titlul: Lauda Fecioriei 
(fragment). în ambele versiuni însă poemul are doar 5 strofe, strofele de început fiind uitate. 
Fecioara e aici împărăţia lui Dumnezeu. 



181 



Eşti în mine prin slava Ta, după cum am umanitatea de la 
Protopărintele Adam. Slava Ta mi s-a făcut una proprie, pentru 
că o văd mereu şi o văd făcând parte din mine, deşi ştiu că e a Ta. 

Eu Te iubesc, Dumnezeul meu, în acest freamăt prea 
complex şi mare al vieţii Tale, văzând cumn slava Ta se 
multiplică, capătă noi forme sau îmi arată în ea noi forme 
dumnezeieşti. 

Iar prin tot ceea ce văd în slava Ta eu numai pe Tine Te 
caut, Dumnezeire întreit ipostatică! Diversitatea slavei Tale mă 
uneşte, mă simplifică, mă face să fiu deplin unul, ca Tine, Cel 
Unul, pentru că e slava Ta, Prea Sfântă Treime. 

îţi văd, lumină dumnezeiască, iubita mea, prezenţa în mod 
extatic si înot în tine ca într-o mare a Dumnezeirii. 



964. Cu ochii mintii vezi iubirea cum răsare?! 
Pe argintate frângeri în susur blând şi dulce, 
La sânu-i veşnicia copiii ca să-şi culce 
I-a alintat cu dor, cu vis si căutare. 



Versul prim e o expresie a minunării de darul lui 
Dumnezeu şi nu o negare a faptului că mintea curată vede lumina 
lui Dumnezeu. 

Pe argintate, pline de har frângeri ale inimii sau în inima 
înfrântă, zdrobită, plină de umilinţă vine, blând şi dulce, lumina 
lui Dumnezeu. 

Dumnezeu, în veşnicia Sa, îi adună la sânul Său pe copiii 
Săi, pe cei care îl iubesc pe El şi îi alintă cu şi mai mult dor de 
El, cu tot mai multe năzuinţe de împlinire dumnezeiască. 



968. Ci cunoscând din Patmos al lumii căpătâi 
Noi Te vestim prin cântec Vecie întrupată, 
Te lăudăm Treime si Viată arătată, 
Părtaşi întru Cuvântul în dragostea dintâi. 



182 



Prin Patmos îl indică pe Sfântul Ioan Evanghelistul, a cărui 
Apocalipsă primită revelaţional în insula Patmos (Apoc. 1, 9) era 
una dintre citirile sale de suflet. 

Sfântului Ioan Evanghelistul i-a spus Domnul că e capătul 
lumii, al creaţiei, pentru că El e şi începutul creaţiei: „Eu sunt 
Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi 
Cel ce vine, Atotţiitorul" (Apoc. 1, 8). 

Pentru că Dumnezeiescul Ioan ne-a vorbit cel mai mult 
dintre Evanghelişti despre dumnezeirea lui Dumnezeu Cuvântul 
întrupat. 

Noi Te lăudăm pe Tine, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel 
ce eşti din veci şi pentru veci şi Care, pentru noi oamenii şi 
pentru a noastră mântuire, Te-ai făcut om, Te-ai întrupat. 

Şi lăudând pe Hristos lăudăm întreaga Treime Preasfântă, 
pentru că Ea este Viaţa arătată, dovedită, experiată de către noi 
toţi. Şi prin Hristos Dumnezeu ne facem părtaşi dragostei Treimii 
Celei Preadumnezeieşti, dragostei celei dintâi, pentru care Tatăl a 
trimis pe Fiul întru Duhul ca să ne mântuie pe toţi. 



972. Şi mai adânc, mai dulce izvoarele îmi cântă, 
Neprihănirea cheamă Fecioara tot mai vie, 
Care în cer ne naşte, copii în veşnicie... 
Mireasă dulce vieţii, Tu, bucurie sfântă. 



Văzând slava Ta şi bucurându-mă negrăit împreună cu 
Tine, Doamne, mai adânc şi mai dulce simt în mine harul Tău, 
izvoarele harului Tău cum cântă, cum mă fac să mă bucur. 

Neprihănirea, curăţia mea, face ca împărăţia să coboare la 
mine, pentru ca eu să urc la ea (al 2-lea vers). 

Dumnezeu ne naşte în cer ca fii ai împărăţiei Sale, care e 
aici denumită sub numele de Fecioară. 

împărăţia lui Dumnezeu e Fecioara şi Mireasa mea. Pentru 
că Tu, Doamne, prin slava Ta, mă bucuri cu bucurie sfântă. Tu, 
Dumnezeul meu, eşti bucuria mea cea sfântă, pentru că mi Te 
arăţi plin de slava Ta cea negrăită şi veşnică! 



183 



Sonet 20 ' 



976. De lumina fetii Tale 

5 

Cum să-mi satur ochi de stei?!. 
Si Te sorb cum sorb cristale, 
Roze-n pulberi de scântei. 



Cum să-mi satur, Doamne, ochii de stei ai sufletului, cei cu 
privire ascuţită, pătrunzătoare de vederea luminii, care iradiază 
din fata Ta, Iisuse Doamne? ! 

Te sorb în fiecare vedere dumnezeiască cum sorb cistalele 
dulce ale zahărului. Văd culorile roze ale luminii Tale, pulberile 
de scântei ale slavei Tale. 



980. Visul palidei femei 

Stă voinţei mele-n cale, 
Apele şi vălul ei... 
...Zâmbet lăcrimat pe zale... 

Visul soţiei mele {palida femeie), Doamne, stă în calea 
voinţei mele, aceea de a pleca la Mănăstire. Ştia, încă fiind în 
puşcărie, că dacă va ieşi afară, nu va avea puterea să îşi lase soţia 
şi fiica iarăşi singure, fapt pentru care şi-a sacrificat dorinţa de a 
se desăvârşi ca monah şi a rămas lângă ele până la capăt. 

Apele lacrimilor şi vălul inimii ei sunt un zâmbet lăcrimat 
pe zalele suferinţelor mele din puşcărie, pentru că au suflerit 
multe fiind singure, fără mine acasă. 

984. ...Ritm adânc pluteşte-n mine 
Când în floare Te ascult, 
Vin dulceti să mă-ncline... 



205 Urmăm şi aici ediţia de la Bucureşti, care are acest poem la p. 51. în ediţia de la Piteşti e 
penultimul poem şi e situat la p. 109. Din manuscris aflăm că poemul a fost scris în anul 
1957 si că el a fost dedicat soţiei sale: Floarea Mocanu. 



184 



Ritmul adânc al rugăciunii şi prezenţa luminii 
dumnezeieşti plutesc în mine. 

îmi vorbea adesea Dumnezeiescul Ilie despre rimul interior 
al rugăciunii, după cum rugăciunea îi intrase în ritmul inimii şi 
după cum vedea că o spune în continuu. 

Când Te ascult, Doamne, văd în floare, în extaz, slava Ta, 
însă atunci când mă gândesc la lume, dulceţile, ispitele trupeşti 
vin ca să mă încline, să mă răpească vederii Tale, dorinţei de a Te 
vedea continuu. 

987. Rodul plin şi tot mai mult... 
Valul bate, unda vine, 
Mai din zori, mai de demult!... 

Rodul ascezei mele e plin. Văd tot mai multe vederi 
dumnezeieşti. 

însă, ca un val, ca o undă, vin din când în când la mine şi 
iubirea pentru soţia mea sau pentru fiica mea sau pentru diverse 
lucruri, care sunt primele mele iubiri, cele de odinioară. 



185 



Biruinţă 206 



„Bucuraţi- vă si 

11 5 3 



iarăşi vă zic: bucurati-vă!" 207 



990. Atâta duh si har si strălucire 

5 5 

Coboară-n valuri peste noi acum!... 
Dulci, zorile prind stelele pe drum 
Luptând cu noaptea-n zale de iubire. 



Coboară-n valuri lumina dumnezeiască în persoana mea şi 
mă umple de mult har, de multă strălucire dumnezeiască. 

Mă face să simt dulci, prea dulci împliniri interioare, 
pentru că mă umplu zorile luminii dumnezeieşti în toată ziua şi 
noaptea. 

Zorii luminii necreate apar când stelele nu se mai văd, spre 
ziuă, dar şi noaptea, cât şi ziua, pentru că în veşnicia lui 
Dumnezeu e numai zi, e numai lumină neapusă. 

Şi lumina lui Dumnezeu mă face să lupt cu noaptea 
păcatului şi a ateismului comunist în închisoare, pentru că zalele, 
lanţurile pe care le port, aici, în carceră, le port cu iubire de 
Dumnezeu si de oameni. 



994. înfloresc lin din zările albastre 
Arhanghelii cu Ostile de sus, 
Noi ceruri se coboară prin Iisus 
Să umple golul sufletelor noastre. 



O descriere lapidară şi concentrată a unei vederi extatice. 



206 Revenim, în ambele ediţii, la acelaşi poem: în ed. Piteşti la p. 69 şi în ed. Bucureşti, la p. 
52. 

207 Motoul acesta pascal nu apare decât în ediţia de la Bucureşti. 



186 



Văd cum înfloresc, cum apar din zările luminii 
dumnezeieşti, care mi se arată acum de culoare albastră, 
Arhanghelii şi Ostile cele cereşti împreună cu ei. 

Prin Iisus, Domnul nostru, văd cum cerurile luminii 
dumnezeieşti se coboară în mine şi îmi umplu golul sufletului, 
durerea şi nefericirea proprie. 



998. Din Duhul Sfânt încep ca să răsune 
In spirite şi trupuri vii extaze, 
Văd chipuri sfinte ce străpung cu raze 
Şi negura luminii se supune. 



Prin harul Duhului Sfânt încep să văd şi să aud în mine 
prezenta multor Sfinţi si Puteri cereşti în vii extaze dumnezeieşti. 

X 5 5 5 5 5 

Spiritele sunt îngerii iar chipurile Sfinte sunt Sfinţii. 

Văd chipurile, prezenţele locuitorilor cereşti şi ei mă 
străpung cu razele luminii dumnezeieşti, care transpar din ei şi 
fac ca negrua fiinţei mele şi lumea întreagă să fie plină de de 
lumină. 

Creaţia întreagă se supune slavei lui Dumnezeu, pentru că 
e pătrunsă şi susţinută în existenţă de către Dumnezeu. 



1002. Am înviat sfinţiţi de suferinţă; 

5 5 5 ~ 

Săbii lucesc si cântece răsună, 

5 ~ 

Trupuri şi chipuri limpede-n furtună 
Străfulgera cântând de biruinţă. 



Vederea lui Dumnezeu este învierea mea dintre cei morţi si 

5 5 

aici, în puşcărie, m-am sfinţit prin multa suferinţă îndurată pe 
nedrept. 

îi văd pe Sfinţi, pe aceste săbii care lucesc, pe aceşti 
oameni plini de biruinţă împotriva păcatului, în slava lui 
Dumnezeu şi aud cântecele care răsună în împărăţia lui 
Dumnezeu. 



187 



Mă văd în mod limpede, în mod clar în furtuna, în 
repezimile de descoperiri văzute în slava lui Dumnezeu. 

Străfulgerările dumnezeieşti sunt văzute de către membrii 
împărăţiei lui Dumnezeu şi ele îi umplu de cântece de biruinţă, 
de bucurie dumnezeiască. 



1006. Ne saltă pieptul lauda spre ceruri: 
Mărire Ţie, Doamne, Tu, lumină! 
Eşti viata noastră, sfânta noastră cină... 
Tu faci din noi altar de adevăruri. 



Inima noastră îl laudă pe Dumnezeu, îl slăveşte pe 
Dumnezeu, pentru că este Lumina vieţii noastre. El e viaţa, e 
sfânta noastră cină, bucuria noastră, comuniunea noastră veşnică. 

Tu, Doamne, faci din fiinţa noastră altarul preacurat, pe 
care ard adevărurile Tale, experienţele noastre cu Tine. 



1010. „In inimile-ncredintate Mie 

Voi coborî cu veşnicul Meu cer"... 
...Miri si mirese, nuntă si mister... 
Grădină sfântă, neamul, ţara învie! 



Făgăduinţa Domnului se împlineşte, pentru că El coboară, 
prin slava Sa, în inimile care I Se dăruie. 

Si El face din cei care văd slava Lui miri si mirese ale Sale, 
face nuntă mistică cu ei, îi umple de tainele Sale. 

Ultimul vers se referă la România si la neamul românesc. 

5 

România e Grădina sfântă a lui Dumnezeu, pentru că 
românii care îsi sfinţesc viata în dumnezeiasca credinţă ortodoxă 

5 5 5 5 

devin grădini duhovniceşti pline de roade preasfmte. 



188 



Şi numai prin credinţa ortodoxă neamul nostru românesc, 
tara noastră învie duhovniceste, la viata si comuniunea cu 

5 5 7 5 5 

Dumnezeu. 



1014. Iubita mea, grădină-n Duh senină, 
Te-ncununezi de-a pururi în amiezi, 
In Duhul Sfânt simţirile îţi pierzi: 
Minune sfântă, neamul, tara învie! 



Iubita sau grădina senină, plină de lumina Duhului Sfânt, 
e împărăţia lui Dumnezeu. Ea e plină de cununa amiezii luminii, 
de lumina veşnică a lui Dumnezeu. 

5 

Iar în vederea slavei dumnezeieşti nu mai eşti conştient de 

5 5 5 

simţurile trupeşti (al 3-lea vers), nu mai ai racordare la lumea 
creată, ci trăieşti, prin simţurile sufleteşti, în lumina veşnică a lui 
Dumnezeu. 

Ultimul vers repetă acelaşi lucru ca şi ultimul vers al 
strofei anterioare (pentru că linia punctată arată că mai existau şi 
alte strofe, acum uitate): despre România, despre învierea 
duhovnicească a României ortodoxe. 

Pentru că în timpul puşcăriei, mai înainte cu vreo 30 şi 
ceva de ani, Dumnezeiescul Ilie a văzut extatic sfârşitul 

~ 5 

comunismului în România si că România ortodoxă va cunoaşte o 

5 5 

înviere, cea pe care noi o trăim acum. 

Numai că trebuie să fim mai mult decât responsabili cu 
aceste momente de înflorire si de bucurie duhovnicească a 

5 

Ortodoxiei româneşti. 



Nota autorului: 

Poemul a fost compus la data de 1 ianuarie 1964, cu 6 luni 
înaintea eliberării mele din detenţie. Anul 1964 a fost anul 

5 

eliberării tuturor deţinuţilor politici din închisorile comuniste 
româneşti. 



189 



înviere 

(Poem compus în 1963) 



1018. Ceruri noi, făptură 
Din lumina pură; 
Guri de sori sihastre 
Se deschid albastre, 
Strigă-n depărtări 
Peste munţi si mări.. 



Văd cerurile noi ale luminii dumnezeieşti, adică Făptura 
nouă, împărăţia lui Dumnezeu venită în mine odată cu lumina 
preacurată a Prea Sfintei Treimi. 

Şi guri de sori dumnezeieşti, plini de curăţie se deschid în 
zările albastre ale luminii divine, strigând către toţi, ca să le 
dorească, să dorească curăţirea de patimi şi viaţa sfântă pentru a 
le vedea. 

Lumina dumnezeiască ne cheamă de peste munţi şi mări, 
ca să lăsăm depărtarea de Dumnezeu şi să ne apropiem, cu 
dragoste, de El, de Lumina noastră cea veşnică. 



1024. Arhangheli pe nori 
Ard mai sus de sori; 
Glasurile-n Duh 
Fulgeră-n văzduh: 
Slavă şi putere, 
Sfântă înviere!... 

Văd pe norii slavei dumnezeieşti pe Sfinţii Arhangheli ai 
lui Dumnezeu cum ard, cum sunt plini de slavă, mai presus de 
soarele şi stelele create, pe care le vedem pe cer. 



208 Primele două strofe sunt motoul poemului de faţă. 



190 



Aud glasurile Sfinţilor şi ale Puterilor cereşti, întru harul 
Duhului Sfânt, cum fulgeră prin văduhul luminii necreate şi îl 
laudă pe Dumnezeu, Cel care e sfânta înviere şi puterea de viaţă a 
întregii creaţii. 

1030. 

Când privesc nemărginirea-n vântul duhului de-argint 

Văd Arhangheli şi văd îngeri cerurile ocolind, 

Iar prin inimă-mi trec zorii Duhului ce scânteiază 

De-mi deschid grăiri în suflet, scânteieri, emoţii, raze... 

Şi plutesc în altă lume, nevăzută, din adâncuri 

Ce din dragoste se naşte, din credinţă si din cânturi! 

O 5 ~ 5 5 



Când privesc nemărginirea luminii necreate, în vântul de 
argint al harului, adusă în persoana mea, văd în ea Arhangheli şi 
îngeri care fac ocoale, care se mişcă, care se bucură şi îl laudă pe 
Dumnezeu. 

Şi văd aceste vederi dumnezeieşti pentru că îmi trec prin 
inimă zorii luminii dumnezeieşti, zorii Duhului Sfânt, care 
scânteiază în mine şi care iniţiază în mine doxologie, vederi 
extatice, emoţii sfinte... 

Şi întru slava lui Dumnezeu fiind plutesc în altă lume, în 
veşnicie, în lumea cea nevăzută cu ochii fizici, care a tâsnit din 

5 ~ ' 5 5 

adâncul inimii mele, de acolo de unde am făcut rugăciune 
neîncetată. 

Şi văd lumina lui Dumnezeu în urma nevoinţelor pline de 
dragoste înfocată, de credinţă şi de rugăciune şi cântare 
duhovnicească. 



1036. 

Când prin lumea trecătoare umbrele se nasc şi pier 
Umblă-n pas de înviere, prin slăvi, neamul meu şi sper, 
Merge-n frunte uraganul, stelele tresar din loc, 
Căci în mers şi în privire poartă duhul nou, de foc 
Şi prin zările albastre cu surâs de aurore 



191 



înfloresc tot mai frumoase cerurile prinse-n ore. 

Când prin lumea trecătoare oamenii se nasc ca nişte umbre 
şi pier tot la fel de repede nelăsând nimic esenţial în urma lor, în 
închisoarea ortodocşilor însă si în fiecare loc unde oamenii se 
nevoiesc ortodox se umblă în pas de înviere, se trăieşte o nouă 
viată. 

Trăiesc în puşcărie o nouă viaţă, plină de slava lui 
Dumnezeu. Trăiesc în slăvile cereşti deşi sunt în puşcărie. Iar 
neamul meu, care suferă ortodox, se înduhovniceşte şi pentru 
aceea nădăjduiesc, cred în mântuirea lui. 

Uraganul sunt cei care sunt plini de harul Treimii. 

Uraganele, oamenii Sfinţi ai credinţei ortodoxe, merg 
înaintea neamului românesc, pentru că îl conduc la mântuire şi 
stelele, oamenii care sunt credincioşi si le urmează acestora, 

1 5 5 1 

tresar din locul lor, devin şi mai dinamici, se umplu de râvna 
celor care s-au înduhovnicit în închisorile comuniste. 

Uraganele duhovniceşti sunt mărturii puternice, pentru că 
în mersul şi în privirea lor ei au duh nou, au foc dumnezeiesc. 

Cei care au trecut prin chinurile puşcăriilor comuniste şi s- 
au îndumnezeit sunt focuri pline de har, care aprind inimile celor 
credincioşi. 

Văd lumina în zările ei albastre şi ea e plină de aurore 
dumnezeieşti, care înfloresc tot mai frumos în vederile extatice 
trăite de către mine. 

Cerurile prinse-n ore: vederile extatice trăite de către 
mine, aici, pe pământ. 

1042. 

Sfinţii Martiri zdrobiţi de cruce, de-nchisori si de 

5 5 ~ 5 

prigoană, 

Se îmbracă în lumină privind ţintă la icoană... 

...„Eu sunt Calea, Adevărul, Viaţa", cine mă urmează 

Invincibil e în lume si în Duhul Sfânt creează. 

Pe Hristos 209 iubind în viată fericiţi au mers la moarte, 

5 5 ~ 

Către El, în veşnicie, neamul către cer să-1 poarte. 



09 în manuscris: Cristos. 



192 



Despre ei, despre Sfinţii Mucenici ai închisorilor 
comuniste. Prietenii săi de carceră, care si-au sfinţit viata în 

~ 5 5 5 

suferinţă si au murit martiric, au trăit crucea amară a suferinţelor 

5 5 ~ 5 

închisorii şi a prigoanei comuniste. 

Ei s-au îmbrăcat în slava lui Dumnezeu privind la icoana 
vieţii Mântuitorului Hristos. 

5 

Se citează In. 14, 6 în al 3-lea vers iar sfârşitul versului 

3 5 

amintit se referă la Fericitul Ilie, la urmarea vieţii sale isihaste. 

' 5 

Cine urmează vieţii sale de continuă rugăciune e invincibil 
în faţa ispitelor, pentru că lucrează împreună cu harul Duhului 
Sfânt. 

Ultimele două versuri ale strofei revin la discuţia despre 
Martirii închisorilor româneşti din primele două versuri. 

Pentru că au iubit pe Hristos de aceea au primit 
închisoarea, suferinţa si moartea cu bucurie. Ei au mers în 

~ 5 5 

veşnicia lui Dumnezeu şi au purtat şi poartă neamul românesc 
spre cer, pentru că îl povăţuiesc spre înduhovnicirea lui. 



1048. Austeri în simplitate, ei smulg flori văzute-n cer 
Să le-mpartă cu blândeţe celor care plâng şi cer. 
Sunt la port ca altădată Făt Frumos din plaiul ţării, 
Cu surâsul ei în faţă şi în ochi cu graiul mării, 
Ca în basme şi în doine între două lumi sclipind 
îşi urmează viitorul, fulger, sabie de-argint. 



Austeritatea, asprimea, asceza vieţii din închisoare i-a 
făcut să fie plini de simplitate duhovnicească pe Martirii 
închisorilor. Ei au smuls flori văzute în cer, adică au văzut vederi 
dumnezeieşti. 

5 

Si Dumnezeiescul Ilie, cât si alţii Fericiţi Părinţi ai 

5 - 7 5 5 5 5 

României, au vorbit despre exeperienţa lor mistică din închisoare, 
cu blândeţe şi dragoste, celor care au avut şi au nevoie de aceste 
mărturisiri duhovniceşti. 

5 

Pe Sfinţii închisorilor îi aseamănă cu Făt Frumos care 

5 

apără România. Sfinţii români sunt expresia surâsului şi a 
profunzimii vieţii României. Ei sunt cei care au sclipit, au 



193 



luminat între pământ şi cer, fulgerând/ luminând dumnezeieşte pe 
cei care îi cinstesc. 

Ei sunt sabia de argint, sunt luminarea dumnezeiască a 
Bisericii noastre Ortodoxe. 

1054. 

Flamură de gând şi faptă peste vremuri, mereu verde, 
Vântul scuturând rodeşte, floarea sfântă nu se pierde, 
Când în lumea schimbătoare omul creste mai înalt 

5 

Făt Frumos ne-ademeneşte spre tărâmul celălalt. 
Cât în viată ne-nsoteste moartea si destinul greu 

5 5 5 5 O 

Pentru neam să fim toţi una, una-n Fiul Dumnezeu! 

5 ~ 



Sfinţii sunt o flamură, un steag, un stindard al gândirii şi al 
făptuirii dumnezeieşti peste veacuri, pentru că sunt exemple vii, 
clare, sfinte pentru orice generaţie. 

Ei sunt exemple vii, reale, îndumnezeitoare pentru că sunt 
mereu verzi, mereu proprii pentru fiecare generaţie în parte, 
mereu actuali. 

Când vântul istoriei, al prigoanelor ideologice, scuturai 
atentează la vieţile oamenilor Bisericii atunci acesta nu face decât 
să reconfirme vitalitatea divino-umană a Bisericii. 

Când apar Mucenici şi Mărturisitori atunci Biserica arată 
că e vie, creşte, rodeşte! Vântul prigoanei e roditor pentru viaţa 
Bisericii, chiar dacă e foarte dureros. 

Prigoana nu scutură floarea sfântă, pe Sfinţii lui 
Dumnezeu, ci îi face şi mai frumoşi. Nu prigoana e de vină 
pentru pierderea noastră, ci noi, care abdicăm! 

Când omul creşte mai înalt (versul al 3-lea), când se 
luminează tot mai mult prin harul lui Dumnezeu, atunci Făt 
Frumos, Dumnezeul nostru, îl ademeneşte spre veşnicia Sa, îl 
face să vrea tot mai mult slava Sa si comuniunea cu Sine. 

5 

Ultimele două versuri sunt un îndemn la unitate în fiecare 
moment, dar, mai ales, în momente de mare încercare şi durere 
pentru neamul românesc. 



194 



Când suntem prigoniţi şi în suferinţă, să fim una în 
Dumnezeu, pentru ca să fim în stare să trecem, împreună, uniţi, 
peste momentele de cumpănă ale neamului nostru! 

1060. 

Pe cei duşi nu pot în gânduri, nici în vorbe să-i cuprind 

Căci lumina lor de aur mă topeşte în argint. 

Visele se pierd pe ape şi gândirile în taine, 

Trup şi minte se dezbracă şi se-mbracă-n alte haine... 

...Lumea duhurilor umblă pe pământ cu noi, pe drum, 

Morţi şi vii, aceeaşi luptă o purtăm spre cer acum!... 

Pe cei duşi/ plecaţi dintre noi, pe Martirii închisorilor nu 
pot să-i cuprind în vorbele mele, pentru că slava lor cerească 
întrece mintea mea. 

Lumina lor de aur, sfinţenia lor mă face şi pe mine să mă 
topesc şi să mă curăţesc ca argintul. 

întru slava lui Dumnezeu visele umane se pierd, se pierd 
pe apele luminii necreate iar gândurile noastre încetează atunci 
când contemplăm extatic măreţia slavei lui Dumnezeu. 

Trupul şi mintea noastre se dezbracă de gândirea 
pământească pentru a se îmbrăca întru lumina cea veşnică a Prea 
Sfintei Treimi. 

Lumea duhurilor, a îngerilor şi a Sfinţilor lui Dumnezeu, 
umblă pe pământ cu noi, pentru că ne ajută pe drumul nostru spre 
împărăţia cea de sus. 

Cei morţi, Sfinţii lui Dumnezeu si noi, cei vii, care suntem 
încă în această viaţă - deşi toţi suntem vii la Dumnezeu, prin 
harul Său - suntem împreună şi Sfinţii ne ajută în lupta noastră 
pentru împărăţia lui Dumnezeu. 



1066. Iar din urmă tot vin valuri bântuite de credinţă 

Din lumina necreată, dragoste şi biruinţă... 

Mulţi, ca frunzele din codri, scuturând mărgăritare, 

Dimineaţa în smerenii adumbrită-n Sfântul Soare, 

Vin cu suflete curate să-I aducă lui Iisus 

Si fiorii, si mărirea... Slavă întreu cei de sus!... 



195 



Dumnezeiescul Ilie vedea cu duhul viitoarele generaţii de 
creştini ortodocşi... Vedea cum vor veni noi valuri de oameni 

5 5 

credincioşi, care vor fi bântuite/ purtate de credinţa în Dumnezeu. 
Şi ele, noile generaţii de oameni ai Bisericii, vor birui prin 
vederea slavei lui Dumnezeu şi prin dragostea de Dumnezeu şi de 
oameni, care va creste în ei tot mai mult. 

~ 5 

Vor fi mulţi, precum sunt multe, nesfârşite frunzele 
codrilor. Şi aceştia, când vor scutura mărgăritare din ochii lor, 
când vor plânge dulce, duios, în dimineaţa smereniei, vor fi 
adumbriţi de Soarele Cel Preasfânt, de slava lui Dumnezeu. 

5 ~ 

Ei vor veni curaţi/ curăţiţi prin asceza lor la Hristos 
Dumnezeu şi se vor preda cu totul Lui, slăvind împreună cu 
Sfinţii şi cu îngerii Săi pe împăratul slavei. 



1072. Fiecare poartă-n sine străluciri de Hrist 210 pe cruce, 
Trandafirii scurşi din rană, vinul sângelui ce curge. 
Orice fiu, orice fecioară poartă-n braţe flori deschise 
De simţiri, de-nfăptuire, dulci pruncii din paradise... 
Si în liniştea luminii ce ţâşneşte din izvoare 

5 5 5 5 5 

Cerul, visele si lumea se trezesc nemuritoare. 

~ 5 

Tot cel care suferă pentru Hristos poartă în sine strălucirile 
suferinţei Sale pentru noi, pentru că trandafirii sângelui său 
martiric sunt plini de slava lui Dumnezeu. 

Orice tânăr sau tânără poartă în inima lor florile deschise 
ale sentimentelor şi faptelor bune, care sunt mlădieri ale harului 
în persoanele lor. Pe acelea trebuie să le urmeze, pentru că sunt 
dulcile pruncii/ curăţiri/ luminări ale lui Dumnezeu, îndemnurile 
lui Dumnezeu spre o viaţă sfântă. 

în vedere extatică, în liniştea luminii, care ţâşneşte din 

7 t 1 5 5 5 

Dumnezeu, ne dăm seama că suntem destinaţi nemuririi, 
îndumnezeirii. 

Vederea lui Dumnezeu ne duce la conştiinţa că visul 

5 5 

nostru, al tuturora, de împlinire interioară e realizabil la modul 
cel mai de sus în comuniune cu Dumnezeu. 



210 în manuscris: Crist. 



196 



1078. Negura se-ndepărtează în adâncul din afară 
De lumină si de viată si se-neacă-n scrum si pară... 

5 5 5 r> ± 

Feţi Frumoşi şi Cosânzene nu se uită înapoi, 
Zboară veşnic spre lumină, spre pământ şi ceruri noi 
Iar în mijlocul făpturii, soare viu, Mântuitor, 
Ne atrage şi ne ţine întru Tatăl Creator. 



Văd cum negura se îndepărtează din adâncul inimilor celor 
din afara închisorii şi a generaţiilor după mine. Lumina, viaţa lui 
Dumnezeu le umple şi aceasta ia locul întunericului necredinţei şi 
al nevederii lui Dumnezeu. 

Inimile lor ard, sunt pline de para/ de focul luminii 
necreate. Lumina lui Dumnezeu îi face să fie nişte feti frumoşi si 

5 5 5 5 

nişte cosânzene pline de curăţie si de evlavie. 

5 ± 5 5 

Nu se uită înapoi, la viaţa de dinainte... Ei zboară continuu 
spre lumina Lui, spre împărăţia cu pământ şi ceruri noi, acolo, 
unde în mijlocul întregii făpturi e Domnul, Care ne atrage şi ne 
tine întru iubirea Tatălui si a Duhului Sfânt. 



1084. Se văd porţi desferecate, de rubin şi de safir , 
De opal şi de sardoniu, de smarald şi de porfir... 
Neamurile vii şi moarte, şi oştiri, şi împărăţii, 
Care-ascultă şi-aud glasul, se-mpânzesc ca nori-n spaţii 
Şi în cântec de-a pururi strigă-n Duh şi în Cuvânt: 
Slavă, Sfântă înviere !Slavă-n Tată Sfânt, Sfânt, Sfânt!... 



Văd, în vedere extatică, porţi desferecate, care au culoarea 
rubinului (roşie), a safirului (albastră), a opalului (incolor sau de 
culoare verde, albastră, roşie, albă etc), a sardoniului (sardonix: 
roşie sau brună); a smaraldului (verde deschis), a porfirului (roşu 
purpuriu). 

Şi, totodată, în slava lui Dumnezeu, văd oameni 
duhovniceşti, încă în viaţă şi pe Sfinţii şi îngerii lui Dumnezeu, 
Care ascultă de Dumnezeu. Sunt ca o armată care se împânzeşte 
continuu în slava Sa. 



197 



Ei cântă şi strigă întru Fiul şi Duhul către Tatăl. Slăvesc 
veşnic pe Prea Sfânta şi de viaţă făcătoare Treime, pe Dumnezeul 
nostru, al tururor, pentru că El e viaţa şi învierea noastră. 



1090. Lumea veche, cu tot cerul, în adânc o văd pierind, 
Cei din Dumnezeu se-nalţă peste abise răsărind, 
Ei ajung ca să cunoască lumea veşnică... S-arată 
Adevărul şi lumina izvorând prin Fiu din Tată, 
Preamărim în Fiu pe Tatăl, una-n Unul, slava Lui 
Umple cerul şi pământul Duhul Sfânt al Tatălui. 



Dumnezeiescul Ilie a văzut cutremurătoarea şi preasfânta 
transfigurare eshatologică a creaţiei şi despre ea ne vorbeşte în 
primul vers: piere lumea veche, în adâncul luminii dumnezeieşti, 
înnoindu-se. 

Ea se transfigurează, prin slava Sa, devenind nespus de 
frumoasă. 

Cei care sunt plini de slava lui Dumnezeu se înalţă din 
abisele ispitelor. Pentru că ei răsar în slava Sa din abisul 
păcatelor şi al ispitelor de tot felul. 

Ei cunosc lumea veşnică, fiind o parte din împărăţia Lui. 
Şi aici se arată adevărul şi lumina Treimii, de la Tatăl, prin Fiul, 
întru Duhul Sfânt, fapt pentru care II preamărim pe Dumnezeul 
nostru treimic în toţi vecii. 

Slava Lui umple cerul şi pământul, adică întreaga creaţie 
aşa cum umple împărăţia Sa. 



1096. Viaţă-n veci, Lumina lumii, bucurie, biruinţă, 
Neînvinsă de-ntuneric, Te slăvim dintru fiinţă! 
Bucură-te-n veci Fecioară, lumea-a cerului mireasă 
Ai luminii fii înalţă taina ta de-mpărăteasă... 
...Şi de sfânta înviere, oglindindu-se-n Iubire, 
Norii cerului se lasă scaun Veşnicului Mire! 



198 



Pe Tine, Dumnezeul nostru, Viata si Lumina lumii Te 
slăvim din adâncul flintelor noastre! Pentru că Tu eşti bucuria si 

5 5 5 

biruinţa noastră în viaţă, Lumina lumii neînvinsă de întuneric (In. 
1,5). 

Iar Fecioara din versul al 3-lea e împărăţia lui Dumnezeu, 
care e mireasa Stăpânului. 

Fiii luminii, văzătorii de Dumnezeu, înalţă/ preamăresc 
tainele tale, împărăţie preaiubită! 

Ultimele două versuri fac parte din aceeaşi vedere a 
învierii de apoi şi a celei de a doua veniri a Domnului întru slavă, 
de care Dumnezeiescul Ilie s-a învrednicit. 

Când vei veni, Doamne, vei veni plin de slava Ta şi toţi 
vom învia si vom cunoaşte marea Ta iubire fată de noi, 

5 5 5 ~ 

Dumnezeul mântuirii noastre! 

Norii cerului: slava Sa. Si El e veşnicul nostru Mire iar noi 

5 5 

miresele Sale duhovniceşti. 



199 



Iisus: Fiul lui Dumnezeu si Fiul omului 111 



Sfântul Petru, Apostolul: 

„Tu eşti Fiul lui Dumnezeu" 

(Mt. 16, 16). 



1 102. Eu Te iubesc, Tu Te pogoară, 
Lumină vie pe pământ 
Si fă-mi din inima fecioară 
Locaş al Duhului Prea Sfânt!... 



Eu Te iubesc, Doamne, şi Te chem în mine, căci Tu eşti 
Lumina vie, îndumnezeitoare pentru întreaga creaţie. Vino şi fă 
din inima mea fecioară, curăţită de Tine, pentru totdeauna, un 
locaş al Sfântului Tău Duh. 



1 106. Dulceaţă a zării albăstrie, 
Coboară-n suflet şi în trup! 
Ajută-mi, dulce curăţie, 
Din tina lumii să mă rup! 



Dulce lumină dumnezeiască a Treimii, văzută ca fiind de 
culoare albăstrie în extaz, vino în sufletul şi în trupul meu! Ajută- 
mi, Doamne, ca prin dulcea curăţie a luminii Tale să mă rup/ să 
mă depărtez interior de cele care mă întinează pe mine, aici, pe 
pământ! 



211 în ambele ediţii tipărite avem titlul: Fiul Omului, Fiul lui Dumnezeu. în manuscrisul 
autorului, în mod iniţial, a fost: Iisus. A doua variantă: Către Iisus. A treia variantă: Fiul 
Omului, Fiul lui Dumnezeu, care a şi apărut în ediţiile tipărite. Titlul din ediţia prezentă, 
după cum se observă, e o construcţie formată pe baza celor trei variante de titlu ale 
autorului. 



200 



1110. Curg pe al inimii pustiu 

Dulci străluciri de nestemate... 
As vrea să simt izvorul viu 
Spre care sufletul se zbate. 



în slava Ta, văd cum curge în pustiul inimii mele, dulcile 
străluciri nepreţuite ale tainelor Tale. Şi în urma acestor mari 
bucurii dumnezeieşti am rămas cu dorinţa să simt mereu izvorul 
viu al harului Tău, Doamne, spre care orice suflet se zbate/ tinde 
continuu. 



1 1 14. Iar când iubirea arde-n floare 
Sunt fulgerare de argint... 
Pluteşti înjur, biruitoare, 
Boare de aur strălucind! 



Când iubirea Ta se aprinde în mine şi văd floarea iubirii, 
adică vederea slavei Tale, atunci sunt fulgerare de argint, adică 
sunt plin de lumină dumnezeiască. 

Şi văd slava Ta, Doamne, cum pluteşte în mine şi în jurul 
persoanei mele, ca una atotbiruitoare, ca o boare de aur care 
străluceşte si luminează întreaga creaţie. 

5 5 O 5 



1118. Stau în lumina ce se-ntinde 
Prin harul Tatălui de sus 
Şi veşnicia mă cuprinde: 
In noi, în toate, e Iisus. 



Stau în lumina lui Dumnezeu, pe care o văd cum se întinde 
peste tot şi asta ca dar al Tatălui ceresc. Veşnicia mă cuprinde, 
pentru că mă văd în împărăţie. Şi, în toţi cei din împărăţie e slava 
lui Iisus Dumnezeu, a Dumnezeului om. 



201 



1 122. Mărire -n veci! Laudă Tie, 
Lumină care ne-ai creat! .. 
Din setea inimi-n pustie 
Ţâşnesc izvoare-nencetat.. 



Slavă Tie, Doamne, acum si în toţi vecii, Tie, Luminii care 
ne-ai creat pe noi! Şi asta pentru că văd cum din setea inimii 
mele pustii sau în inima mea pustie de fapte bune ţâşnesc 
izvoarele neîncetate ale harului Tău. 



1 126. Se sfarmă-n noi vremelnicia, 
Cresc fecioriile plăpând, 
S-arată-n Duh împărăţia, 
El spune: Iată, vin curând! 



Văzând în noi slava Ta nu mai suntem ai vremelniciei, ai 
timpului, nu mai considerăm că timpul e mai important ca 
veşnica bucurie întru slava Ta. 

Creşte curăţia, fecioria în noi în mod tainic, profund dar 
real şi din ea ni se arată împărăţia, întru slavă, unde Domnul ne 
spune, prin tot ceea ce ne arată, că El e cu noi dar că vine curând, 
pentru ca acestea, care se petrec cu noi extatic, să fie pentru toţi 
vecii. 

Ultimul vers e şi o aluzie la Apoc. 22, 20. 



202 



Biserica în slavă 111 



1 130. Din frăgezimi de aur 
Şi pulberi de argint 
Făptură-n duh se-ncheagă, 
Lumină-n Duhul Sfânt. 



Despre cum se nasc oamenii duhovniceşti: din vederea 
slavei lui Dumnezeu. Făptura-n duh e omul care se-ncheagă I se 
înduhovniceşte prin vederile duhovniceşti văzute de către duhul 
/spiritul său. 

Frăgezimile de aur şi pulberile de argint ale luminii 
necreate sunt cele care ne încheagă, care ne întăresc, care ne 
îndumnezeiesc si ne fac dumnezeieşti. 

Si cei care sunt duhovniceşti, adică cei care trăiesc întru 
lumina Duhului Sfânt sunt lumini raţionale şi îndumnezeite ale 
împărăţiei Sale. 



1 134. Din Tatăl curg în roată 
Arhanghelii în jos, 
In suflete se-naltă 

5 

Iubita lui Hristos 213 ... 



Avem o vedere extatică în primele două versuri: i-a văzut 
pe Sfinţii Arhangheli, în comuniune cu Dumnezeu şi modul cum 
se mişcau, în mod rotitor, în slava Sa. 

Iubita lui Hristos, care se înaltă în sufletele celor 
credincioşi, e împărăţia lui Dumnezeu. 



212 Titlul iniţial: Biserică. Al doilea titlu al autorului: Biserică în slavă. în ediţia de la 
Piteşti: Biserică în slavă. în ediţia de la Bucureşti: Biserica în slavă, pe care am ales-o şi 
noi, pentru că exprimă întreaga împărăţie, întreaga Biserică a lui Dumnezeu, care se află şi 
se va afla în slava lui Dumnezeu. 

213 în manuscris: Christos. 



203 



1138. Mireasa îsi revarsă 
Miresmele-n avânt 
Şi bucuria curge 
Din misticul ei cânt 214 . 



Mireasa I împărăţia sau Biserica în slavă îşi revarsă 
miresmele luminii dumnezeieşti în mine si mă face să mă avânt 

5 5 

cu şi mai mare dor spre Dumnezeu. 

Bucuria ei curge în mine, pentru că aud cântecul mistic/ 
tainic/ dumnezeiesc al împărăţiei cereşti. 



1 142. Trec Heruvimii veşnic 
Pe drumurile lor 
Si cântă Serafimii, 
Vii flăcări printre nori! 



O altă confesiune extatică a Părintelui nostru duhovnicesc. 
A văzut cum trec veşnic / neîncetat Heruvimii pe 
drumurile lor, cum se mişcă si cum sunt ei si cum cântă Serafimii 

' 5 5 5 

dumnezeieşti, care sunt ca nişte flăcări vii, adică fiinţe pline de 
lumină, în norii slavei cereşti. 

~ 5 



1 146. Vâlvorile se-nvată 

5 

Să spulbere pustii, 
Sclipirile prin gheaţă 
Dau roade dulci si vii. 



Vâlvorile luminii dumnezeieşti ne arată pas cu pas cum 
spulberă pustiul vieţii noastre interioare şi ne umple de vegetaţie 
dumnezeiască, adică de slava lui Dumnezeu. 



214 Ultimele 3 versuri ale strofei reprezintă a doua variantă manuscriptică. 



204 



Sclipirile / vederile dumnezeieşti pe care le trăiesc în 
gheaţa puşcăriei şi a ateismului rodesc în mine fructele dulci şi 
vii, dumnezeieşti ale sfinţeniei. 



1 150. Iar mai presus de vise, 
De gânduri şi simţire 
Stă-n porţile deschise 
Izvor de mântuire. 



Aşa e vederea lui Dumnezeu: mai presus de orice 
închipuire umană, de orice raţionament şi de orice dorinţă a 
inimii. 

Când te curăţeşti de patimi, prin harul lui Dumnezeu, 
ajungi să vezi, în porţile deschise ale împărăţiei, cum arată 
Izvorul de mântuire al întregii creaţii, adică Dumnezeu, Cel 
pururea izvorâtor de slavă necreată. 



1 154. Biserică în vale, 

In trist amurg şi crug, 
Cu Soarele-n simboale 
Stă inima mea rug!... 

Primele două versuri evocă, probabil, Biserica sa de suflet, 
unde a mers adesea şi a fost şi prohodit: Biserica Sfintei 
Parascheva 215 din oraşul Turnu Măgurele 216 , situată în vale, la 
marginea nordică a oraşului. 

Era aproape de casa părintească... tocmai de aceea o prefera 
pe aceasta, deşi, pentru câţiva ani, fiind consilier la catedrala 



215 Un sait românesc închinat Sfintei, Preacuvioasei Maicii noastre, Parascheva: 
http://www.sfantaparascheva.com/. 

216 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Turnu_M%C4%83gurele. 



205 



oraşului, a mers la catedrala de lângă parcul principal, închinată 

917 

Sfântului Sfinţit Mucenic Haralambie . 

Şi aici (pentru că el era la puşcărie când concepea acest 
poem) se transpunea, dorea să fie... 

Acolo, adesea, am mers... şi inima mea era rug aprins şi 
văzătoare a simbolurilor mistice, văzute extatic, ale Soarelui 
Celui de sus, ale lui Dumnezeu. 



217 Sinaxarul: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/februarie/februarielO.htm şi Acatistul 
său: http://bastrix.wordpress.com/2007/04/24/acatistul-sf-sfintit-mare-mucenic-haralambie- 
1 0-februarie/. 



206 



Bunavestire 

„Bucură- te, Mărie!" 
(Le. 1,28). 

1158. 

Tremura-n câmpuri numai floare şi omenirea-nviora, 

Când de Profeţi, când de-o minune si ca un vânt înfiora, 

Nădejdea-n norii grei de aur pe fruntea munţilor de- 

argint, 

Clădind palate fermecate, în basme lungi, de mărgărint... 

Te aştepta plinirea vremii Fecioară-n zumzet de lumini, 

Cerul albastru, cu pământul, spre mântuire să-1 îmbini. 

Neprihănită-n zămislire tu ai venit umilă, blândă, 

Nemărginitei frăgezimi să-i naşti Dulceaţa ei plăpândă, 

Ce mai 'nainte de toţi vecii un Dumnezeu era în Sine 

Şi Care-n Fiu, născut deodată, era la fel afar' de Sine. 

Şi Sfânt, Duh veşnic, în Treime, plutind pe apele măririi 

Cutremurând creiat-a margini şi-a dat izvor nemărginirii, 

Să curgă-n valuri, să ţâşnească în jerbe, în floare, în 

explozii, 

Dând voie spaţiului şi vremii să sufle moarte-n vălul 

cozii. 



Am păstrat formatul bipartit al poemului, aşa cum 1-a dorit 
Fericitul Ilie, chiar dacă el conţine mai multe strofe în cele două 
părţi ale lui, aşa cum se află astăzi. 

Linia punctată, după cum ştiţi, exprimă faptul că poemul a 
fost cu mult mai mare. 

E un poem unic între cele prezentate până acum, pentru că 
încearcă o recuperare a istoriei mântuirii de factură mistico- 
istorică, încercând să explice, în mod condensat, timpul interior 
de până la întruparea Domnului (prima parte) şi cel de după 
întruparea Sa (a doua parte). 



207 



în primele două versuri se explică starea lumii lui Israel, 
atunci când poporul era condus de Sfinţii Profeţi. 

Când se primea o profeţie sau când se petrecea o minune 
omenirea se înviora, se înfiora, simţea că e şi mai aproape de 
venirea lui Mesia. 

Câmpurile omenirii (primul vers) erau animate de florile 
nădejdii. Nădăjduiau (versul al 3-lea) în norii grei de aur, pe care 
i-am văzut extatic. Nădăjduiau în mila lui Dumnezeu cu ei. 

Fruntea munţilor erau Sfinţii, care erau plini de argintul 
harului lui Dumnezeu. 

Palatele fermecate (versul al 4-lea) ale împărăţiei sunt 
reale. Le-am văzut în cer şi despre ele am povestit ca despre lumi 
lungi, încăpătoare, pline de mărgăritarele luminii necreate. 

Dumnezeiescul Ilie îmbină starea lumii de dinainte de 
Hristos cu experienţa sa extatică. O priveşte din interior, conform 
cu experienţa sa mistică şi nu din afară, detaşat din punct de 
vedere istoric. 

Versul al 5-lea vorbeşte despre Prea Curata Fecioară şi 
despre plinirea vremii de la Gal. 4, 4. Lumea aştepta acceptarea 
Fecioarei Măria. 

Ea, plină de zumzet de luimini, plină de slava necreată pe 
care o experiase în Sfânta Sfintelor, acceptă să II nască pe 
împăratul şi Stăpânul cel Preaveşnic. 

Prin naşterea ei sau prin asumarea umanităţii în persoana 
preexistentă a Fiului lui Dumnezeu se uneşte cerul cu pământul 
pentru mântuirea noastră. 

Cerul albastru, dumnezierea Sa, se uneşte, la nivel 
ipostatic, în mod negrăit şi mai presus de fire, cu pământul 
umanităţii noastre, pe care Fiul 1-a luat din Pururea Fecioară 
Măria. 

Cea care se născuse din părinţi evlavioşi şi fără prihană, la 
bătrâneţi cinstite şi sfinte , a primit cu umilinţă prea mare şi cu 
blândeţe negrăită ca să îl nască pe Stăpânul şi Domnul întregii 
creaţii. 

Dulceaţa întregii făpturi devine Fiul Fecioarei. Unul din 
Treimea Cea Preasfântă, Care emană veşnic frăgezimea 
dumnezeiască nemărginită a slavei Sale, e Fiul lui Dumnezeu 



218 A se vedea despre Dumnezeieştii Părinţi, Ioachim şi Ana, părinţii după trup ai Maicii lui 
Dumnezeu: http://paginiortodoxe.tripod.com/vssep/09-09-sf_parinti_ioachim_si_ana.html. 



208 



întrupat, Care se arată în trup plăpând, plin de curăţie şi de 
sfinţenie. 

Treimea Preadumnezeiască e una din veci şi pentru veci 
(versul al 9-lea). Iar Fiul Tatălui (versul al 10-lea), născut 
deodată din Prea Curata Fecioară, adică fără lehuzie, în mod mai 
presus de fire, e Acelaşi Fiu al Tatălui şi nu altul. 

Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Dumnezeul nostru treimic... 

Versul al 11-lea vorbeşte despre persoana Sfântului Duh, 
Care e Duh veşnic, din veci, în Treime, purces din Tatăl şi a 
Cărui lumină e desemnată ca „apele mării". 

Apele mării dumnezeieşti, ale lumii dumnezeieşti... 

Dumnezeu a cutremurat Puterile cereşti (versul al 12-lea) 
atunci când ele L-au văzut pe Fiul cu margini, circumscris, în 
trup, pe El, Cel incomprehensibil. 

întru Fiul a început să izvorască nemărginirea slavei 
Treimii. Au început să curgă valurile luminii (versul al 13-lea), să 
ţânească jerbele luminii necreate în florile extazelor, să 
explodeze lumina necreată în vederi mai presus de orice gând şi 
înţelegere. 

Şi toate acestea fiind văzute de oameni în trup, încă în 
această viaţă plină de dureri (versul al 14-lea şi ultimul al primei 
părţi), pentru că Dumnezeu a dat voie spaţiului şi vremii să sufle 
dureri si moarte în existenta noastră efemeră. 



1172. ...Dar nu!. ..Un înger de lumină vesti Cuvântul Tău 
născut... 

- Mărie, Pururea Fecioară.. .Si bucurie s-a făcut!... 

- Plină de daruri!... Şi miresme s-au zămislit, s-au risipit 
Ningând uşor şi liniştit, plutind şi-acum în infinit. 

E primăvară schimbătoare, roz-albă-n faţa ta, Mărie... 

- Domnul cu tine!...Si-i de gheată fata Fecioarei 
purpurie... 

Şi de surpările din haos, din vraja morţii, lut şi suflet, 
Am suspinat adânc spre tine şi golul stă fără răsuflet... 
S-a tras Arhanghelul, cu sorii, din faţa tainei în scântei, 
Când Dumnezeu, fără de margini, S-a fost cuprins în 
trupul ei... 



209 



Vajnicul Duh plutea deasupra, cu tine: Fiul Dumnezeu 
Şi Unul veşnic, în Treime, fu pretutindeni Dumnezeu... 



...Cuvine-se, prin adevăruri, să prindem dragostea de cer, 
In bucurie... Slavă Ţie!. ..Vreau, preamărindu-Te, să pier! 
...Să viscolim... Mărire Tie!... Printre Heruvi si Serafimi, 
Pustiul inimii se rupe... Noi ne-nchinăm Sfintei Treimi!... 

Deşi nici această a doua parte nu e completă (o altă linie 
punctată), totuşi ea este unitară şi vorbeşte despre acceptarea 
Fecioarei, întruparea Fiului şi viaţa mistică a credincioşilor 
Bisericii. 

Primul vers exprimă cutremurarea întregii firi în faţa 
întrupării Fiului. îngerul de lumină, plin de lumină necreată, 
Sfântul Arhanghel Gavriil , îi vesteşte Fecioarei naşterea Fiului 
Tatălui dintru ea. 

Fiul Se naşte din Pururea Fecioară Măria şi umple întreaga 
făptură de bucurie (versul al 2-lea). 

Ea e plină de daruri, de har, cf. Le. 1, 28. Şi odată cu 
zămislirea si naşterea Fiului din Pururea Fecioară Măria, lumina 

5 3 Z> 

lui Dumnezeu a cuprins umanitatea noastră. 

Miresmele luminii (al 3-lea vers) şi bogăţia de viaţă 
necreată a acesteia (versul al 4-lea). 

Faţa Măriei în faţa Arhanghelului e o primăvară a fecioriei 
şi a nevinovăţiei. E roz-albă. E expresia celei mai mari curaţii a 
umanităţii (versul al 5-lea). 

Versul al 6-lea începe tot cu o citare a lui Le. 1, 28. 

Domnul e cu Stăpâna lumii. Faţa ei purpurie, nevinovată e 
de gheaţă pentru că e responsabilă pentru întreaga umanitate, 
atunci când îi cere explicaţii Arhanghelului (Le. 1, 34). 

Versurile 7 şi 8 sunt o transpunere a Fericitului Ilie acolo, 
în momentul discuţiei dintre Fecioară şi Arhanghel, înainte de 
acceptarea ei, prin cuvintele: „Iată roaba Domnului. Fie mie după 
cuvântul tău!" (Le. 1,38). 



219 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Gavriil_%28Arhanghelul%29. 



210 



Din adâncul vieţii omului căzut, păcătos, am strigat cu 
toată fiinţa mea către Domnul (versul al 7-lea), pentru ca 
Fecioara să accepte... 

Dumnezeiescul Ilie se pune în locul omenirii de dinainte 
de Hristos, care suspina către Dumnezeu şi care aştepta... fără să 
mai respire... răspunsul Fecioarei. 

Punctele de suspensie din finalul versului al 8-lea cuprind 
şi răspunsul, prezentat mai sus, al Fecioarei, de la Le. 1,38. 

Şi, în acelaşi verset 28, aflăm că îngerul a plecat de la 
Maica lui Dumnezeu, lucru pe care Dumnezeiescul Ilie îl spune 
în versul al 9-lea, unde Arhanghelul şi sorii Puterilor cereşti s-au 
retras cu cutremurare din faţa tainei întrupării Sale, cea plină de 
lumină. 

Dumnezeul, Cel fără de margini, Se cuprinde în trupul 
Fecioarei (versul al 10-lea) iar Vajnicul / Preaputernicul Duh e 
împreună cu Tatăl la întruparea Fiului din Fecioară (versul al 1 1- 
lea). 

Unul din Treime, Fiul Tatălui, devine Dumnezeu si om si 
de aceea le cuprinde pe toate întru Sine (versul al 12-lea). 

După linia punctată avem descrisă viaţa doxologică a 
Bisericii lui Dumnezeu, fundată ca urmare a întrupării Fiului lui 
Dumnezeu din Pururea Fecioară Măria. 

Prin adevăruri, prin trăirea adevărurilor descrise în 
poruncile lui Dumnezeu prindem dragostea din cer, o trăim în 
persoana noastră. 

Dragostea de Dumnezeu şi de oameni e o bucurie continuă, 
îl laud pe Dumnezeu şi vreau să mor aşa: preamărindu-L pe El. 
Vreau să am o moarte fericită, plină de lăudarea Lui. 

Când suntem viscoliţi de lumina lui Dumnezeu atunci 
suntem trăitori, în cer, împreună cu Heruvimii şi Serafimii lui 
Dumnezeu. 

Pentru că lumina lui Dumnezeu ne rupe pustiul inimii 
(ultimul vers al poemului), ne face plini de prezenţa lui 
Dumnezeu, din acest motiv noi ne închinăm, întru harul Ei, Prea 
Sfintei Treimi. 



211 



Măria 



1188. Neprihănire, feciorie, 
Aleasa cerului, Mireasă, 
Dulceaţa vieţii, veşnic vie, 
Limpedea lumilor crăiasă, 
Mireasma Ta în Prunc mă-nvie. 



Iubirea sa prea mare pentru Maica lui Dumnezeu şi 
Stăpâna vieţii noastre. 

Ea est neprihănită / preacurată, e plină de feciorie, e aleasa 
cerului, conform Le. 1, 30: „Nu te teme, Mărie, căci ai aflat har la 
Dumnezeu", e mireasa Stăpânului: „Stătut-a împărăteasa de-a 
dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată. (...) 
Că a poftit împăratul frumuseţea ta, că El este Domnul tău" (Ps. 
44,11,13). 

Pentru cel care o iubeşte, care i se roagă mereu, care o 
simte în viaţa lui ca pe Apărătoarea şi Doamna întregii făpturi, 
Prea Curata Maică a lui Dumnezeu e Dulceaţa vieţii. 

E veşnic vie şi împreună cu Domnul şi ne face şi pe noi vii 
şi arzători cu duhul, prin rugăciunile şi ajutorul său nepreţuit. 

E crăiasa, e stăpâna limpede şi lină şi preamilostivă şi 
preabună a lumilor, adică a cerului şi a pământului. 

Mireasma fecioriei tale, Doamna mea, mă învie, pentru că 
e mireasmă din mireasma Pruncului tău Iisus, Dumnezeu şi om, 
Care şi-a luat trup din tine. 



1 193. Cer, Viată veşnică, Lumină, 
Iubire, Duh şi Adevăr, 
Treimea Sfântă sfânt îmbină, 
Mai dulci ca florile de măr, 
Fiinţele ce azi se-nchină! 



212 



O strofa închinată Dumnezeului nostru treimic. 

Dumnezeul nostru e cerul nostru, e viata noastră veşnică, e 
lumina noastră veşnică si îndumnezeitoare. 

„Dumnezeu este iubire" (I In. 4, 8). „Duh este Dumnezeu 
si cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh si adevăr" (In. 
4, 24). 

Dumnezeul nostru ne îmbină/ ne uneşte cu Sine si între 
noi, pe cei care I ne închinăm Lui. Ne face să fim mai dulci ca 
florile de măr sau să simţim dulceaţa iubirii ca pe cea mai mare şi 
singura dulceaţă de dorit, acum şi pentru toţi vecii. 



1 198. Iubire-n Tată, Fiu şi Duh, 

Prea dulce-n străluciri, Mărie, 
Deschide-mi florile-n văzduh, 
Spre sânul Tatălui, să-mi fie 
Cuvântul vieţii-n trup şi duh!... 



Iubirea mea e iubirea de Dumnezeul nostru treimic si în 
iubirea de El îmi străluceşte prea dulcea bucurie de Prea Curata 
Maică a lui Dumnezeu Cuvântul întrupat. 

Ajută-mă, Prea Curată Fecioară, ca să îmi deschid florile 
iubirii către văzduhul slavei Tatălui si a Fiului si a Sfântului Duh 
Dumnezeu! Pentru că tu mă poţi învăţa iubirea lui Dumnezeu, ca 
una care îl iubeşti nespus, mai presus de întreaga creaţie. 

Ajută-mi ca, Hristos Dumnezeu, prin slava Sa, să fie, în 
trupul şi în duhul meu, Domnul şi Stăpânul vieţii mele! 



1203. Din ape vii, din vii izvoare 
Se-nalţă cerul şi pământul, 
Plăpând, din frumuseţi, fecioare! 
...Slăviţi! E Dumnezeu, Cuvântul! 
...Din sânul Vieţii, Veşnic Soare!... 

5 ~ 5 



213 



Cerul şi pământul, Sfinţii de aici şi cei din cer, s-au sfinţit 
prin apele vii ale harului. Din izvoarele luminii lui Dumnezeu 
vine sfinţenia! 

Curăţia e plăpândă / delicată/ fragilă şi nu butucănoasă/ 
grosolană. Şi ea ne umple de frumuseţe. Ne face nişte fecioare 
curate ale Domnului. 

De aceea slăviţi-L pe El, pe Dumnezeu Cuvântul, Care este 
din şi în sânul Tatălui (In. 1, 18)! El e Lumină ipostatică din 
Lumina ipostatică a Tatălui, din Veşnicul Soare, fapt pentru care 
„am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de 
har şi de adevăr" (In. 1, 14). 



1208. Vremea se vântură-n pustii, 
Se sfarmă-ntinderea-n văpăi, 
Ape şi nori, miresme vii, 
De viată, adevăr si căi... 
Treimii, sfânt, ard în tării... 



Timpul meu se vântură-n pustii, pentru că sunt la puşcărie 
pe nedrept... însă, în văpăile vederii dumnezeieşti, întinderea 
lumii se sfărâmă, pentru că nu mai văd lumea, ci ceea ce îmi 
arată Dumnezeu întru slava Sa. 

Văd extatic ape şi nori dumnezeieşti, miros miresme vii, 
dumnezeieşti, care mă umplu de viaţă sfântă, de adevăr, acolo, în 
cer, pe căile unde Domnul mă duce. 

Ard în tăriile luminii necreate, în mod sfânt, în faţa Prea 
Sfintei Treimi. 



1213. Iubire-n Fiu, limpede cer, 

Şi viaţă-n veci, lumină fulger, 
Făptură nouă-ntru mister, 
Tu creşti din trâmbiţe de îngeri, 
Din Tatăl Sfânt... când toate pier. 



214 



Iubirea mea, Doamne, pentru Tine, mă face un limpede cer 
în slava Ta. In veşnicie fulger/ ţâşneşte din mine lumina, slava 
Ta. 

Acolo devin o făptură nouă, îndumnezeită, plină de taina 
vederilor Tale. Şi Tu creşti în mine, Doamne, pe măsură ce văd 
trâmbiţe de îngeri, când nu mai văd nimic altceva decât slava Ta. 

Toate pier, toate ale lumii acesteia... atunci când eu văd 
numai mulţimea slavei Tale. 



1218. Plinim slujiri de Heruvimi 
Cântăm serafic din fiori, 
Sfânt nevăzutei adâncimi, 
Floarea vâlvorilor chemări, 
Raiul culorii în schimbări, 
Laudă-n veci Sfintei Treimi!. 



în Raiul Tău suntem ca nişte Heruvimi si Serafimi care 
cântăm din adâncul fiorilor noştri. Primul vers poate fi interpretat 
şi în sensul că noi plinim ceata de sus prin căderea îngerilor, 
deveniţi demoni. 

Lui Dumnezeu, în mod sfânt, în slava Sa, Celui mai 
profund decât orice profunzime, îi cântăm. 

Din adâncul nostru se deschide floarea iubirii, care îl 
cheamă pe El. Raiul Său e plin de schimbări dumnezeieşti în 
lumina Sa, pe care o văd în diverse culori dumnezeieşti. 

Şi eu îl laud pe Dumnezeul nostru în veci, pentru că El e 
bucuria şi împlinirea şi mântuirea mea! 



215 



îngerul 



1224. Dacă eu răsun în înger, 

Chipul meu s-afundă-n cer, 
In azur aprins de ger, 
Diamantic în răsfrângeri. 



Când eu ajung să mă rog împreună cu îngerii, în slava lui 
Dumnezeu, atunci rugăciunea mea răsună în îngeri sau consună 
cu a lor, pentru că şi ei se roagă, întru Duhul, ca şi mine. 

Chipul meu afundat în cer este expresia prezenţei mele 
întru slava lui Dumnezeu. 

Dar eu m-am afundat în cer în timpul gerului comunist, în 
închisoare. Acolo am văzut azurul luminii necreate, care a fost 
aprins / care a răsărit în mine în plin ger indescriptibil de greu. 

Şi azurul luminii era diamantic în răsfrângerile sale, adică 
ca lumina prin diamant, pentru că am văzut slava Sa în diverse 
culori si nuanţe dumnezeieşti. 



1228. Umbli chip mângâietor 
Trupului şi sfâşierii 
Si străvezi lumini si zori 

5 5 

Prin pădurile părerii. 



Cum este îngerul, care alină trupul meu şi sfâşierea mea 
interioară? E ca un chip mângâietor, plin de lumină, care îmi 
aduce alinare, mângâiere. 

El, ei, îngerii şi Sfinţii Săi, Prea Curata Stăpână şi Domnul 
însuşi vin la mine în închisoare si străvăd lumini si sori cereşti 

5 5 5 5 

(unde?), aici, unde avem numai presupuneri, griji, păreri 
subiective... 



216 



1232. Laşi în sufletul finit 
Val de aur şi argint 
Fluturând nemărginit 
Peste zările ce mint. 



Tu, îngerul lui Dumnezeu, care vii în viaţa mea, laşi în 
sufletul meu plin de lucruri finite, telurice, valul de aur şi de 
argint al slavei necreate. 

Tu vii în mine şi mă umpli de nemărginit şi mă faci să văd 
dincolo, în veşnicie, să văd dincolo de zările acestea mărginite, 
create, care ne mint, care ne fură atenţia si ne fac să nu mai fim în 

~ ~ 5 5 

stare să ne pregătim pentru cele care se văd dincolo de vedere, în 
slava lui Dumnezeu. 



1236. Pământencele frunzişuri 

5 

Dat prin sânge-albastru...Sui!. 
Oglindesc, în ascunzişuri, 
Luminiş, oglinda Lui!... 



Urcă frunzişurile copacilor la trăirea realităţii tainelor Lui 
şi luminişul din pădure îl vede drept imagine simbol al vederii 
Lui. 

Numai dacă ai sânge albastru, adică iubire de Dumnezeu, 
de măreţia covârşitoare a Lui înţelegi transcendenta Sa, adică 

5 5 5 O 5 ~ 

frunzişurile Lui, care nu înseamnă o anulare a vederii Lui, adică a 
luminişurilor Lui, care sunt oglinda în care se întrevede viaţa lui 
Dumnezeu. 



1240. Oglindă-ntre oglinzi, 
De-a pururea rotind 
Si melodii rodind 
De ceruri tu mă prinzi!... 



217 



Şi, în strofa finală a poemului (se observă faptul că mai 
lipsesc strofe) se face referire la îngerul lui Dumnezeu - 
subiectul poemului - care e o oglindă raţională, care reflectă 
slava lui Dumnezeu, între alte oglinzi cereşti, adică Fiinţe cereşti 
si Sfinţi. 

El se roteşte de-a pururea, se bucură negrăit şi e în 
continuă mişcare în fata lui Dumnezeu, rodind melodii 

5 5 1 

dumnezeieşti de preaslăvire a Prea Sfintei Treimi. 

Prin vederea ta, îngerul lui Dumnezeu, tu mă faci să îmi 
prind/ să îmi leg, pentru toţi vecii, viaţa şi dragostea mea de cerul 
lui Dumnezeu. 



218 



Iisus 



220 



„Cine M-a văzut pe Mine 

L-a văzut şi pe Tatăl Meu" 

(In. 14, 9) 221 . 



1244. Lumină preacurată, 
Inaltă-mă să cânt, 
Mărire -n veşnic Tată, 
In Fiu si în Duh Sfânt! 



O, Doamne, prin vederea slavei Tale celei preacurate, 
înaltă-mă să-Ti cânt Tie, Dumnezeul nostru treimic! 



1248. Dă-mi Pruncul tău dulce, 
Fecioară Mărie, 
Blândeţea pe cruce 
De-a pururea mie! 



Dumnezeiescul Ilie a dorit întotdeauna să fie cu multă 
blândeţe şi cu multă răbdare, luptând cu caracterul său vijelios, 
aprig, care se aprindea imediat. 

îmi spunea, la un moment dat, cât regretă, că, uneori, se 
mai mânia şi că se mai întrista pe câte cineva... El nu dorea ca să 
deranjeze pe cineva, pentru că dorea să fie plin de blândeţea şi de 
curăţia lui Dumnezeu. 

Astfel trebuie înţelese aceste versuri: ca dorinţă de umplere 
continuă de blândeţea si de fecioria lui Dumnezeu! 



220 Poemul de faţă e o variantă, într-un alt metru poetic, al poemului de la p. 200-202 din 
actuala ediţie, pentru că el urmează în manuscris celui amintit şi, iniţial, purtau acelaşi 
nume. 

221 Motoul evanghelic lipseşte din manuscris, fiind o adăugare prezentă în ambele ediţii 
publicate anterior. 



219 



Dă-mi, prin rugăciunile tale, Maică a lui Dumnezeu, 
dulceaţa si curăţia si fecioria iubitului Tău Fiu si blândeţea si 

5 5 5 5 5 5 5 

răbdarea Lui de pe cruce! 

Dă-mi-le pe acestea pentru vecie! 



1252. Spre mine îţi lasă 
Priviri argintii... 
Tu, Sfântă Mireasă, 
In plângeri pustii. 



Prea Curată Doamnă a inimii mele, Stăpână şi Prea Sfântă 
Mireasă a lui Dumnezeu, priveşte spre mine cu privirile tale cele 
pline de milă şi de iubire dumnezeiască şi mă vezi pe mine, cel 
care plâng şi mă jelesc şi doresc să mă mântui în pustiul 
puşcăriei! 



1256. Iisuse, Lumină, 

Dă-mi har să te sorb, 
Mă cheamă, la cină, 
Pe mine, cel orb. 



Iisuse, Doamne, Lumina lumii, pe mine, cel orb, mă 
cheamă la cina împărăţiei Tale, ca să îţi sorb slava Ta cea 
veşnică şi prea minunată! 



1260. Sfânt, slavă, înviere 
Te simt pe pământ, 
In veci mângâiere 
A Duhului Sfânt! 



220 



Lumina Ta, Doamne, e sfinţenia, e slava si învierea vieţii 
mele. Şi pe ea o simt ca mângâiere a vieţii mele pământeşti. 



1264. Tu, veşnicul eşti, 

7 5 5 7 

Si lumii si nouă, 
Izvor ce rodeşti 
Făptura cea nouă. 

Tu eşti veşnicul nostru Dumnezeu si eşti Cel care 
rodeşti continuu făpturi duhovniceşti, adică îi zideşti, ca 
făpturi vii şi noi, cereşti, pe cei care vin şi se lipesc de 
Tine prin întreaga lor cugetare, iubire, voinţă şi lucrare. 



1268. Tu, faptă şi gând, 

Mustrând, pedepseşti; 
Tu cerţi, încercând 
Pe cel ce-1 iubeşti. 



Tu, Doamne, faptele şi gândurile noastre cele rele 
le mustri, le pedepseşti şi ne cerţi, pentru că ne încerci, 
pe noi, cei pe care Tu îi iubeşti nespus de mult. 



1272. Dă-mi aur si haine 
Trecute prin foc, 
Vederi ce prin Taine 
Ne-naltă, se coc. 



Doamne, dă-mi harul Tău şi hainele curăţiei Tale, aici, în 
mijlocul focului durerii şi al chinurilor din puşcărie! 



221 



Dă-mi să văd slava Ta şi, prin Sfintele Taine ale Bisericii 
Rale, să mă înalţ către Tine, să mă coc spic bogat în holda 
împărăţiei Tale. 



1276. Fă tot mai fierbinte 
In mine credinţa, 
Năvală-nainte 
Fă-mi toată fiinţa! 



Doamne, fă-mă tot mai fierbinte în credinţa mea în Tine, 
pentru ca să mă umplu deplin de zelul de a mă sfinţi continuu! 



1280. Să birui, să stau în 
Iubirea Ta vie, 
La veşnicul scaun 
Al Tău, de domnie. 



Vreau să stau, Doamne, cu Tine! Vreau să birui patimile 
din mine si să stau veşnic în iubirea Ta. Vreau să stau alături de 
Tine, Preaveşnicule Domn şi Stăpân al întregii creaţii. 



1284. Să cânt adevărul 
In Fiul născut; 
Pământul si cerul 
Cel nou, nevăzut. 

Vreau să cânt adevărul Tău, Doamne, acum şi pentru toţi 
vecii, Mântuitorul meu, în pământul şi cerul transfigurate, pe 
care, încă de acum le văd şi le presimt. 



222 



1288. In Fiu si în Duh Sfânt 

5 

Mărire-n veşnic Tată, 
Inaltă-mă să cânt 
Iubire ne-ntinată! 



Strofa aceasta apare tăiată în manuscris şi nu a apărut în 
niciuna dintre ediţii. 

O strofă triadologică, pentru că Treimea Cea Preasfântă e 
rugată de către Dumnezeiescul Ilie să îl înalţe spre cântare 
duhovnicească, Ea, Iubirea curată, preafrumoasă a întregii creaţii. 



Aiud, 1964. 



223 



Patriei 



1292. Dulci frumuseţi ce pururi răsăriţi 
Sub strălucirea undelor privirii, 
In preamărirea pură-a zămislirii, 
In cer as vrea etern să-nmărmuriti! 



Poemul de faţă nu este unul patriotic... ci mistic, pentru că 
Patria de aici e acasă noastră veşnică, adică împărăţia lui 
Dumnezeu. 

Răsar, în mod continuu, frumuseţi prea dulci în lumina Ta, 
Doamne, pentru că eu văd stălucirea slavei Tale în multe feluri 
dumnezeieşti. 

Şi în lumină se zămislesc/apar creaţii pure, eterne, 
simboluri şi realităţi care mă întrec, pe care nu le înţeleg deplin 
sau nicidecum, dar care mă sfinţesc si mă îndumnezeiesc 

' 5 5 

continuu. 

De aceea vreau să fiu veşnic în slava Ta, ca să mă bucur de 

5 ~ 

ceea ce Tu, Prea Curata mea Treime, îmi arăţi, mie, păcătosului 
si netrebnicului Tău rob. 



1296. Veşmânt de grai şi de iubire pură 
Iţi iei din ce aud şi ce presimt, 
Iar cei din jur se bucură-n argint 
C-au prins insesizabilu-n făptură. 



Veşmânt de grai şi de iubire pură e lumina Ta, Doamne, 
pentru că în ea aud pe cei ai împărăţiei doxologind şi în ea mă 
umplu de iubire dumnezeiască. 

Aud cele pe care Tu mă laşi să le aud şi presimt, în ceea ce 
văd, că sunt lucruri ale Tale care mă depăşesc, care există dincolo 
de ceea ce eu văd din marea Ta milă preadumnezeiască. 



224 



Cei din jurul meu, pe care îi văd în împărăţia Ta, Doamne, 
se bucură în argintul slavei Tale şi aceasta pentru că sunt plini de 
insesizabilul (pentru cei păcătoşi) slavei Tale din destul. 

La umplerea Sfinţilor de slava lui Dumnezeu se referă 
versul ultim. 



1300. Cum as voi să-ti cânt si să-ti vorbesc!... 

5 5 5 5 

Dar mă trădează glasul şi cuvântul, 
Orice-nchegare îmi pare a fi mormântul, 
Când fulgere din fulgere ţâşnesc! 



O, preaiubite cititor, cât de mult aş dori să îţi cânt şi să îţi 
vorbesc despre cele ale luminii lui Dumnezeu, adică despre acasă 
ta din cer! 

însă glasul inimii mele şi cuvintele mele spun prea puţin 
din ceea ce am văzut că există acolo. 

De aceea, orice închegare poetică sau în proză a 
experienţelor mele mistice sunt confesiuni firave pe lângă 
măreţia si bogăţia slavei dumnezeieşti. 

Orice mărturisire a mea omoară, e un mormânt pentru 
tainele de acolo. însă cum să spun în cuvinte umane pe cele ale 
lui Dumnezeu?! Cum să spun pe cele mai presus de minte şi de 
cuvânt, în cuvinte, cu totul?! ! 

Pentru că acolo orice fulger al vederii naşte un alt fulger, 
orice vedere naşte o altă vedere şi orice contemplare o altă 
contemplare şi mai mare şi de aceea înţelesuri peste înţelesuri vin 
din cele văzute în extaz. 



1304. Când preamărirea-n revărsări se sfarmă 
Tot mai puternic şi mai nou m-adun, 
Vreau frumuseţi cu voi să mă cunun 

5 

Smulgându-mă din a-ntrupării larmă. 



225 



Preamărirea/ slava lui Dumnezeu se revarsă ca un ocean, 
care se sfărâmă în vederea mea... Iar eu mă fac tot mai puternic în 
faţa ispitelor şi mă adun, mă unific interior. 

De aceea dorinţa mea cea mai mare e aceea de a mă 
cununa pentru veşnicie cu frumuseţile lui Dumnezeu, adică să fiu 
veşnic în slava Sa. 

Vreau să fiu cu El şi să mă smulg din larma lumii, din 
gălăgia imensă a acestei lumi de aici. 



1308. Dar trăsnetul făptura ţi-o aşază 
Surâsul tău m-absoarbe liniştit, 
Păşesc ca-n vis pe lutul adormit: 
Tot ce-i frumos adânc mă-nseninează. 



Trăsnetul lumii dumnezeieşti îţi aşază făptura/ fiinţa, ţi-o 
linişteşte, ţi-o umple de pace dumnezeiască. 

Şi atunci simt cum surâsul Tău, Doamne, lumina Ta mă 
absoarbe ca pe un om împăcat, liniştit, împlinit... 

Fiind plin de lumina Ta, Dumnezeul meu, parcă nici nu 
mai trăiesc, parcă toată viaţa mea e vis, e ceva ireal, pe acest 
pământ adormit, în comparaţie cu viaţa şi bogăţia de înţelegere a 
împărăţiei Tale. 

însă, tot ceea ce văd aici, pe pământ, mă înseninează, mă 
bucură, pentru că frumuseţea e de la Tine, Doamne! Pentru că Tu 
ai creat lumea cu frumuseţi şi cu potente nebănuite de 
îndumnezeire. 



1312. Lumina frumuseţii tale m-a cuprins, 
Priveşte-adânc din orişice făptură 
Şi mă sărută, tremurând, pe gură 
De izbucnesc în flăcări, mai aprins! 



226 



Lumina frumuseţii împărăţiei Tale, Doamne, m-a cuprins 
şi harul Tău îl văd că mă priveşte, adânc, din orice făptură creată 
de Tine, din orice făptură a Ta. 

Şi harul Tău îmi sărută întreaga fiinţă, care tremură de 
bucurie si de exaltare dumnezeiască si îmi intră în gura fiinţei 
mele ca suflarea de viată si de bucurie dumnezeiască a Ta. 

1 5 

De aceea, harul Tău, lumina Ta, intrând în mine, face să 
izbucnească flăcări de slavă din persoana mea, pentru că sunt în 
întregime foc, foc ceresc, fiind întru lumina feţei Tale, Doamne! 



1316. Mereu învins, de-a pururi izvorăsc!... 
Când mi se scurge sângele-n văpăi, 
Ţi-adulmec întrupările pe căi, 
Nemărginirea-n margini să-ţi zidesc! 



Sunt în mod continuu învins/ biruit de vederea si bucuria 
slavei Tale, Iubitorule de oamei, pentru că văd cum, mereu, 
izbucneşte în mine slava Ta. 

Sângele fiinţei mele, întreaga mea fiinţă e plină de văpăile 
luminii Tale. De aceea Te urmez, Iţi adulmec, Treime Prea 
Sfântă, întrupările dumnezeieşti din slava Ta, pentru că merg 
unde mă duci Tu. 

Merg pe căile iubirii Tale de oameni şi mă umplu de 
nemărginirea slavei Tale în marginile fiinţei mele umile. 



1320. Şi ochii mei privesc spre ochii tăi, 
O, tara mea, din flacără si vis, 
Ce-n margini te-ai deschis, 
De-a pururi, spre ceruri în văpăi!.. 



Ochii fiinţei mele privesc spre ochii milei şi ai iubirii Tale, 
Doamne şi văd ţara mea din cer, împărăţia Ta, în flăcările luminii 
Tale, pe cea pe care eu mi-am dorit-o mereu. 



227 



Şi Tu mi-ai dat să văd împărăţia Ta deschizându-se în 
marginile persoanei mele, pentru ca să mă ducă, veşnic, în văpaia 
de lumină a cerurilor vederii Tale. 



Nota autorului: 



Toate poemele de până aici le-am compus în detenţie, până 
în anul eliberării mele: anul 1964. 



228 



Despre îngeri 



I 



1324. Că îngerii toţi 
iubesc 
si în cerul lor 
iubirea 
e natură si aer 
şi cer!... 
Ei 
nu se miră deloc, 

căci uimirea 
e în firea lor 

de copii 
oglindă prea vie 

si clară 
a vieţii adânci, 
de lumină, 
din izvorul etern: 
Dumnezeu! 



E primul poem inclus în această carte, scris în anul 1964, 
după eliberarea sa din detenţie, pe care 1-a scris acasă, la Turnu 
Măgurele. 

Şi următorul poem şi ultimul inclus în ediţiile publicate e 
scris tot în 1964, imediat după eliberare... 

Dacă acesta explică modul cum trăiesc îngerii în împărăţia 
lui Dumnezeu, al doilea e un imn evocator al suferinţelor 
petrecute în închisoarea Aiud, după cum vom vedea. 

Forma poemului, cu aceste versuri foarte scurte, îi aparţine 
Fericitului Ilie...şi nu mi-a explicat niciodată (nici eu nu am 
întrebat) de ce a optat pentru ea. 



229 



îngerii lui Dumnezeu se iubesc între ei, sunt plini de iubire, 
pentru că iubirea dumnezeiască este aerul, cerul lor. 

Ei nu se miră deloc de ceea ce văd în slava Sa pentru că 
uimirea, copleşirea în faţa vieţii lui Dumnezeu e starea lor 
fiintială, de mare curăţie dumnezeiască. 

Ei oglindesc foarte clar viaţa lui Dumnezeu, cea care 
izvorăşte veşnic din El ca lumină necreată. 



II 



1341. Iubirea lor însă, 

sfiită, 

când este izbită 

de gândul 

şi fapta neclară, 

de pata 

simţirilor noastre 

duioase, 
de tristeţi omeneşti, 

ei nu înţeleg, 
nici nu ştiu 
de ce ne întristăm 
sau ne doare 
tot ce ne creste 
spre ceruri, 
chir când în chinuri 

ne arde 
trupul şi gândul. 
Atunci, 
cu durere 

se pierd, 
ei, în zare, 

de noi... 
...Si trişti rămânem 



230 



şi goi! 
Dacă 
plângem râvnind 

către cer, 
ei iarăşi revin 
alungând 
vibraţii şi neguri 
de jale... 
S-apropie, calmi... 

şi gingaş 
ne-nvăluie-n aur 
de soare, 
în armonie si cântec 

de zori, 
pe suspine călcând... 
Pe cele mai calde 

si fine 
simţiri ce ne cresc, 

ca un abur, 
din inima care 
tresaltă 
de durere si dor 
către cer, 
către ei, către nori 
de duhuri 
albastre si albe 

5 

si-n mii 
de purtări şi culori. 



Sfinţii îngeri sunt plini de sfială şi la fel e şi iubirea lor: 
plină de curăţie dumnezeiască. 

Şi atunci când noi suntem împreună cu ei în împărăţia lui 
Dumnezeu, în stare extatică, ei sunt izgoniţi de către noi prin 



231 



orice gând şi pată a vieţii noastre, prin orice dorinţă şi iubire 
pământească sau tristeţe păcătoasă. 

Dumnezeiescul Ilie vorbeşte aici despre copleşitoarea sa 
experienţă dumnezeiască în care a stat zile în şir în slava lui 
Dumnezeu şi se vedea trăind printre îngerii lui Dumnezeu. 

Atunci, orice gând şi grijă lumească a sa, îi făcea să se 
îndepărteze de la comuniunea cu el. 

Dumnezeieştii îngeri nu înţeleg de ce ne întristăm pentru 
cele iubite de noi sau de ce ne dor atât de mult chinurile sufleteşti 
şi trupeşti, pentru că ei nu au trupuri ca noi, vrea să ne spună în 
subsidiar Părintele nostru. 

Nu ne înţeleg durerile şi chinurile care ne ajută să ne 
curăţim de patimi şi să ne facem văzători de Dumnezeu. 

Ei se depărtau de mine cu durere şi rămâneam trist şi 
gol... pentru că nici lumina lui Dumnezeu nu mai era în mine... Se 
retrăgea şi ea... 

însă, când plângeam pentru păcatele mele şi râvneam din 
nou, cu mare dor, către cer, atunci îi vedeam pe Dumnezeieştii 
îngeri cum revin în viaţa mea, în slava lui Dumnezeu. 

Ei îmi alinau jalea vieţii mele. Veneau calmi şi 
preafrumoşi şi mă învăluiau foarte gingaş cu aurul luminii ce 
iradia din persoanele lor. 

Eram şi eu şi ei în aurul Soarelui ceresc, plini de armonie 
şi de cântec în zorii, pururea vii şi netrecători, ai slavei Sale. 

Uitam suspinele şi plânsul meu pentru că îmi creşteau în 
mine simţiri dumnezeieşti, foarte fine, venite din lumina lui 
Dumnezeu, spre care m-a purtat dorul de Dumnezeu. 

Şi ei erau nori de duhuri, mulţime foarte mare, pe care o 
vedeam, adesea, în culoarea albă sau albastră, dar şi în alte mii de 
forme si culori. 



III 



1393. In zboruri plutind 
peste vise, 
porniri şi gândiri 
ca un val, 



232 



iarăşi in noi 

fac să răsune 
viata 
pierdută demult 

de Adam. 
Si iară, 
mai târziu si cu noi, 

cei de acum... 
Si iară, 
si iară, 
veşnic!... 
Căci noi repetăm, 

ne-ncetat 
totul, 

de dragul trăirii 
ce ne-a fost dată 

de Tatăl! 
Pururi 

ei sunt lângă noi... 
Vedeti-i!... 

5 

Sunt îngerii, 
îngerii, 
îngerii noştri din cer, 

ce păşesc pe aici, 
pe la noi! 



îngerii lui Dumnezeu plutesc/ trec/ ne depăşesc orice vis şi 
ei ne ating pornirile şi gândurile noastre spre Dumnezeu. Ei vin 
ca un val la noi si fac să răsune în noi viata dumnezeiască, 
pierdută cândva de Sfântul Adam, Protopărintele nostru. 

Insă şi eu am pierdut, ca şi Dumnezeiescul Adam, starea 
continuă în lumina lui Dumnezeu.. Am văzut slava lui 
Dumnezeu... şi am pierdut acea stare de vedere continuă a slavei 
Sale. 



233 



Există căderi si există si ridicări în viata noastră 

5 5 5 

duhovnicească. Şi noi putem să trăim viaţa lui Dumnezeu pentru 
că e un dar al Său pentru noi. 

îngerii Săi sunt mereu lângă noi şi ne ajută întru toate. 

Faceţi-vă vrednici de vederea lui Dumnezeu pentru ca să îi 
vedeţi pe ei cum vin şi cum sunt aici, cu noi, cei ai lui 
Dumnezeu! 



234 



Balada luminii închisorii din Aiud 222 



Ritmul e după 
The Ballad ofReading Gaol 22 



a lui Oscar Wild 224 . 



1 



1422. Ştiam că nu făcusem voia 

Călăilor, trădării... 

Dar ne ducea al vieţii drum 

Pe panta îngropării 

Si orice zi era un an 

? 

In iadul închisorii... 



Ştiam că suntem fără de vină şi că nu pactizaserăm cu 
regimul ateu şi că închisoarea era spre exterminarea noastră. 

Tocmai de aceea iadul închisorii era greu de purtat şi zilele 
treceau extrem de greu... 



1428. Dar izbucneau în cer făclii 

Din orice-ngenunchere, 

Ne retrăiam copilării 

Drept orice mângâiere 

Şi sufletul făcea nou pas 

Pe treptele vegherii. 



Adică: Baladă despre experienţele extatice trăite în închisoarea de la Aiud. 
~ 23 La nivel online o aveţi aici: http://www.bibliomania.eom/0/2/57/104/frameset.html. 
224 Oscar Fingal O'Flahertie Wills Wilde: http://en.wikipedia.org/wiki/Oscar_Wilde. 



235 



însă în acest iad al închisorii eu am văzut cum izbucnesc 
făclii ale luminii dumnezeieşti în extaz, cu toate că eram 
îngenuncheat pas cu pas de torţionarii mei sau în ciuda tuturor 
căderilor mele mă ridicam şi mă curăţeam interior, pentru ca să 
văd lumina lui Dumnezeu. 

Ne retrăiam copilăria, adolescenţa, tinereţea... viaţa noastră 
acolo, pentru că ne mângâiam cu lucrurile pe care le trăiserăm şi 
cu bucuriile avute, cu oamenii iubiţi... 

Pe fiecare zi sufletul nostru făcea un pas mai departe pe 
treptele privegherii, ale atenţiei la lucrurile esenţiale. 



1434. Pe-ntunecimi se revărsau 

Fâşii de cer şi îngeri... 

Visele-n noi se colorau 

De chipuri şi de plângeri, 

Că din păcat veneam crezând 

Că te înalţi când sângeri. 



Pe întunecimia vieţii mele se revărsa lumina dumnezeiască 
şi vederile îngerilor. Iar dorinţele mele se colorau extatic, pentru 
că se împlineau prin vederile dumnezeieşti. Acestea urmau 
plângerilor mele, suferinţei şi nevoinţei mele. 

Chipurile din versul al 4-lea sunt Sfinţii şi îngerii văzuţi 
extatic. 

Ne curăţeam de păcate cu conştiinţa că suferinţa e 
mântuitoare, transfiguratoare. 



1440. Si nu eram deloc miraţi 

5 5 

Când unul se rupea de rând, 

Păşind, senin, în glod nătâng, 

Ca semn de cruce-abia având 

O biată piatră sură 



236 



Ce se-ngropa curând. 

Moartea era la ordinea zilei în închisoare... tocmai de aceea 
nu ne mai miram când unul pleca... deodată... dintre noi şi îl 
vedeam îngropat, având, în loc de cruce la mormânt, o piatră 
aleasă la întâmplare, care era acoperită de praf foarte repede... 



1446. Poate al cerurilor scut 

Ca-n slavă să ne urce, 

Ne dă oţetul nebăut 

Decât de Hristos pe cruce, 

Deşi noi, poate, nu l-am vrut, 

Dar care-n Rai te duce. 



însă, chiar dacă suntem exterminaţi metodic în închisoare, 
Dumnezeu ne ridică în slava Sa, pentru că bem, ca şi El pe cruce, 
oţetul durerilor de tot felul. 

Desi unii dintre noi nu am vrut închisoarea si credeam că 
nu suntem în stare să suferim atât de mult, suferinţele de aici ne 
duc în Rai, dacă le suportăm cu răbdare şi mulţumire adusă lui 
Dumnezeu. 



6 



1452. In spirit am văzut atunci 

Lumină multă, multă... 

Şi-n porii trupului, oglinzi, 

Simţirea ne-nflorea tăcută, 

Adânc în raze străvezii, 

Iradiere mută. 



237 



Acolo, în închisoarea Aiud, am văzut, cu duhul meu, multă 
lumină dumnezeiască şi sufletul şi trupul meu au devenit oglinzi 
ale slavei Sale. 

Simţirea duhovnicească înflorea în persoana mea în mod 
tăcut, adânc şi plenar în acelaşi timp, pentru că eram iradiat de 
lumina Sa, umplut de razele străvezii ale slavei Sale. 



1458. In bucurii curate far 

Pe timp şi rău şi bun, 

Ne risipeam în toate clar, 

Ne regăseam pe drum. 

Eram si nu eram. In noi, 

5 ~ 

Adânc simţeam fântâni. 



Bucuriile curate ale vederilor dumnezeieşti mi-au fost far 

5 

călăuzitor şi la rău şi la bine în viaţa mea. Pentru că le vedeam pe 
toate clar, deşi erau multe vederi sfinte si ele mă unificau si mă 
puneau pe acelaşi drum al dreptei credinţe ortodoxe. 

Eram pe pământ şi nu eram, pentru că eram absorbit de 
vederea celor dumnezeieşti. Şi vedeam cum sunt o fântână plină 
de har, de lumină dumnezeiască, pentru că din mine izvora 
lumina lui Dumnezeu. 



8 



1464. Ne bântuiau de sârg furtuni 
Când liniştiţi vream să fim, 

5 5 ~ 

In margini infinitul 
Voiam să-1 împlinim 
Si tot scrutam în zare 

5 

Cum să ne rezidim. 



238 



Când doream să fiu liniştit mă bântuia, deodată, furtunile 
ispitelor şi ale bolilor. 

Cu toate acestea însă, doream să păstrez în marginile 
persoanei mele infinitul luminii dumnezeieşti, pentru că aceasta 
era grija mea: rezidirea mea duhovnicească. 



1470. Că infinitul, dacă e, 
E si oriunde si oricum, 

Se termină şi se-mplineşte 
Găsind sfârşit de drum, 

In mine si-n oricare 
Si ieri si mâine si acum. 



Lumina dumnezeiască infinită se arată oriunde si oricum ar 
fi omul, dacă el se curăţeşte de patimi. Şi omul, prin ea, se 
împlineşte şi îşi găseşte adevăratul drum în viaţă, acela al 
îndumnezeirii sale. 

Si lumina lui Dumnezeu, cum a coborât în mine la 
închisoare, poate să coboare în oricare şi oricând şi oriunde, 
numai să existe o dreaptă nevoinţă şi un dor imens după 
comuniunea cu Dumnezeu. 



10 



1476. Târziu mi-a apărut ce-am vrut: 

Lumina nevăzută, 

Atunci când gând şi minte, 

Tăcute, nu s-au mai văzut 

Şi-n duh, mergând 'nainte, 

O lume-n spirit s-a născut... 

Spre finalul detenţiei mele mi-a apărut lumina nevăzută şi 
necreată a lui Dumnezeu în vedenii preadumnezeieşti. Şi vederea 



239 



extatică e dincolo de gând şi de minte, de raţionamente şi de 
discursivitate, pentru că vedem, în duhul nostru, slava lui 
Dumnezeu, când toate ale noastre tac şi sunt depăşite prin har. 

Rugându-mă continuu am văzut prin duhul/ spiritul 
sufletului meu lumea cerească. 



11 



1482. împărăţia Cerurilor este 

Si înlăuntru si-n afară 

De noi. Ea vine...Nu-i poveste! 

Ci adevăr din Cel ce este, 

Când o slujim pe scară, 

Spre Ens, spre Veşnic Este! 



împărăţia Cerurilor e văzută în noi dar şi în afara noastră, 
pentru că ea vine la noi şi ne include şi pe noi în viaţa ei veşnică. 

Ea este adevăr, realitate a lui Dumnezeu si o vedem când 
creştem continuu pe scara virtuţilor, spre Cel ce e din veci şi 
pentru veci. 

12 

1488. Cel ce de moarte nu se teme 

Las nu va fi nicicând, 

Dar demonii scornesc blesteme 

Pe drumuri şi în gând... 

Apar străluminânde steme 

Spre laşitate îndemnând. 



Nu m-am temut niciodată de moarte... însă demonii îmi 
scorneau / îmi inventau tot felul de blasfemii si de rele, în viata 
mea sau la nivel mental şi mă halucinau cu tot felul de posibile 
favoruri, dacă aş fi pactizat cu sistemul comunist. 



240 



13 



1494. Arhangheli, săbii sfinte-n cer 

Ne-nvăluiau în dar, 

Jertfa în lume si în cer... 

Să îndrăznim!... Si har 

Din Tată Sfânt eu sper 

Să-mi vie fără de hotar. 



Dumnezeieştii Arhangheli, săbiile dreptăţii cereşti, mă 
învăluiau în slava lui Dumnezeu, atunci când eram o jertfă 
bineplăcută a lui Dumnezeu. 

Să îndrăznim dar întru mila Domnului, pentru că 
Dumnezeu ne va da har fără hotar, fără margini, din destul, ca să 
ne bucurăm întru Sine. 

14 

1500. Că vezi ispita şi păcatul 

Pândesc la fiecare pas 

Si-n loc să cucerim înaltul 

Rămânem goi şi de pripas! 

De-aceea ne-ndreptăm asaltul 

Spre cerul încă-n noi rămas. 



Fără lumina lui Dumnezeu suntem goi şi de pripas/ străini 
de vederea lui Dumnezeu. 

In ciuda tuturor ispitelor şi a greutăţilor îmi îndrept asaltul/ 
rugăciunea spre cerul încă rămas în mine, adică mă rog întru 
harul lui Dumnezeu, pentru ca să văd iarăşi slava lui Dumnezeu. 



15 
1506. Rugaţi- vă din întuneric 

241 



Si din lumină si oricând!... 
Gândul adesea, luciferic 

Se străduie născând 
Si rău si bun... Himeric 
Ne-nvolbură, tunând! . . . 



Rugati-vă si când nu simţiţi în voi harul lui Dumnezeu si 

C 5 5 5 5 5 

când îl simţiţi, oricând si oricum! Primele două versuri... 

5 5 ' 5 

Gândul nostru e adesea luciferic, mândru şi ne împinge să 
facem rele. Dar tot răul poate fi convertit în bine prin pocăinţă. 

Tot ceea ce e himeric/iluzoriu ne învolbură cu putere... dar, 
în cele din urmă aflăm, că nimic nu e fundamental pentru noi ca 
viata cu Dumnezeu. 



16 

1512. Suiţi-vă în cer pe scări 
De aur si de fier!... 

5 

Tot ce produce-n piept mirări 

Adunde-vă-n mister; 

Crescându-vă-ntrebări 

In foc, călău şi ger. 



Suiţi-vă spre cerul vederii lui Dumnezeu pe scări de 
rugăciune şi de durere! 

Pentru că rugăciunea si suferinţa îndurată cu mulţumire 

C> 5 5 5 

produc în noi curăţirea de patimi şi vederea slavei lui Dumnezeu. 
Vă veţi ascunde în taina slavei lui Dumnezeu, dacă vă veţi 

5 ~ S 

nevoi cum se cuvine. 

Şi întrebările şi căutările reale cresc în focul rugăciunii, în 
gerul necredinţei celor din jur şi în suferinţele pricinuite de călăi, 
pentru că nimic nu ne poate opri ca să îl căutăm pe Dumnezeu şi 
să Ii slujim Lui. 



242 



17 



1518. Şi când gândeşti şi când priveşti 

In lumea de miracol, 

In trup şi minte te-ndoieşti; 

Păreri nebune-ti dau ocol 

Crezând că eşti si nu eşti 

5 5 5 

De faţă-n plinul gol! 



Şi când ajungi să vezi slava lui Dumnezeu şi apoi, când 
gândeşti la ceea ce ai văzut extatic, în lumea de minune a 
împărăţiei Sale, ai uneori îndoieli, cu privire la ea, venite de la 
demoni. 

însă aceste îndoieli sunt gânduri nebune, satanice, pentru 
că vor să te îndoieşti de ceea ce e foarte profund şi transfigurator 
pentru tine. 



18 



1524. Când vid amar te prinde-n braţe 

Raiul terestru te desfată, 

Te-mprăştie şi te răsfaţă 

De parcă-o fată se dezbracă, 

Cu nuri de flacără şi gheaţă, 

întruna nevoind să tacă... 



Când nu mai vezi lumina şi te cuprinde vidul, golul amar al 
întunericului, începe să te seducă frumuseţile lumii, să te dividă 
interior si să te excite aidoma unei femei, care se dezbracă în fata 
ta. 

îti vorbeşte neîncetat lumea aceasta, te face să o doreşti si 

5 5 7 5 5 

să vrei să o ai, pentru ca să uiţi de dulceaţa celei cereşti. 



243 



19 



1530. Că e minune sau spectacol 

In ochii vii de forme plini 

Să înfloreşti ca un oracol, 

Să-ţi curgă-n vine noul vin!... 

Ai vrea-ntr-un univers miracol 
Să mori si să te-nchini!... 



Pentru că e o minune şi un spectacol infinit vederea lui 
Dumnezeu, de aceea vrei să vezi slava Lui cu ochi vii. Vrei să 
vezi formele pline ale celor arătate în slava lui Dumnezeu. 

Vrei să înfloreşti ca o noutate continuă în lumina Sa si 
vinul iubirii lui Dumnezeu vrei să îl simţi cum curge în tine. 

Ai vrea mereu în slava Sa, de aceea vrei să mori ca un 
ortodox care moşteneşte împărăţia lui Dumnezeu. 



20 



1536. Nu peste lumi să mergi plutind 

Sau cosmos devenind să sorbi, 

Prin porii toţi al lumii jind, 

Ci peste neantul slut şi orb 

Să-mprăştii aur şi argint 
Sfidând cel haos negru corb. 



Nu e de folos să cultivi o imaginaţie fals demiurgică 
despre tine, în care îţi reprezinţi că pluteşti peste lumi întregi sau 
că eşti un univers care sorbi întreaga existenţă. 

Nu e de folos să te umplii, prin toţi porii fiinţei tale, de 
toate cele care sunt jinduite/ dorite de către oamenii trupeşti. 

Ci lucrul de folos e să te îndumnezeieşti, pentru ca să 
împrăştii aurul şi argintul sfinţeniei tale peste nimicul din 
oameni, peste întunericul hidos al păcatului din ei. 



244 



21 



1542. Că doar lumină din lumină 

Eternă eşti si vrei să fii; 

Că după cer adânc suspină 

Toţi care, devenind copii, 

Se-ntorc la Tatăl, fără vină, 

In sânul sfintei bucurii... 

Vreau să fiu, pentru veşnicie, lumină în lumina lui 
Dumnezeu, pentru că acesta e dorinţa mea cea mai adâncă. 

Cei care devin copii ai lui Dumnezeu prin har suspină după 
lumina Sa. Ei vor să fie cu Dumnezeu, fără pată, în sânul sfintei 
bucurii a comuniunii cu Sine. 



22 



1548. Un ritm, un tremur de vibraţii 

Te-naltă tot mai sus, în nori... 

E Duhul Sfânt în toţi chematul... 

Nu-ţi pasă dacă ai să mori, 

Vei fi etern, ieşind din spaţii, 

Din timp şi din comori. 



în slava Sa, ritmul luminii, tremurul de vibraţii al slavei 
Sale mă înălţa tot mai sus, în norii luminii dumnezeieşti. 

Pentru că Duhul Sfânt e prezent în toţi cei chemaţi la 
mântuire, în toţi cei care, intrând, prin Botez, în Biserica Ta, 
Dumnezeul meu, aspiră la unirea veşnică cu Tine, în împărăţia 
Ta cea preaveşnică. 

Fiind plin de har nu îţi pasă dacă mori, pentru că ştii că vei 
fi veşnic cu Dumnezeu, ieşind din timp, din spaţiu şi din alipirea 
de comorile acestei lumi. 



245 



23 

1554. De cugetări sau scăldători, 

De trupuri sau de patimi arse, 

De flăcări, care vin din sori, 

Ce-au răsărit şi au apus; 
Copii pribegi, copii din flori, 
Fără să ştim, unde s-au dus?! 

Am fost traversat de cugetări dumnezeieşti şi de scăldări în 
slava Sa. Trupul meu a fost ars de patimi dar, mai apoi, şi de 
flăcările slavei Sale, care au venit, întru mine, din sorii luminii 
dumnezeieşti. 

Am văzut slava Lui şi apoi am pierdut vederea ei... 

Iar în închisoare eram, cu toţii, nişte copii pribegi, 
stingheri, ai nimănui, care muream fără să ştim când şi unde ne 
vor îngropa trupurile... 



24 



1560. Când tot ce ţi-e mai drag şi sfânt 

Mocnite uri le înspăimântă 

Şi ce-ai mai scump pe-acest pământ 

Iti terfeleşte, te înfruntă, 

Să te coboare în pământ... 

O, forţă, tu te-naltă, cântă! 



Fii curajos, puternic întru Domnul şi cântă-I Lui, atunci ura 
te înspăimântă şi ţi se terfeleşte dragostea şi cele mai sfinte 
crezuri ale tale! 

25 

1566. Ţară divină, de lumină, 
Tara mea este. ..O să vină 



246 



Vremuri când tu vei fi lumină 

A celor care se închină, 
Oricum si-oriunde: fii în Duh... 
La sânul tău plâng şi suspină!... 



O profeţie despre România, care s-a împlinit deja. 

Acum ne putem închina, în harul lui Dumnezeu, oricând şi 
oriunde, pe când, atunci, în plin ateism comunist, sufletul celui 
credincios plângea şi suspina... 

26 

1572. In surd, smerită umilinţă 

Noi l-am răbdat pe Antihrist 

Dar ne-am supus întreaga fiinţă 

Canoanelor lui Hrist! 

Şi schingiuiri, peste putinţă, 

Noi le-am răbdat în suflet trist... 



Am răbdat antihrismul comunismului în necunoscută si 
smerită umilinţă. 

însă am răbdat acest chin dureros, profund, supunându-ne 
voii lui Hristos şi prin puterea Lui. 

Am răbdat schingiuiri trupeşti şi sufleteşti peste puterea 
omenească de îndurat... şi asta cu suflet trist, mângâiat doar de 
Dumnezeu... 



27 



1578. Dar, nu! Arhanghel de lumină 

Venea din când în când la noi! 

Eu l-am văzut, lumină lină, 

In stânga mea, în plin război, 

Când negre umbre crunt domină, 



247 



Şoptindu-mi grav: Sunt lângă voi! 

Descrie vedenia pe care a avut-o, atunci când Sfântul 
Arhanghel Mihail i s-a arătat şi 1-a ajutat împreună cu oştirea sa 
cerească. 



28 



1584. Eu sunt aici! Si El era... 

5 

Arhanghel, înger auriu, 
Strălucitor. Nu tulbura! 
Din foc si aur... Era viu! 

5 

Inima-n piept îmi tremura 
De slava Lui. ..si mai târziu... 



Mi s-a arătat Arhanghelul Domnului, plin de slava Prea 
Sfintei Treimi şi m-a scos din lupta cu demonii şi din tulburarea 
mea interioară. 



29 

1590. Si tot trecură ani de ani 

Şi mulţi se-ntunecau de plângeri, 

Când antihrişti, tot mai avani 225 , 

Batjocoreau pe îngeri 

Şi îngeri deveneau sărmanii, 

Că înger eşti când sângerii 



Cu timpul, cei închişi cu mine, deveneau tot mai trişti, se 
întunecau de atâtea chinuri, suferinţe... 



25 Cumpliţi, răi, cruzi... 



248 



Iar gardienii se arătau nişte antihristi, nişte torţionari tot 
mai răi, care ne batjocoreau pe noi, care sângeram şi ne 
înduhovniceam acolo... 

îngerii de aici erau cei din închisoare, care răbdau în 
credinţă si trăiau îngereşte, dumnezeieşte. 

5 5 O 5 ~ 5 



30 



1596. Pentru Hristos şi Legea Lui, 
Tu, biet argat al astrei lumi, 
Slujeşti cinstit, ca să te sui, 
De-a pururea să te-ncununi, 

In plânsul nimănui 
Dar în vecia de minuni!... 



Am fost argat/ slujitor al astrei lumi cereşti, împlinind 
Legea lui Hristos, Evanghelia Sa. 

I-m slujit în mod cinstit lui Dumnezeu şi El m-a încununat 
mereu cu slava Sa. 

Pentru că m-am umplut de slavă nefiind compătimit de 
nimeni, în închisoare, şi m-am mutat acum la veşnica minunare 
de Dumnezeu. 



31 



1602. Murind, de-acum, lumii din veac 

Nu mi-a părut că pier, 

Mereu mi-a fost un veşnic leac 

Lumina mea din cer, 

Când se rotea vre-un vârcolac 

In gol, în haos sau în ger... 

Am murit lumii, dar moartea aceasta nu m-a făcut să pier 
ci mi-a fost leac veşnic, vindecare de patimi. 

Lumina mea din cer m-a ajutat, atunci când vreun demon 
se lupta cu mine în mod văzut sau nevăzut. 



249 



32 

1608. Cum Trup şi Sânge este 

Pâinea si vinul mistic, 

Lumina nu-i poveste: 

E hrană pentru mistic... 

Trăim în Cel ce este, 

Real şi nu lingvistici... 



După cum Sfânta Euharistie e pâinea şi vinul transfigurate 
în Trupul şi Sângele lui Hristos, tot la fel lumina Prea Sfintei 
Treimi e o realitatea preadumnezeiască şi hrana mistică, tainică a 
credinciosului ortodox. 

întru slava Sa trăim în Dumnezeu, la modul real si nu 
metaforic, pur lingvistic. 



33 

1614. Etern dorind ca să devii 

Tot mai adânc dragoste simţi, 

Pentru soţie şi copii, 

Apoi cobori întru părinţi, 

Cu neamul tot vrei să învii 

Din viforul de suferinti. 



Când te umpli de slava Sa te umpli, mereu, de şi mai multă 
dragoste dumnezeiască, pentru familia ta, pentru neamul tău, 
pentru întreaga lume... şi îi vrei pe toţi izbăviţi de suferinţa de aici 
şi de cea veşnică, a Iadului... 



250 



34 



1620. Fost-am copil, nu un zănatic, 

Ci înţelept ca şi un Sfânt 

Si tot atras de stilul atic 

Mă închinam spre cânt 

Şi, uneori, eram sălbatic 

Pentru-a mă rupe de pământ!... 

Am fost un copil plin de viaţă dar nu un smintit, un 
zăpăcit, un zănatic. 

Eram liniştit şi înţelept ca un Sfânt... şi atras de stilul atic, 
de stilul direct, de poezie. 

în lupta mea de a mă despătimi eram însă sălbatic, adică 
necruţător cu mine, hotărât în mod deplin... 



35 



1626. Tânjeam când după cer şi mare, 

După păduri şi sâiuri ... 

Şi după multă tulburare 

Ajuns-am în pustiuri. 

Dârz, după multă închinare, 

In vaduri curg iar râuri... 

în copilăria şi adolescenţa mea tânjeam să văd cerul, 
marea, pădurile, lacurile... natura într-un cuvânt. 

După tulburări multe, adică după război şi odată cu venirea 
comunismului la putere... am fost dus în pustiul închisorii... 

Dar cu dârzenie, cu tărie de caracter, după multă 
rugăciune, am văzut lumina, în vadul fiinţei mele, cum curge ca 
un râu... 



226 Cred că e vorba despre locuri cu păpuriş, cu sălcii, de statul la malul apei. 



251 



36 

1632. Şi m-am trezit, deodată, 

Privindu-mă-n amieze, 

Că ceru-n jur se făcu roată 

Iar centru-ncepu să vibreze 

Şi dintr-un punct, mărirea toată, 

Spaţiu şi timp să întremeze... 



Şi astfel, după multă rugăciune neîncetată, m-am văzut, 
deodată, în amiezele vederilor dumnezeieşti... Si cerul luminii m- 
a înconjurat... şi, din Dumnezeu, mi-au venit toate apele slavei 
Sale. 

37 

1638. Şi punctul unic, veşnic viu 

Izvor puterilor şi leac 

Pentru trecut, prezent, târziu, 

Dă forme veşnice-n vileag. 

Singurul lucru, care-1 ştiu, 

E că mi-e pâine, vin, în veac... 



Din Dumnezeu, din Cel veşnic viu, au venit vederile mele 
si vindecările flintei mele. 

El m-a umplut, mi-a dăruit în mod evident, tainele slavei 
Sale, văzute în diferite forme veşnice. 

De aceea ştiu că lumina Sa e pâinea, e vinul, e viaţa mea 
veşnică. 

38 

1644. De ce şi cum ochii atrag, 
Culoare, farmec, joc?! 



252 



In acţiune, spirit pur, 

întruchipări de foc, 

Spaţiu şi gol se umple 

Creându-şi timp şi loc. 



Cum suntem atraşi, Doamne, spre vederea slavei Tale? 
Pentru că, plini de har, vedem întruchipări de foc şi cum toate 
sunt umplute de lumina, de prezenţa Ta. 

39 

1650. Mă rog întruna în pustiu, 
Intr-o eternă dimineaţă, 
Să fiu atras si fiu să fiu 

5 

Cerului etern, de fată. 

Mereu mai pur, ca să înviu, 

In veşnica Lui viată. 



Mă rog mereu în pustiul închisorii, ca să fiu fiul Tău pentru 
veşnicie, în eterna Ta dimineaţă. Vreau să fiu tot mai viu si mai 
curat în veşnica comuniune cu Sine. 

40 

1656. Si valuri tot izbesc 

Să sfarme-a mea făptură, 

Pe care încerc s-o construiesc 

Sub grindina de ură, 

Cu patimi oarbe, ce tot cresc, 

Să-nchidă ruga-n gură. 



253 



Dar, cu toate că sunt umplut de har, valurile ispitelor tot 
mă izbesc si vor să îmi sfărâme starea mea duhovnicească, 
interioară. 

Sunt izbit de grindina de ură a demonilor, care se luptă cu 
furie cu mine, pentru ca să mă facă să nu mai mă rog, să tac, să 
renunţ la înduhovnicirea mea... 



41 



1662. Dar, din orice cădere 
Şi-nfrângere amară, 

Mă-nalţ cu-o-ngenunchere 
In sfânta primăvară, 
A lumii ce nu piere, 

Când totul va să moară!... 



însă, ori de câte ori cad din vederea Sa, transform 
amărăciunea căderii în rugăciune, în închinare smerită şi văd din 
nou primăvara cea sfântă a bucuriei slavei Sale. 

Văd cum vom fi în veşnicie, când chipul lumii acesteia va 
trece... 

42 

1668. Că dacă neamul nu ţi-e drag 

Când stai în lanţuri ferecat, 

Lanţurile-n jos te trag, 

Dus te laşi, si fermecat 

Şi gândind pe furtişag 

Stai arid si-ntunecat. 



Dacă nu îţi iubeşti neamul românesc, atunci când suferi pe 
nedrept, atunci suferinţa ta va fi şi mai mare... 



254 



Şi dacă nu încerci să te spiritualizezi, vei rămâne arid, 
sterp, fără rod. 

Tocmai de aceea Dumnezeiescul Ilie nu a vrut să dea 
detalii despre chinurile din închisoare, pentru că nu acela te 
sfinţesc de la sine, ci te sfinţesc dacă, în cadrul lor, te umplii de 
har. 

Astfel nu oricine a suferit în închisoare, în timpul 
comunismului, pe nedrept, sunt Sfinţi ai închisorilor, ci numai 
cei care, în mod real, s-au umplut de sfinţenie în închisoare, fiind 
plini de credinţă si nevointă ortodoxă. 

± 5 5 5 



43 



1674. Iar în loc să ieşi din foc 

Aur tot mai pur, călit, 

Tot zbătându-te pe loc, 

De imagini năclăit, 

Ai dori să ai noroc 

Şi rămâi un om sfârşit. 



Suferinţa închisorii te căleşte, te fortifică şi te purifică 
precum argintul prin foc, dacă te nevoieşti ortodox. 

Dar dacă rămâi pe loc, cu capul plin de răzbunare şi de 
răutate, ajungi un om sfârşit, o epavă. 

Si mulţi care au ieşit din închisoare au scris din acest 

5 5 5 

sentiment, de răzbunare, de revendicare şi de eroificare a lor, fapt 
care 1-a dezamăgit pe Fericitul Ilie şi nu a dorit să scrie (nici mie 
nu mi-a spus mare lucru din torturile suferite acolo... şi n-au fost 
puţine, cu siguranţă) despre ce a trăit acolo... şi a lăsat să 
vorbească doar extazele sale, doar Dumnezeu pentru el. 

Si i-am înţeles dorinţa... si m-am umplut de cutremur în fata 

5 5 5 5 X 5 

ei, pentru că nu a vrut să rămână, în memoria mea şi nici a altora, 
oroarea de acolo, ci numai bucuria nevointei sale. 

~ 5 

Tocmai de aceea nu am suportat şi nu suport campania de 
canonizare, la grămadă, a celor care au suferit în închisoare, până 



255 



când nu inventariem, la sigur, profilul interior al fiecăruia în 
parte, din mărturiile care au mai rămas peste timp. 

Nu toţi au fost Sfinţi de acolo, chiar dacă au fost ortodocşi 
din ierarhia Bisericii, monahi sau mireni... însă închisorile 
comuniste au rodit mulţi Sfinţi. 

De aceea trebuie să întocmim dosarele de canonizare în 
cunoştinţă de cauză, pas cu pas, cu multă atenţie şi nu cu 
frivolitate, pentru că nu toţi care au suferit acolo au murit în 
închisoare, ci, ca Fericitul Ilie, au fost mulţi care au continuat să 
se sfinţească după eliberare, trăind profund ortodox. 



44 



1680. Dar tu ai în clipa ta 
Infinitul, veşnicia!... 
Margini de vei căuta 

In tine le vei afla. 

Dumnezeu, în fecioria 

Inimii tale, va sta. 



Avem, în fiecare clipă a vieţii noastre, posibilitatea de a 
vedea veşnicia lui Dumnezeu, în mod extatic. 

Numai noi ne punem margini... pentru că, în vederea Sa, nu 
mai avem margini. 

Dumnezeu iubeşte si se arată fecioriei, curătiei inimii tale. 

5 5 1 5 

45 

1686. Dumnezeul nostru este 
In afară si în noi, 
Prin Hristos, lumină, veste 
Si izvor de ceruri noi!... 

? 

îndrăzniţi! Nu e poveste! 
El coboară întru noi!... 



256 



Dumnezeu e în noi şi în toate prin slava Sa. 

Prin Hristos ne putem îndumnezei şi ne putem umple de 
vederea cerurilor slavei Sale. 

îndrăzniţi întru Domnul, pentru că e posibilă vederea 
slavei Sale, încă fiind noi în trup! 



46 



1692. Laşii, în cârd cu mincinoşii 
Te sărută, te îndeamnă... 

Trădătorii si fricoşii 

Te înjură, te condamnă... 

Tu, în rând cu toţi strămoşii, 

Porţi în eu pe Dumnezeu. 



Cei slabi şi răi te vând, te laudă pervers, vor să te 
piardă... Insă dacă eşti în Dumnezeu, împreună cu Sfinţii Săi, 
nimeni nu te poate birui. 

47 

1698. Sunt pe lume şi nu sunt, 
Spaţiu-n timpul necurmat, 

Dus de cosmicul avânt 
Tot mai sus si resemnat... 

5 

Doamne, în Tine, Duhule Sfânt, 
Sunt din linişti închegat. 



întru slava Sa sunt pe lume dar şi mai presus de ea, în 
veşnicie. Pe măsură ce mă îndumnezeiesc, înţeleg tot mai bine de 
ce lucrurile, în viata noastră si în istorie, sunt asa cum sunt... 

în Dumnezeu sunt plin de liniştea, de pacea Sa veşnică... 



257 



48 

1704. Paradis în drum spre Rai 

As dori să urc întruna, 

Vălul, zarea mi-este struna... 

Că lumina mi-este grai... 

Tu, linişte să-mi dai 
Si acum, si-ntotdeauna!... 

5 ~ 5 



Vreau să urc mereu spre Rai, ca un paradis al tuturor 
virtuţilor. 

Iar vălul vieţii şi zarea veşniciei îmi sunt struna pe care îmi 
cânt bucuria şi necazul, pentru că lumina Sa mă umple de 
doxologie. 

Şi vreau, în toate şi peste toate, să mă umplu de pacea Ta, 
Doamne, acum şi pentru toţi vecii! 



49 

1710. Biruind a ta dogoare 

Tu să fii nebiruit, 

In a cerului suflare 

Să urci spirit mântuit 

Şi în Sfântul, Viul Soare, 

Fiu al Lui să fii primit!... 



Biruind dogoarea vieţii în asceza ta, îţi doresc, iubite 
cititorule, să te umplii de suflarea cerului, de slava Sa. 

Să urci, mereu, spre Viul Soare ceresc, ca un suflet sfânt, 
pentru ca să fii fiul Său după har. 



258 



50 

1716. O clipă de extaz am vrut 

Şi cerul să-1 găsesc... 

Trupul: lumină s-a făcut, 

Lumina-n toate o privesc, 

Mai fragedă în nevăzut 

Lumina Tatălui Ceresc! 



Am vrut doar o clipă de extaz... şi Dumnezeu m-a umplut 
de lumina Sa mai mult decât am sperat vreodată. 

Eram plin de lumina Sa şi vedeam lumina Sa în toate cele 
create de către El. 

Şi m-am umplut de infinite fragilităţi ale luminii Prea 
Sfintei Treimi, Căreia mă închin şi Ii mulţumesc acum şi pentru 
toţi vecii! 



1964 



259 



Experienţe şi viziuni din trecut 



In perioada anilor 1952-1963, când eram în detenţie, am 
trăit fenomene ale inconştientului asemănătoare filosofului 
Gustav Jung 227 . 

Citind acum cele experiate de către el în exploatarea şi 
cercetarea inconştientului, pentru cunoaşterea adâncului acestui 
strat psiho-spiritual, îmi revin în minte faze asemănătoare pe care 

998 

le-am trăit. Scopurile au fost însă deosebite . 

Gustav Jung explora adâncurile [umane] în scopul 
cunoaşterii. De aceea s-a oprit la jumătate de drum. 

Eu, ajutat iniţial de credinţă, voinţă şi rugăciune iar, mai 
apoi, de harul Duhului Sfânt, am trecut prin fazele descrise de 
către el, dar am păşit mai departe, fiind sprijinit de harul 
Duhnului Sfânt, căci scopul meu era aflarea împărăţiei Cerurilor, 
apropierea de Dumnezeu, transfigurarea, pe care, în parte, am 
reuşit să o realizez [în persoana mea]. 

Voi începe prezentarea primei faze [de creştere 
duhovnicească]. 

Am practicat rugăciunea inimii, prin aspirarea aerului la 
cuvintele: Doamne, Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu trăgând o 
linie dreaptă în jos, deasupra inimii şi, la cuvintele: miluieşte-mă 
pe mine păcătosul!, expirând aerul, făceam o linie transversală, 
tot pe inimă, peste prima linie 229 . 

Rugăciunea isihastă am practicat-o în acest fel ani de zile, 
din ce în ce mai insistent si mai frecvent. 

Cu timpul, această acţiune mi-a trezit sentimentul de 
dragoste fierbinte pentru Iisus. Ardea în mine dorinţa să văd 
mîcar un înger. 



227 Se referă la experienţele descrise de Jung în C. J. Jung, Amintiri, vise, reflecţii, 
consemnate şi editate de Aniela Jaffe, trad. şi note de Daniela Ştefănescu, Ed. Humanitas, 
Bucureşti, 1996, p. 179-208. 

Despre autor a se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Carl_Jung. 

228 Scopul experienţei mele e altul decât al lui Jung. 

~ 29 Adică, cu mâna dreaptă, ca pentru închinare, făcea o linie dreptă de sus în jos la 
inspirarea aerului iar la expirarea lui, în ritmul rugăciunii isihaste împărţită în două, făcea o 
altă linie, transversală, formând o cruce sau o închinare a inimii sub forma crucii în timp ce 
se ruga interior. 



260 



Aproximativ după un an de zile de rugăciune continuă, 
deasupra inimii sau, mai bine-zis, în inimă, a început să îmi 
apară, în mod intermitent, semnul crucii luminos ca soarele 230 . 

Bucuria mea era una de nedescris 231 . Am continuat să 
practic rugăciunea inimii aproape permanent, după îndemnul 
Apostolului Pavel: Rugaţi-vă neîncetat! (I Tes. 5, 17). 

Uneori repetam rugăciunea inimii de 10-15.000 de ori din 
zori şi până la culcare. Insă prin acest continuu ritm de inspirare 
şi de expirare a aerului inima mea obosea. 

La un moment dat, ritmul inimii mele şi, implicit, al 
rugăciunii s-a schimbat, pentru că rugăciunea continuă mi-a intrat 
în pulsul inimii. Din acest motiv, bătăile inimii mele au început 
să spună rugăciunea inimii în ritmul lor. 

Chiar noaptea, când mă trezeam, vedeam că în pulsul 
inimii mele scânteia crucea de lumină dumnezeiască si o voce 

5 

interioară, care era a mea, repeta cuvintele rugăciunii în mod 
mental 232 . 

Până aici însă totul a fost bine. Dar, ca la o comandă 
nevăzută, decorul [interior] s-a schimbat, în momentul când, în 
celula în care eram, a fost introdus un bolnav psihic, care a 
început să ne tortureze fără voia lui. 

Ca o paranteză [pentru înţelegere], în vremea aceea nici 
chiar cei care înnebuneau nu erau eliberaţi si erau tinuti în 

5 5 5 5 

detenţie ani de zile. 

5 

Am început să trăiesc vise dezechilibrate, concomitent cu 
rugăciunea mea, aidoma lui Gustav Jung. Mă tulburau temeri 
demonice. Deşi nu mă temeam de moarte, cum nu m-am temut 

5 ' 

niciodată, aveam însă o teamă înnăscută parcă, încă din copilărie, 
faţă de demoni. 

La frica de demoni acum se adăuga şi temerea că aş putea 
înnebuni în închisoare. 



230 Adică lumina dumnezeiască sub formă de cruce de lumină necreată, acolo, în locul unde 
tot se însemna, în timpul rugăciunii, sub forma crucii, cu mâna dreaptă. 

231 Văzând lumina în inima sa asta 1-a încurajat foarte mult la rugăciune şi, tot rugându-se, 
lumina dumnezeiască a sporit în el, s-a lăţit tot mai mult din crucea de lumină pe care o 
vedea iniţial şi care era mai presus de orice strălucire a soarelui. 

232 împlinindu-se cu sine cuvântul scriptural: „De dormit dormeam, dar inima-mi veghea" 
(Cânt. Cânt. 5, 2). 



261 



Şi am trăit în acea perioadă o dezlănţuire a forţelor 
negative în persoana mea 233 , pentru ca să mă înspăimânte, să mă 
tulbure, mai ales în timp ce mă rugam. 

M-au tulburat închipuiri, frici, stări de groază şi de 
cutremur interior... aşa, ca în basme, când apar demoni puternici 
care fac tot felul de necazuri oamenilor. 

Vedeam flăcări şi prăbuşiri interioare, cutremurul şi groaza 
mă cuprindeau, însă nu încetam să mă rog. Mă rugam în continuu 
împotriva acestor stări negative. 

Şi am trăit acum stări asemănătoare epilepsiei, cu răcnete 
şi înţepeniri şi urlete interioare, însă pe care mi le-am stăpânit şi 
nu le-am exteriorizat. 

Credeam că mă voi îmbolnăvi atunci când am început să 
trăiesc aceste vise de groază. 

într-o noapte m-am trezit din coşmarul coborârii într-o 
fântână a adâncului, care mă ducea spre tărâmul munţilor. 

Aveam viziuni ale Iadului, ale lumii celor duşi în 
întuneric... Toate acestea le vedeam în vis, însă, uneori, şi în mod 
real, pentru că visele tindeau să mi se amestece cu starea de 
veghe. 

Deci inconştientul meu se dezlănţuise şi rupea pânza care 
îl desparte de real, de viaţa de zi cu zi. 

într-o noapte m-am trezit dintr-un vis îngrozitor. O fiinţă 
plină de păr, care ştiam că era un demon, era asupra mea şi căuta 
să mă stranguleze. M-am trezit din vis şi el era tot deasupra mea 
(semn că ceea ce visasem era real) şi mă ţinea încleştat, înţepenit, 
încât nu mai puteau să mă mişc niciun picior şi nici să îmi fac 
semnul biruitor al crucii peste inimă. 

însă gândul meu era la Dumnezeu, Care Se afla în inima 
mea [prin harul Său]. Pentru că m-am gândit şi m-am rugat 
Sfintei Treimi, m-am simţit eliberat de demonul acesta, care 
luase formă de urangutan puternic şi l-am văzut pe urangutanul- 
demon cum trece pe la alte persoane din celulă, care se trezeau 
din somn îngrozite, una dintre ele chiar răcnind... 

Altădată, când am avut o congestie cerebrală, sorbind o 
lacrimă a lui Iisus, care îi căzuse pe laba piciorului strălucitor, 
am fost salvat de boală. 



233 Adică era şicanat în fel şi chip de către demoni. 



262 



Continuam rugăciunile în mod zilnic. ..şi am tot învăţat 
altele de la cine puteam din celulă. Astfel am ajuns să rostesc 
zilnic Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Mântuitorului 
Hristos, Acatistul Maicii Domnului, Rozaliul romano-catolic şi 
alte zeci de rugăciuni ortodoxe. 

Mă rugam neîncetat cu toate că eram încercat de tot felul 
de experienţe fantastice. Insă, în ciuda a tot ceea ce trăiam, în 
inima mea era lumina lui Dumnezeu şi pacea Sa. 

La un moment dat am început să văd pe fruntea mea, stând 
într-un mod obsedant, doi demoni, unul sub forma unui corb, 
altul sub forma unui şobolan. Pe ei îi vedeam în timp ce mă 
rugam, ca existând în paralel cu lumina şi pacea din sufletul meu, 
dar prezenţa lor era sâcâitoare, enervantă. 

Mai apoi, în locul celor două prezenţe demonice, a apărut 
un diavol chircit, pe care nu puteam să îl înlătur de pe fruntea 
mea. Şi acesta îmi inducea vorbe urâte şi injurioase la adresa 
Sfintei Fecioare sau la adresa celor sfinte. ..si asta mă tortura 
interior. 

După luni de rugăciune cu aceste prezenţe obsedante la 
funtea mea, au început să dispară imaginile demonice, mai întâi 
din dreapta capului meu, apoi din stânga frunţii mele şi, în cele 
din urmă, a plecat şi demonul care trona pe fruntea mea. 

în locul demonilor, am fost inundat de lumina 
dumnezeiască si vedeam în inima mea crucea luminoasă. 
Plecarea demonilor de la mine am înţeles că se constituie în 
finalul bătăliei mele pentru purificarea de păcatele mele din 
trecut. 

Insă vedeam în inima mea lumina, dar mintea nu mi se 
curăţise încă. Când şi mintea s-a purificat, lumina mi-a cuprins şi 
capul şi apoi, cu timpul, lumina dumnezeiască a învins şi a 
cuprins ultimele zone întunecate ale trupului meu, văzându-mă 
cu totul în lumina Sa. 

Eram în lumină si eu însumi eram lumină. Din când în 
când însă, datorită unui gând sau a unei simţiri necurate, a 
manierii sau a unui cuvânt nelalocul lui, care mă tulburau, lumina 
dispărea din mine. 

După câteva ore sau zile de rugăciune, depinzând de 
gravitatea vinei sau a greşelii mele şi după căinţa mea, lumina 
reapărea şi mai puternică în persoana mea şi mai revelatoare de 



263 



lucruri şi fenomene dumnezeieşti, atât de multe şi mari, pe care 
nici nu le mai tin minte. 

Ajunsesem, în ultima vreme, ca lumina să mă însoţească 
permanent 234 . Şi, chiar dacă dispărea, după câteva clipe de 
rugăciune, îmi apărea iarăşi. Astfel, treptat, am intrat în împărăţia 
Cerurilor, în împărăţia luminii dumnezeieşti. 

Dar până acolo drumul a fost lung şi riscant, încât mulţi 
cunoscători [ai vieţii duhovniceşti] mi-au spus ulterior, că fără 
ajutorul şi sfătuirea cuiva e de mirare că am reuşit să ajung la 
asemenea stări extatice, fiindcă puteam să îmi pierd minţile. 

Şi, e adevărat, pentru că şi eu am simţit acelaşi lucru. însă 
la Dumnezeu toate sunt cu putinţă, fapt pentru care mulţumescu- 
Ti Tie, Doamne! Slavă Tie, Prea Sfântă Treime! Mulţumesc Tie, 
Duhule Sfinte si Tie, Preaiubite Iisus, Doamne! 

De aceea, voi încerca, pe cât îmi stă în putere, să prezint 
vederile în Duh, pe care le-am avut în împărăţia luminii, prin 
vedere spirituală şi prin luminarea minţii. 

în primul rând, teama de demoni şi teama de a-mi pierde 
minţile au dispărut complet şi au fost înlocuite de un curaj 
nebănuit. 

în al doilea rând, am ajuns să trăiesc în comuniune cu 
Duhul lui Dumnezeu, să cunosc harul Său, să mi se descopere 
lucruri în Duh, să am viziuni ale împărăţiei luminii, care 
depăşesc puterea minţii omeneşti, toate constituindu-se într-o 
dovadă a existenţei unei lumi spirituale infinite şi veşnice. 

Este posibil să vezi, cu ochii minţii, culoarea albă a luminii 
dumnezeieşti si toate celelalte culori ale ei desfâcându-se în mii 
de nuanţe. 

Am văzut mişcarea accelerându-se până la infinit în slava 
lui Dumnezeu şi acolo devenea linişte şi pace atotstăpânitoare. 

Am văzut soarele spiritual, de care vorbesc şi brahmanii 
sau ochiul lui Shiva, de care, apropiindu-mă, priveam ca printr-un 
ochi ceresc în toate direcţiile . 



23 Adică stătea continuu în slava lui Dumnezeu şi ziua cât şi noaptea. 

235 Fericitului Ilie îi plăcea să facă tot felul de conexiuni, ca cea primă, cu experienţa lui 

Jung, dacă vedea că o anume descriere experenţială are tangenţă cu experienţa sa. însă prin 

asta nu spunea că experienţa mistică ortodoxă e una oarecare, ci, dimpotrivă, că e unica şi 

cea mai desăvârşită. Dar, totodată, căuta să aducă argumente, din năuntrul Tradiţiei 

ortodoxe sau din afară, de peste tot, pentru a-şi sublinia experienţele mistice. 

De aceea, aici, când vorbeşte despre un simbol indian, despre ochiul lui Shiva, nu pune 

semnul de identitate între creştinism şi hinduism, ci vrea să spună că, ceea ce la ei e un 



264 



Deşi am mai vorbit anterior despre ele, despre unele 
experienţe pe care le prezint acum, vreau să nuanţez aceste 
însemnări ale mele mei vechi. 

Privind prin acest soare luminos văzut în slava Sa, am 
văzut un alt soare şi mai luminos, într-un cer mai bun, mai diafan 
şi aşa, din zare în zare, ceruri tot mai înalte, mai străvezii, mai de 
necuprins, până când inima şi mintea mi se pierdeau din cauza 
dulceţii extazelor. Şi atunci simţeam că fiinţa mea e npregătită de 
mai mult, pentru că nu suportam o mai mare experienţă extatică. 

Şi, ca să nu uit, înainte de a ajunge la împărăţia Cerurilor, 
am avut viziuni în spirit a stelei evreieşti, a zvasticii indiene, a 
pagodelor şi a semnelor budiste, adică a treptelor spirituale ale 
omenirii la diferite popoare 236 . 

Dar, mai frecvent, înainte de a ajunge să mi se descopere 
împărăţia Cerurilor, am avut, în repetate rânduri, viziunea unui 
copac multicolor în spaţiul cosmic. 

El purta, în loc de frunze, pe ramurile sale, diverse 
simboluri, pe care, iniţial, nu eram în stare să le descifrez. Dar, pe 
măsură ce timpul trecea şi rugăciunea sporea în persoana mea, 
simbolurile copacului începeau să îşi descopere realitatea 
interioară a unei lumi nebănuite. 

Acesta e, îmi spuneam pe atunci, arborele cosmic al lumii 
spirituale. Acest arbore, ca imagine primordială (Gustav Jung) 
există în concepţia poporului român, aşa că am înţeles atunci, că 



simbol religios mitologic, pentru el a fost o experienţă reală şi ceea ce a văzut el a fost 

descris, în mod asemănător, în cărţile de teologie hindusă pe care le-a citit. 

Dar, prin aceasta, nu credea că a văzut ochiul lui Shiva, pentru că Shiva nu există. ..ci a 

văzut ceva, care în tradiţia indiană poartă acest nume. Dacă compara soarele văzut în 

lumina lui Dumnezeu cu soarele de pe cer sau cu un alt simbol, din tradiţia populară 

românească să zicem sau din altă experienţă religioasă, problema era aceeaşi: nu identifica 

experienţa lui extatică cu acelea, ci acelea veneau să sublinieze veridicitatea vederilor sale 

extatice. 

236 Unii cititori anteriori ai cărţii s-au „smintit" de pasajul anterior, cu asemănarea a ceva 

văzut în extaz cu ochiul lui Shiva, după cum s-au „poticnit" şi aici, considerând că 

Dumnezeu nu ar fi putut să îi arate aşa ceva şi că aceste vederi nu sunt veridice. Dimpotrivă 

aceste vederi extatice sunt veridice şi ele subliniază faptul, că Domnul i-a arătat că nu 

trebuie să se oprească nici la teologia evreiască, nici la cea hindusă sau la budism, pentru că 

adevărata spiritualitate a Bisericii e mai presus de aceste spiritualităţi păgâne. 

Iar dacă Domnul 1-a călăuzit pe robul Său mai departe e semn că El a vrut să îi lămurească 

unele căutări personale, referitoare la diverse religii şi credinţe religioase şi, prin el, şi pe 

noi, şi să ne arate realitatea lor în comparaţie cu revelarea împărăţiei lui Dumnezeu în viaţa 

sa. 

Aşa că nu sunt motive de sminteală, ci de bucurie dumnezeiască, pentru că Domnul ne-a 

dezvăluit şi prin robul Său, Părintele nostru Ilie, că adevărata experienţă mistică e cea 

ortodoxă. 



265 



aşa trebuia să mi se arate, pentru ca acesta să îmi descopere 
lumea spirituală a veşniciei. 

Am văzut, de asemenea, cununi multicolore în împărăţia 
luminii, de care apropiindu-mă sau ea apropiindu-se de mine mi 
se arătau ca nişte flori, pentru ca, mai târziu, să mi se descopere a 
fi cununi alcătuite din Făpturi cereşti, care se roteau în armonie, 
în jurul unui astru. 

De aceea am zis, mai târziu, când cineva m-a întrebat ce 
cred despre arta modernă, că este o artă care încetează sau care 
se găseşte la început de drum spre adevăratele esenţe sublime, 
care se vor descoperi ulterior umanităţii. 

Am văzut [în lumina lui Dumnezeu] bolţi care se 
multiplicau la infinit şi se măreau într-atât de mult încât deveneau 
universuri aparte, iar nuanţele lor erau de la albastru spre alb, 
atunci când mă rugam Sfântului Apostol Pavel. 

Fiecare Sfânt căruia mă rugam îmi apărea într-o culoare 
proprie a luminii divine, deosebită, care reapărea ori de câte ori 
mă rugam lui şi, de obicei, rugându-mă Sfinţilor, îi vedeam sub 
formă de temple, de catedrale dumnezeieşti de o cerească 
împodobire şi minuţioasă frumuseţe. 

Maica Domnului mi-a apărut ca o culoare albăstruie, în 
care străluceau trei luceferi de lucire egală, care am socotit a fi 
Sfânta Treime. 

Altădată mi-au apărut, în diferite simboluri, în faţa 
altarelor, a templelor cereşti, ca o tipsie de aur, pe care se afla 
ceva nedeterminat, pe masa Sfântului altar. 

Odată, o singură dată, i-am auzit cerescul glas 237 cântând 
rugăciunea Tatăl nostru. 

tio 

Adesea am văzut nori nimbus strălucitori, care creşteau 
în ceruri şi mi-am zis: sunt norii Sfântului Duh, născători de lumi 
noi. 

O singură dată, pe când mă rugam lui Iisus, am văzut pe 
cerurile luminii dumnezeieşti un fulger violet, ca un trăsnet şi mi- 
am zis: E Cuvântul Domnului! E Cuvântul lui Dumnezeu! 

Altădată, rugându-mă Prea Sfintei Treimi, am văzut trei 
piramide foarte mari, de culori diferite, în depărtările lumii 
dumnezeieşti. Vederea aceasta am avut-o si de alte dăti. 



237 Cred că se referă la Maica lui Dumnezeu, pentru că e ultima citată anterior. 

238 Lumina dumnezeiască sub forma norilor. 



266 



Am văzut lucruri atât de măreţe şi de sublime, pe care nu 
le mai reţin, dar pe care mintea şi spiritul uman nu le-ar fi putut 
niciodată creea, ci numai reflecta ca o oglindă. 

Sunt realităţi ale împărăţiei luminii mai presus de puterea 
creatoare a minţii omeneşti, căci n-am cunoscut în viaţă, nici pe 
departe, ceea ce am cunoscut în câteva clipe de strălucire şi de 
deschidere a cerului. 

însă trebuie să fiu smerit şi să spun faptul, că, uneori, cu 
toată rugăciunea şi credinţa mea, demoni, sub diverse forme, pe 
care nu mai vreau să le amintesc aici, năvăleau asupra mea şi nu-i 
puteam birui prin rugăciune. 

Şi, în acele clipe, rămâneam numai cu mintea la 
Dumnezeu, rosting scurte rugăciuni, care îmi umpleau mintea, ca 
spre exemplu: Iisuse! Mărie! Sfântă Treime! 

Lăsam să treacă furtuna lor biruitoare asupra mea, ca om, 
ştiind că Duhul lui Dumnezeu îmi va ajuta şi mă va lumina în 
curând şi mă va face şi mai puternic, cât şi mai luminos, prin 
lumina Sa. 

La început credeam că nu voi mai putea fi biruit de către 
demoni, dacă sunt cu Dumnezeu, în slava Sa, dar mi-am dat 
seama că era o părere falsă despre lupta duhovnicească. 

Pentru că Domnul îngăduie faptul ca să fii biruit, pentru ca, 
după ce rabzi, cu credinţă şi cu smerenie în faţa Lui, să îi birui pe 
demoni, aşa cum a răbdat Hristos răstignindu-Se pe cruce, ca să 
primeşti şi mai mult har. 

El te înalţă, te luminează, te întrarmează pentru lupta ce o 
avem de dus cu demonii, chiar si când suntem în lumea 
spirituală, pentru că ei se strecoară, sub diverse forme, uneori 
chiar par luminoşi, pentru ca să te deruteze, să te prăbuşească, să 
ne facă ne închinăm lor din greşeală, din neputinţa de a distinge 
ce e de la Dumnezeu fată de ceea ce este de la demoni. 

Am căpătat, în acest fel, puterea şi iscusinţa de a distinge 
viziunile pe care le trăiesc, înţelegând care sunt de la Dumnezeu 
si care de la demoni. 

Aş putea spune că, în general, lumina pură, străvezie, 
strălucitoare, dăruitoare de linişte, de dulceaţă dumnezeiască si 
blândeţe e de la Dumnezeu. Pe când, lumina care nu e complet 
pură, care e translucidă şi neliniştitoare sau este pur şi simplu 
rece, neodihnitoare, iritantă este de la demoni. 



267 



Lumina demonilor e insistentă, băgăcioasă, obsesivă şi 
greu te poţi descotorosi de ea. Lumina dumnezeiască însă se 
obţine greu şi, la cea mai mică inadvertenţă, se retrage. 

Ca urmare a acestui fapt am asistat la viziuni apocaliptice, 
am ascultat răcnetul balaurului sângeros 239 zile în şir. L-am văzut 
cum se zvârcoleşte în cosmos. 

Am asistat la faptul cum fiare cenuşie, care apărea ca o 
masă noroasă cenuşie, absorbea şi biruia pe mulţi, chiar şi pe 
îngerii luminoşi, care intrau în luptă cu ea. Şi am socotit că 
îngerii luminoşi care se prăbuşeau în lupta cu fiara cenuşie 
sunt minţile luminate ale lumii, care se închină inteligenţei 
umane si uită de Dumnezeu. 

Am înţeles că acest nor cenuşiu, această fiară cenuşie este 
mintea umană, inteligenţa creierului uman, care atrage sufletele 
luminoase şi care, datorită puterii ei în viitor va avea multă 
autoritate şi le va rătăci şi rupe de la Dumnezeu pe multe spirite 
stălucitoare. 

Se va repeta, aşadar, pe plan uman, căderea lui Lucifer, 
care a căzut din pricina prea marii lui străluciri, fapt care îl făcea 
să se creadă Dumnezeu. 

Odată, într-o stare de mare înălţare spirituală, se făcea că 
văd la baza crucii pe omul îndumnezeit, ca fiu al lui Dumnezeu, 
înfiat fiind, în comuniune cu Sfânta Treime şi, deasupra lui, 
strălucind trei luceferi / sori: Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt 
Dumnezeu. 

însă, după 20 de ani de viaţă normală, în familie şi 
societate, cele despre care vorbesc acum sunt o dovadă a faptului 
că au fost realităţi ale vieţii mele trăite extatic. 

Că ele au fost trăite de mine dincolo de spaţiu şi de timp, în 
lumina dumnezeiască, în împărăţia Cerurilor, Care este aici şi 
oriunde, fiind în acelaşi timp mai presus de timp şi spaţiu, după 
cuvintele Domnului: împărăţia Cerurilor este înnăuntrul vostru! 
(Le. 17,21). 

Inima e locaşul, e altarul lui Dumnezeu, pentru că Domnul 
ne-a spus: „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu 
şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine" 
(Apoc. 3, 20). 



239 Al Satanei. 

240 Credinţa eretică, ideologiile de tot felul şi capabilităţile extraordinare ale minţii umane. 



268 



„Voi coborî la el cu tot cerul Meu!", a spus El. Şi aceste 
cuvinte s-au adeverit într-o anume perioadă a vieţii mele, când 
m-am învrednicit de harul lui Dumnezeu. 



însemnare din data de 5 martie 1981. 



Black-holl-urile (găurile negre) sunt astăzi în atenţia 
cercetătorilor astronomici. ..şi ele atrag materia şi lumina. Materia 
şi lumina dispar pur şi simplu în aceste fântâni, vârtej e ale 
adâncului, ale existenţie, ale neantului. 

îmi pare curios 242 faptul că, cu ani în urmă, aproximativ 25 
de ani, în timpul viziunilor mele spirituale, am văzut în culoare 
verde, dispărând ca într-o fântână-vârtej , toate creaţiile luminii. 

Şi acest lucru l-am văzut timp de mai multe zile sau 
săptămâni, pentru ca, mai apoi, din vârtejul acesta care absorbea 
totul spre adâncuri, să înceapă să apară, ţâşnind din el, ca dintr-o 
fântână arteziană, în jerbe de lumini, creaţii, ceruri, spaţii şi 
timpuri cu proprii caracteristici, spre alte zări, adâncindu-se în 
ceruri nevăzute. 

Şi iarăşi curios este, că se explică acum, că pâlniile ce 
absorb lumina şi materia în aceste găuri negre ar deschide 
tuneluri de comunicaţii cu lumi, ce ar putea ţâşni jerbe de lumină 
şi materie în spaţii paralele. 

De ce am văzut oare acestea, în mod anticipat, când nu 
ştiam nimic în legătură cu aceste găuri negrei A fost o vedere 
anticipată, spirituală, a descoperirilor ştiinţifice astronomice din 
viitorul împlinit acum?! Sau, poate că există o similaritate între 
creaţia şi existenţa receptate de către noi şi existenţa în Duhul, 
spirituală, permanentă, eternă. 

Eu tind să cred că a doua alternativă e cea reală. Si asta 
pentru că am motivele mele intime, intuitive, greu de explicat dar 
pe care le presimt. 



241 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gaur%C4%83_neagr%C4%83. 

Cu sensul de: minunat. 
243 Ibidem. 



269 



în primul rând, viziunea am avut-o ca anticipare a acestor 
descoperiri. Ea a venit ca o limpezire şi un răspuns la rugăciunile, 
eforturile şi jertfa mea în numele lui Hristos. 

Toate vederile mele au apărut de la sine, mi s-au descoperit 
de către Dumnezeu şi asta fără ca eu să mă gândesc la ele. 

Eram numai o oglindă pură, vie, lucrătoare, purificată şi 
receptivă. In adâncurile mele Se sălăşluise Duhul lui Dumnezeu, 
Care îmi descoperea creaţia spirituală. 

Ce pot să mai zic de spiralele, de coroanele în cercuri 
concentrice de lumi si universuri, ce ocoleau si izvorau din 
centrul de lumină spre care tot priveam şi, cu cât eram mai atent, 
tot nu II vedeam pe Dumnezeu, ci numai creaţia Lui, care se 
multiplica, se descoperea şi de care mă apropiam în continuu?! 

Astronomul englez Fred Hoyle 244 a susţinut teza naşterii 
materiei şi a apariţiei de noi galaxii din neant. El a spus că 
„energii necunoscute generează universul". 

Acestea sunt energiile care se manifestă pe plan fizic, 
material. In plan spiritual însă se întâmplă fenomene 
asemănătoare. 

Energia actuală [materială] însă nu vine din neant ci de la 
Dumnezeu. Din Fiinţa dumnezeiască se nasc si se dezvoltă lumile 
luminii dumnezeieşti. 

Şi, după cum se naşte o galaxie şi ea se poate constitui într- 
un univers, tot la fel spiritul nostru individual se poate dezvolta 
până la stadiul de a conţine un univers spiritual, un cer, după cum 
ne-a spus Domnul: „Eu în voi şi voi în Mine" (a. In. 17, 21). 

Dumnezeu în om si omul în Dumnezeu, adică 
îndumnezeirea omului. De ce oare nu credem în aceasta?!... De ce 
tot ne mai întrebăm? ! ! 

Omul respinge această realitate duhovnicească, această 
promisiune a Domnului, care e sarcina vieţii noastre. De ce 
oare?!!! 

Este evidentă realitatea forţei şi a energiei spirituale pentru 
că ea este evidenţa îndumnezeirii, posibilitatea tuturora de a se 
îndumnezei. 

De ce omul o respinge? Ce mândrie, ce neîncredere oarbă, 
ce îngustime spirituală îl constrânge, încât nu doreşte să încerce 
drumul, ascensiunea spirituală?! 



244 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Fred_Hoyle. 



270 



Ştiu: am evidenta rezultatelor obţinute . Nu mai este 

5 5 5 

vorba aici nici de credinţă, nici de certitudini raţionale, ci e vorba 

5 ~ 5 > 

de evidenţe sensibile obiective 246 , care s-au confirmat prin 
simnţiri spirituale, elevate: văz, auz, miros, pipăit, în slava lui 
Dumnezeu. 

Dar, totodată, au fost confirmate si de funcţiile sufleteşti 

~ ~ 5 5 5 

ale raţiunii, ale afectivităţii, ale sensibilităţii, ale iubirii, ale 
iluminării si intuiţiei directe. 

5 5 

Iar prin exerciţiul rugăciunii continue, a credinţei şi a 
practicării virtuţilor, prin asceză creştină am obţinut întărirea 
spiritului, apariţia luminii în inimă, apoi în dreptul plexului. 

Lumina s-a extins în persoana mea ocupând rând pe rând 
toate părţile corpului, apoi a luat în stăpânire şi ambientalul 247 . 

O luptă deosebită, înspăimântătoare a constituit-o cucerirea 
inimii, care se găsea în stăpânirea întunericului. întunericul lupta 
cu mine, dar bezna a cedat pas cu pas în faţa luminii 
dumnezeieşti. 

5 

Au fost jertfe şi sacrificii sufleteşti ca în orice luptă. Apoi 
inima s-a luminat de crucea lui Hristos, de cercul si sfera de 

' 5 

lumină. Atunci, obosindu-mi inima, am început să fac semnul 
crucii, pe plex, în timp ce mă rugam şi sfera luminoasă apărea 
colo, unde făceam semnul Sfintei Cruci. 

A doua luptă grea a fost pentru biruirea corpului meu. în 
numele lui Iisus am obţinut biruirea inimii. Dar, la biruirea 

5 ? 

corpului meu a fost nevoie şi de mărirea iubirii mele sau, mai 
bine-zis, de împlinirea iubirii lui Iisus, în numele Duhului şi a 
Tatălui ceresc, Care au adus stăpânirea luminii în fiinţa trupului 
meu. 

Atunci lumina lui Dumnezeu s-a instalat şi în trupul meu, 
cât şi în jurul meu. Am trecut prin mai multe înfrângeri spirituale 
şi, uneori, credeam că acestea îmi vor frânge echilibrul armoniei 
spirituale pe care o trăiam. 

Lupta spirituală se desfăşura, în mod concomitent, pe mai 
multe planuri, în fracţiuni de timp şi spaţii incomensurabile dar şi 
infinitezimale. 



245 în urma experienţelor mele extatice. 

246 Se referă la găurile negre şi la alte evidenţe ştiinţifice. 

247 Adică a ieşit din mine şi în spaţiul din jurul meu. 



271 



Diversificări, plenitudini şi amplitudini... cu deschideri de 
timp şi de spaţii, sub lumini şi fulgere, pe care le trăiam tot la fel 
de fulgerător de repede, în mod succesiv. 

Totuşi, în tot acest timp, eram urmărit, tracasat, sâcâit 
permanent şi deznădăjduitor de multe ori de ameninţări 
dezechilibrante, aduse de către demoni, care se opuneau, în chip 
şi fel, revelării luminii în persoana mea. 

Aceste atacuri demonice apăreau numai în timpul 
rugăciunii şi erau ghimpele (II Cor. 12, 7) de care vorbea 
Apostolul Pavel. 

Cu ajutorul Duhului Sfânt, lumina s-a răspândit în preajmă, 
în jurul meu. Aşa am început să văd în lumina spirituală mai clar 
decât în lumina solară, în cele din urmă devenind o lumină 
permanentă, pe care nimic nu o mai tulbura. 

închie această confesiune fără a fi epuizat mulţimea 
revelaţiilor trăite atunci. 

Amintesc numai faptul că, la un moment dat, gândindu-mă 
la ţara mea, România, i-am văzut cuprinsul ei cernit, iar mai apoi 
luminos, strălucitor. Asta în 1963 . 

Am văzut apoi cuprinsul Rusiei în lumină stropită de 
sânge, care, mai apoi, ca şi cuprinsul României, a devenit 
strălucitor, plin de lumină. 

Acesta a fost si este destinul mistic al României si al 
Rusiei, dar şi al Ortodoxiei în întregime. 



248 O vedere înainte a izbucnirii religioase după revoluţia română din decembrie 1989. 



272 



Partea a Ii-a 



Doamne, iertate să fie păcatele celor care ne-au 
nedreptăţit şi torturat, pentru că prin faptele acestor vase 
stricate (a. II Tim. 2, 10), cum spunea Apostolul Pavel, 
noi ne-am apropiat şi mai mult de Tine! 



273 



Arestarea 



Sine ira at studio 



Voi trece în revistă întâmplările care m-au dus la Aiud, 
unde a început şi unde am cunoscut lumina dumnezeiască şi unde 
am trăit, împotriva tuturor vicisitudinilor şi a condiţiilor de 
exterminare treptată, cele mai divine momente din viaţa mea. 

Din neputinţă de exprimare adecvată, poate că voi spune 
mai puţine lucruri decât am trăit, însă nu voi spune nicio iotă mai 
mult decât adevărul. 

Tot ceea ce voi scrie aici, în această carte, este o 
mărturisire de sine ca la Sfânta Spovedanie, în faţa lui 
Dumnezeu, a neamului meu şi a întregii umanităţi . 

în noaptea de 12 ianuarie [1952], un grup de securişti, m-a 

-) C 1 

ridicat de acasă . După o percheziţie a locuinţei, în care au dat 
toate camerele peste cap, în căutarea de arme şi de materiale 
propagandistice, după cum motivau ei, m-au luat de acasă. 

în zorii zilei de 13 ianuarie 1952 m-au transportat, fiind 
legat la ochi, până la Bucureşti, la Securitatea din Uranus, unde 
am fost supus unei anchete prelungite timp de o lună, două, de 
zile. 

Chiar în prima noapte de detenţie, în vis, mi s-a arătat un 
urangutan negru şi plin de păr, care m-a chinuit şi înfricoşat, 
spunându-mi că el este stăpân acolo. Era un semn al acelora ce 
vor urma. 

înainte de a pleca de la Uranus, am visat că mă aflam într- 
o insulă exotică, într-o insulă a fericirii. Aspectul palatului din 
insulă era aidoma cu ceea ce am văzut în ziua următoare, dar în 
lumină negativă. Niciodată mai înainte nu văzusem, nici din 
interior si nici din exterior acest fort transformat în închidoare, 



249 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Sine_ira_et_studio. Adică fără mânie expun 
acestea, ci spre studiul/ spre cunoaşterea celor care doresc să le afle. Nu plătesc poliţe, nu 
mă răzbun, ci clarific şi expun stări de lucruri. 

250 Se observă aici conştiinţa atât de înaltă, plenitudinală a confesiunilor de faţă şi faptul că 
Fericitul Ilie a dorit să ştim, spre folosul nostru, amănuntele experienţelor sale extatice, 
pentru ca să ne înflăcărăm spre dorirea lor. Fiind plini de harul rugăciunilor sale şi noi, prin 
demersul acesta al integralei operelor sale, nu facem decât să punem în pagini, spre folosul 
tuturor, comoara de har şi de făptuire a Părintelui nostru. 

251 De la Turnu Măgurele. 



274 



care era acum loc de expediere, de tortură şi de executare a 
deţinuţilor. 

E vorba de închisoarea de la Jilava şi, pentru că am 
petrecut acolo câteva luni, voi încerca să explic cum arăta Jilava 
atunci... 

Fortul 13 din sistemul de apărare al capitalei, din secolul al 
XlX-lea, a devenit în secolul al XX-lea o închisoare cu nume 
lugubru. 

Toate celulele, fostele camere ale fortului, sunt sub 
pământ. De departe se vede numai ca o movilă, care este în 
centru. Frontal are două aripi de celule. 

Movila e înconjurată de ziduri înalte, în care se află 
deschizături pentru tragerea cu arme şi un alt rând de celule 
odioase. 

Sub movila centrală se află o mare încăpere, care e, în mod 
permanent, umedă. De pe ziduri se strecura apă, care băltea pe 
jos şi numai pe ici pe colo se găseau unele locuri puţin uscate, 
unde te puteai întinde şi odihni în timpul nopţii. 

Există o curte interioară, între movila din centru şi zidurile 
din jur, unde, rar, deţinuţii erau scoşi la plimbare. 

Descrierea mea poate să aibă unele deficienţe, dar cam aşa 
arăta în anul 1952, când eu am fost dus acolo. In această 
închisoare au zăcut si au murit mii de vinovaţi si nevinovaţi, 
pentru că unii ştiau de ce se făceau vinovaţi, pe când alţii nu. 

Au fost cazuri când unii, după ce veneau de la anchetă, 
erau puşi în libertate, după ce un an sau doi stătuseră acolo, 
spunându-li-se că au fost arestaţi din cauza unei confuzii de 
nume. 

Când am intrat acolo, printr-un coridor, în celula care îmi 
era destinată, am fost izbit iniţial de un miros de mucegai, de 
sudoare si de fecale. 

în fiecare celulă se aflau nişte platforme de lemn, numite 
priciuri, suprapuse, atât de aproape unele sub altele încât trebuia 
să intri pe brânci. 

Noii veniţi trebuiau să intre şi să doarmă la şerpărie, adică 
sub platforme, direct pe ciment, pe care se găsea ceva paie, până 
când se făcea loc, la un nivel superior, prin plecarea altora de 
deasupra. 

Acolo am stat până în toamna lui 1952... şi am întâlnit tot 
felul de oameni: tineri, maturi, bătrâni neputincioşi şi bolnavi... 



275 



între timp am auzit că se afla la Jilava şi poetul Vasile 
Militaru 252 ( 1886- 1959). 

într-o zi a fost adus si fostul ministru de finanţe, Alexandru 
Alexandrini , care fusese arestat pentru acuza de a fi avut 
legături cu ambasada americană la Bucureşti. 

El ne-a mărturisit că, într-adevăr, dusese la ambasada 
americană un raport scris, prin care arăta, în cifre exacte, că până 
în anul 1952 se plătise de 10 ori datoriile României stipulate de 
Armistiţiul cu URSS . 

A fost descoperit şi aşa ajunsese la închisoare... în anchetă, 
Alexandrini a recunoscut acest lucru şi era îngrozit de urmările 
pe care le va suporta din cauza admiterii legăturilor cu 
americanii. 

a n ce 

Intre timp a vorbit şi profesorul universitar Victor 
Cădere 256 (1891-1980), un bărbat în vârstă, cu multă prestanţă, 
fost ministru plenipotenţial în USA. 

L-am văzut venind de la anchetă, după ce fusese câteva 
zile ţinut să stea pe holul securităţii, pe un scaun şi nu a fost lăsat 
să doarmă de către securiştii, care circulau zi şi noapte pe hol. 
Nici măcar nu ştia pentru ce e la închisoare... 

Când s-a întors în celulă a venit cu mare bucurie, pentru că 
putea să se odihnească pe paie ca un câine... 

Tot de aici îmi aduc aminte de un tânăr chipeş, jovial şi 
netemător, care se chema Zamfirescu, precum şi de un alt 
Zamfirescu, persoană foarte matură şi foarte încrezătoare, căruia 
îi plăcea să povestească. 

Era printre noi şi un inginer bine pregătit în specialitatea 
sa, şi cu care ne întreţineam la vorbă, povestindu-ne romane sau 
explicându-ne chestiuni de natură tehnică şi care ne făcea să mai 
uităm de condiţiile crâncene din celulă, ale cărei ziduri radiau o 
răceala umedă şi de care nu te puteai lipi. 

Obloanele de la fereastră nu ne permiteau să vedem afară, 
nici nu lăsau să intre aer proaspăt, fapt pentru care atmosfera 
sufocantă din năuntrul celulei ne făcea să avem piela umedă, 
cleioasă. 



252 Despre sine: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Militaru. Puteţi găsi aici unele dintre 
poemele sale: http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/militaru.php. 

253 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Alexandrini. 

254 Idem: http://romania-rusia.info/Romanial944.asp. 

255 A fost interogat. 

256 Ase vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Victor_C%C4%83dere. 



276 



Numai când cineva era pe punctul de a leşina, ceilalţi îi 
îngăduiau să se apropie de fereastră, ca să respire ceva mai mult 
aer printre crăpăturile obloanelor. 

Din această cameră am fost mutat apoi în altă cameră, care 
era formată dintr-un şir de celule, legate prin bolţi foarte joase, 
unde aglomeraţia era si mai mare si aerul si mai sufocant. 

O 5 5 5 5 

Printre mulţi alţii, aici am întâlnit şi un grup de elevi de la 
liceul Mihai Viteazul din Bucureşti . Ei erau favorizaţi la 

5 5 

mâncare de cei mai în vârstă, fapt pentru care vârstnicii, 
ajutându-i pe cei tineri, ajungeau să mănânce doar zeamă chioară. 
Tinerii liceeni se ocupau cu sculptura în os a unor 
minuscule iconiţe şi cruciuliţe. Din acest motiv, aveam mare grijă 
cu toţii ca să nu fie surprinşi de temniceri, atunci când aceştia 
deschideau usa. 

5 

Ei aveau dălţi făcute din ace cu care sculptau. Spre 
seosebire de cei maturi, care, majoritatea, erau demoralizaţi, cei 
tineri aveau moralul foarte ridicat şi le spuneau celor care se 
văicăreau că ei nu se tem, că sunt porniţi pe cursă lungă şi 
oricum vor supravieţui. 

Pe la sfârşitul verii lui 1952, când inchiziţia reeducării de 
la Piteşti 258 , spre binele nostru, al tuturora, începuse să ia sfârşit, 
în celula noastră, spre groaza celor care îl cunoşteam, a apărut un 
tânăr uscăţiv, pe numele său Octavian Grama , care fusese unul 



~ 57 Saitul Colegiului Naţional Mihai Viteazul din Bucureşti, fostul liceu de care vorbeşte 
autorul nostru: http://www.cnmv.ro/. 

258 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Experimentul_Pite%C5%9Fti. în file video, 
povestea demonicei torturări, narată în Memorialul durerii: 

1 . http://www.youtube.com/watch?v=9ATwxFFScpo 

2. http://www.youtube.com/watch?v=_DW65s2s41w 

3. http://www.youtube.com/watch?v=XU8JBe7Ap6g 

4. http://www.youtube.com/watch?v=inybFdAW6Gc 

5. http://www.youtube.com/watch?v=sHOgKiECmeU 

6. http://www.youtube.com/watch?v=r4qlauOYZyO 

7. http://www.youtube.com/watch?v=S4QUrOWSg4o 

8. http://www.youtube.com/watch?v=eGm_cPWxI2Q 

9. http://www.youtube.com/watch?v=TOIs82mTo-8 

10. http://www.youtube.com/watch?v=K4vh52bJmOU 

11. http://www.youtube.com/watch?v=naCil5okvOc 

259 t-x 

Despre sine aici: 
http://docs. google. com/viewer?a=v&q=cache:9pUVb2valfYJ:www.procesulcomunismului 
.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/dictionar_fg/g/dictionarg_28.pdf+Grama+din+pu%C8%99c 
%C4%83rie&hl=ro&gl=ro&pid=bl&srcid=ADGEESjd6V13rG0LRw- 
JN85PieoQBLTTkaHD- 
wp3Cr2CILNmbCkgKIWgdgKltJhdmQEAW94nEVsxQpagiFGkT7R0omyZza90IaMfNPs 



277 



dintre schingiuitorii doctorului Ion Simionescu 260 , fostul ministru 
al Sănătăţii în guvernul Cuza-Goga, anterior director al spitalului 
din Turnu Măgurele. 

Doctorul Simonescu făcuse prin anul 1937 prima sau a 
doua operaţie reuşită pe inimă din ţara noastră. 

Când a venit Grama în celula noastră se observa răutate, 
ură si întunecime în ochii lui. 

Ştiu că doctorul Simionescu nu a mai putut să suporte 
torturile, pe care nu mai vreau să le amintesc acum, şi, din acest 
motiv, s-a repezit în sârma ghimpată a sectorului interzis, fapt 
pentru care a fost împuşcat mortal de securistul din post. 



HGT5qXpPs4JIlK_X6mRB6_sbgia5axE9HO6VH&sig=AHIEtbQW_0Si2Lw_gxFPysxW 

pOJbc71piw. 

260 A se vedea: http://www.miscarea.net/l-simionescu.htm. 



278 



Procesul 



înscenarea procesului meu a fost scurtă şi categorică. Am 
avut un avocat pus din oficiu, care mi-a comunicat, în mod 
discret, la un moment dat, că datorită unor evenimente din Grecia 
(atunci se duceau lupte între comunişti şi guvernul grec), 
încadrarea noastră juridică, aceea de delict de uneltire împotriva 
ordinii sociale, va fi schimbată în aceea de crimă si uneltire 
împotriva ordinii sociale, fapt pentru care voi lua, în loc de 1 
până la 7 ani, între 5 şi 25 de ani. 

Ştiam acest lucru înainte de procese, pentru că la Jilava 
sosiseră, înainte de judecata noastră, anumite persoane, care, 
pentru aceleaşi motive pentru care, în primăvară, erau pedepsite 
cu închisoare între 1 şi 3 ani, acum, în toamnă, erau încadraţi cu 
închisoare de la 5 la 10 ani. 

Motivele condamnării erau puerile: omisiune de denunţ 
sau faptul că au spus glume anticomuniste sau antistaliniste. 

Şi, în toamna lui 1952, când avocatul meu din oficiu 
(totuşi: un om de inimă) a încercat să demonstreze la proces, că 
nu e justă încadrarea mea juridică la crimă şi uneltire împtriva 
ordinii sociale, preşedintele comisiei Tribunaului militar, 
generalul Petrescu, de tristă amintire, cu un semn, care se vroia 
discret, 1-a făcut pe avocat să îşi schimbe atitudinea, începând şi 
el să mă acuze. 

Sentinţa pe care am primit-o a fost de 1 8 ani de detenţie cu 
muncă silnică. Peste câţiva ani mi s-a comunicat, pe când eram la 
Aiud, că în urma recursului făcut din oficiu, pedeapsa mea 
definitivă e aceea de 1 5 ani de detenţie cu muncă silnică. 



279 



Minele de plumb de la Baia Sprie şi 
Cavnic 



De la proces am fost readus, pentru scurt timp, la Jilava. în 
toată această perioadă gândurile lumeşti, regretul după condiţiile 
de viaţă de altădată, gândul la speranţele mele pierdute, gândul la 
cărţile mele, la copila şi soţia mea, care rămăseseră fără sprijin şi 
fără resurse de trai, precum şi gândul ostracizării lor sociale, mă 
copleşeau zilnic. 

Singura speranţă pentru ele, ca şi pentru mine, rămăsese 
mila lui Dumnezeu, voia Lui în care ne-am lăsat cu toţii. 

Am început să mă rog din ce în ce mai mult pentru iertarea 
păcatelor mele şi ale neamului meu românesc. Mi-am închinat 
toată suferinţa lui Dumnezeu. Era singurul meu obiectiv în viaţă, 
care îmi dădea un sens şi mă făcea să mă ridic deasupra 
suferinţelor perpetue. 

însă alte greutăţi veneau ca să mă asalteze, să mă 
îngenuncheze. 

înfometat, epuizat şi fără speranţă de a mai scăpa vreodată 
din închisoare, am ajuns la mina de plumb de la Baia Sprie, fiind 
transportat, împreună cu alţi deţinuţi, în vagoane de transportat 
vite. 

O lună de zile am fost ţinuţi în refacere, la suprafaţă, 
pentru că abia puteam ţine târnăcopul în mâini. Aici cel puţin 
primeam pâine pe săturate şi o mâncare mai consistentă. 

Peste o lună de zile am intrat în subteran. Aici am găsit alţi 
diţinuţi politici, care lucrau mai demult şi care ne-au primit cu 
dragoste, ne-au încurajat şi ne-ai iniţiat în munca de mină. 

Datorită lor greul a devenit mai suportabil, deşi, de multe 
ori, cădeam în genunchi sub povara greutăţilor şi a trudei pe care 
o presupunea munca de miner. 

Am executat tot soiul de munci aici. Am lucrat ca dulgher, 
la consolidarea galeriilor, am fost copturitor al rocilor după 
explozie, am împins vagoneţii cu materialele exploatate, am 
lucrat ca perforator. 

Voi povesti acum o întâmplare în legătură cu un vis 
premonitor, pe care l-am avut aici. 



280 



Se părea că eram pe un pârâiaş mocirlos, împreună cu 
tovarăşul meu de muncă şi că el a intrat în apa râului şi începuse 
să se scufunde... L-am tras afară si l-am salvat. 

5 

A doua zi am intrat în mină şi perforam în galeria unde 
aveam fixat locul de muncă. Era o galerie foarte largă. Am 
constatat că în schimbul precedent, o altă echipă perforase şi 
iniţiase o explozie cu dinamita în cerimea, adică în plafonul 
galeriei. 

De aceea existau roci dislocate dar care nu căzuseră de la 
locul lor. Şi am început să copturim, adică să dăm jos rocile, care 
ameninţau să cadă peste noi. 

Cu operaţiunea asta am pierdut mai mult de jumătate din 
şutul de opt ore. Ne mai rămăsese aproximativ o treime din şut 261 
si nu lucrasem nimic. Pentru asta ne ameninţa carcera la ieşirea 

5 5 5 

din subteran. 

Prietenul meu de echipă se temea că vom fi pedepsiţi şi 
stăruia să începem lucrul. Eu nu am fost de acord la început, dar 
mai apoi am cedat presiunilor lui, cu condiţia ca el să pună 
perforatorul în funcţie iar eu să-1 ţin de mână, cu ochii ţintă la 
roca de cerime de deasupra. 

Şi asta pentru că vibraţiile produse de perforator putea să 
producă desprinderea cerimii. Şi asta s-a produs... 

Când am văzut că se desprinde roca, l-am smuls pe acela 
din locul său şi am căzut la câţiva metri mai departe de impactul 
rocii cu solul. Era o rocă lungă de 7-8 metri şi lată de 3-4 
metrii... şi în momentul când a căzut a produs scântei şi praf. 

Nu am mai lucrat nimic în acea zi, ci doar am scos aparatul 
de perforat de sub stânca căzută din plafon, care se plesnise în 
bucăţi, dar, totodată, ne tăiase şi furtunele. 

Nu s-a mai lucrat în subteran, în locul acela, câteva zile. S- 
a aşteptat liniştirea rocilor, care mai continuau să cadă de sus şi 
din lateralele galeriei. 

în perioada aceasta, conştiinţa mea gemea sub povara vinei 
şi a mustrărilor pentru viaţa mea sufletească şi trupească pe care 
o dusesem până atunci, deşi, în libertate, eram o persoană căreia 
nu i se putea reproşa nimic la nivel social. 

Totuşi, socoteam că trebuie să ispăşesc vina vieţii mele şi a 
neamului meu - căci nimeni nu este fără de păcat - iar eu nu 



261 Şutul = timpul de muncă, pe o zi, în mină. 



281 



fusesem întotdeauna la înălţimea morală la care ştiam că trebuie 
să fiu. 

Mă mustra, în special, păcatul Apostolului Petru, din seara 
când Mântuitorul a fost prins, batjocorit şi torturat. Petru s-a 
lepădat spunând că nu este discipolul lui Iisus. Eu însumi, într-o 
înprejurare anume, când eram liber, nu am mărturisit credinţa şi 
convingerea ce o aveam că Dumnezeu există şi am lăsat să se 
subînţeleagă că El poate să nu existe. 

Aceasta mă mustra adânc si mereu mă întrebam, dacă am 
suferit îndeajuns de mult încât să mi se ierte păcatele. 

Odată am urcat pe mormanele de pietre dintr-o galerie, cu 
perforatorul îm braţe şi am căzut pe ele frânt de efort şi de 
oboseală. 

Atunci m-am lovit cu genunchiul de pietre şi am simţit că 
aceasta e golgota mea şi că Dumnezeu mă va ierta. Am simţit că 
prin suferinţele ce vor urma pot spera să câştig dragostea şi mila 
Lui. 

Cei din mină mi-au povestit cum sărbătoriseră, la lumina 
lămpilor cu cărbuni, sub pământ, învierea Domnului, în noaptea 
de Paşti. 

Acolo, în mină, s-au întâmplat multe lucruri şi evenimente 
pe care nu le mai expun. îmi aduc aminte numai că acolo am 
început să trăiesc primele crize de ficat şi că, tranpirat de atâta 
durere, pentru ca să nu deranjez pe cei care dormeau, ieşeam 
noaptea printr-un spălător cu geamuri sparte... 

Era iarnă, frig, ger şi curent unde eu ieşeam ca să îmi 
trăiesc durerea şi astfel am pregătit terenul pentru TBC-ul 262 pe 
care l-am avut mai târziu. 

Munca în mină se desfăşura sub permanente ameninţări. 
Erai încarcerat pentru motive imaginare. La carceră erai 
îngrămădit împreună cu alte 3-4 persoane, deşi această mică 
încăpere era doar pentru o persoană... în ea stăteai în picioare, 
pentru că nu aveai posibilitatea de a sta jos. 

Cei care erau presaţi acolo după câteva ore ieşeau sufocaţi. 
Am trecut şi eu prin această situaţie. 

Odată, când miliţianul, care mă conducea la carceră, mi-a 
ordonat, înainte de a mă băga în carceră: Culcat!, eu nu am voit 



262 j^şq = tuberculoză. A se vedea aici: 



http://www.sfatulmedicului.ro/Tuberculoza/tuberculoza-tbc-generalitati_499. 



282 



să mă supun ordinului său, pe motivul că nu sunt vinovat cu 
nimic. 

Acesta a cerut santinelei din tura de la poartă ca să mă 
împuşte, dacă nu execut ordinul. Atunci m-am adresat şi eu 
ostaşului din post spunând: Trage, ostaş! Ostaşul însă nu a 
tras. ..ci s-a întors cu spatele... 

Gestul poate că a fost unul de mândrie din partea mea, dar 
am socotit atunci că ţine de demnitatea mea ca să nu execut ceea 
ce mi se ordonase. 

Şi asta pentru că nu m-am temut niciodată de moarte, atâta 
timp cât am luptat pe fronturile din est şi vest 263 . Ba, mai mult, 
unul dintre momentele cele mai înălţătoare ale spiritului le-am 
trăit în apropierea Stalingradului, când, fiind încercuiţi şi atacaţi 
cu tancuri şi efective superioare, am avut convingerea că trebuie 
să mor. 

Am simţit atunci o bucurie aproape extatică, pe care n-o 
simţisem niciodată. Oştenii de sub comanda mea începuseră să se 
retragă, alături de cei din alte unităţi şi, pe ai mei, i-am obligat să 
se oprească sub ameninţarea, că îl împuşc pe cel care va mai face 
un pas înapoi. 

Momentele erau critice şi mulţi au început să plângă de 
groaza tancurilor care se apropiau de noi şi trăgeau. Eram în 
câmp deschis şi nu aveam nici gropi şi nici şanţuri unde să ne 
adăpostim. 

Ostaşii s-au întins la pământ, cu faţa la inamic, pe când eu 
şedeam în picioare şi treceam de la unii la alţii. 

Alături am văzut un sergent cu o mitralieră care trăgea fără 
încetare. Pentru că noi, infanteriştii din faţă, ne opriserăm, 
tunurile anticar, care erau în spatele nostru, au început să tragă şi 
au imobilizat două tancuri. 

Comandantul tunurilor anticar mi-a mărturisit mai apoi, că 
dacă noi nu ne-am fi oprit, ei erau gata de retragere. 

Nu ştiam de frica de moarte, însă aveam din copilărie o 
frică de duhurile demonice, o teamă pe care am reuşit să o înving 
în închisoare prin rugăciuni şi harul lui Dumnezeu. 

Voi mărturisi în cele ce urmează încercările, teroarea si 
lupta crâncenă prin care am trecut şi care a fost cumplită, până să 
ajung să văd lumina dumnezeiască, care m-a înconjurat şi m-a 



263 în al doilea război mondial. 



283 



făcut să fiu invincibil la atacurile demonice, care se succedau zi 
de zi sub diverse forme. 

Căpătând darul vederii în duh am început să cunosc şi să 
disting natura celor care se reflectau în spiritul meu. 

Când am citit, ulterior, după eliberare, Filocalia 264 , operă 
teologică tradusă în română de Pr. Dr. Dumitru Stăniloae, atunci 
m-am încredinţat de justeţea interpretării, la diverse stadii 
spirituale, asupra a ceea ce este de la Duhul Sfânt şi a celor care 
sunt din încercare satanică. 



264 Puteţi downloada cele 12 volume ale Filocaliei româneşti, în traducerea Pr. Prof. Acad. 
Dr. Dumitru Stăniloae de aici: 

http://www.4shared.com/file/213097284/5ba65222/Filocalia_rom_vol_l-12.html. 
Utilizator: dorinfaher@yahoo.com 
Parola: dorinfather 



284 



La închisoarea Gherla 



După ce am petrecut vreo doi ani la minele de plumb, din 
motivele pe care le bănuiam, am fost scoşi din mină şi duşi la 
închisoarea Gherla. Condiţiile 265 se schimbaseră, între timp, spre 
mai bine. 

La Gherla am fost introduşi în nişte camere mai mari, unde 

5 5 ' 

eram câte 30-40 de deţinuţi la un loc. 

5 5 

După un timp, pentru paturile care nu aveau decât dreve şi 
câte o pătură, ni s-au adus saltele umplute cu paie sau cu fân. 

Asta se petrecea prin anii 1954-1955. ..şi lumea începuse să 
spere şi să-şi facă iluzii, ca de obicei, când se observă o cât de 
mică îmbunătăţire a situaţiei. 

5 5 

Aici l-am întâlnit şi m-am împrietenit cu avocatul Muscalu 
din Bucureşti, care era un om deosebit de cult, în special un bun 
cunoscător al câtorva limbi şi literaturi. L-am găsit acolo şi pe un 
profesor universitar de la fosta Academie Comericală. De la el 
am aflat multe lucruri în discuţiile pe care le-am purtat în diferite 
domenii. 

Voi povesti o întâmplare edificatoare despre vădita acţiune 
a duhurilor demonice. 

într-o noapte m-am trezit din somn cu o namilă neagră 
asupra mea, care mă chinuia şi căuta să mă stranguleze. 

Nu putea fi un coşmar, datorat unei stări maladive, 
deoarece până la vârsta de 71 de ani, pe care o am acum, nu am 
avut nicio problemă cu inima. 

Mă trezisem bine şi tot nu puteam scăpa din strânsoare. 
Abia mi-am putut face semnul crucii şi atunci namila s-a 
îndreptat spre alt pat, în care dormea inginerul agronom 
Manolescu, om foarte calm si raţional si care s-a trezit 

~ 5 5 5 

imediat.. .şi, stând pe marginea patului, a început să se închine. 

Apoi am văzut umbra aceea îndreptându-se spre alt pat, în 
care dormea macedoneanul Gioca, care trecuse prin reeducarea 
de la Piteşti şi care s-a trezit din somn ţipând şi răcnind îngrozit. 



265 Politice din România. 



285 



I-am întrebat la ziuă ce au visat si văzut. Toţi mi-au 

5 5 

povestit că au visat lucruri îngrozitoare. Eu le-am spus ce am 
visat şi ceea ce văzusem, după ce m-am trezit. 

Ne-a uimit pe toţi plimbarea aceasta a duhului celui rău pe 
la fiecare în parte, fapt care s-a constituit, pentru noi, în evidenţa 
reală a duhurilor satanice, care bântuiau în celula aceea. 

După mărturisirea unora, în acea celulă se sinucisese 
cineva şi aici se făcuseră schingiuri în timpul reeducărilor, când 
oamenii erau siliţi să mărturisească ceea ce nu făcuseră si unde 

5 5 

unii nu mai suportau şi îşi renegau credinţa de groaza torturilor. 

într-o bună zi, pe neaşteptate, am simţit un lichid cald în 
gură. Era sânge... Făcusem o hemoragie pulmonară, care, după 
câteva ore, a încetat dar care a revenit peste două-trei zile. 

în zilele următoare şi alţii din celulă au început să aibă 
aceleaşi simptome hemoragice. 

După câteva săptămâni, toţi cei care aveam simptome 
hemoragice am fost scoşi si duşi într-o altă clădire a închisorii, 

O 5 5 5 ~ 

unde erau camere numai pentru tuberculoşi. 

La Aiud, numai într-o singură iarnă, pe un singur nivel al 
clădirii, de la o sută de tuberculoşi s-a ajuns la peste 400. De ce? 
Pentru că atunci când se servea masa, fiind gamele 266 puţine, nu 
ne lăsau să le spălăm şi, trecând gamelele de la o celulă la alta s- 
au contaminat de tuberculoză câteva sute de oameni. 

în camera unde am fost duşi mai târziu erau 15 persoane 
foarte grav bolnave, care aveau caverne la plămâni. 

Ceea ce m-a uimit în această cameră a fost faptul că am 
găsit aici nişte tineri, care şedeau pe pat, întinşi şi care erau legaţi 
la ochi. 

Unii îşi mai scoteau legătura... dar alţii şedeau legaţi la ochi 
tot timpul şi nu vorbeau cu nimeni şi nici nu doreau să răspundă 
la întrebări. 

Am aflat de la ceilalţi, că toţi cei legaţi la ochi trecuseră 

S 7 5 C 5 

prin reeducare, fiind la început schingiuiţi, apoi puşi să 
schingiuie şi ei pe alţii. Şi ajunseseră atât de traumatizaţi încât ei 
înşişi ne cereau să nu mai vorbim, de faţă cu ei, împotriva 
regimului, pentru că au ajuns atât de îngroziţi din cauza torturilor, 
de sunt în stare să spună tot ce au auzit, la interogatoriu, 
miliţienilor. Ne spuneau că reuşiseră să le anihileze voinţa... 



266 Gamelă = vas metalic în care îşi primeau mâncarea. 



286 



I-am socotit victime ale terorii de aici şi i-am lăsat în pace. 
După o perioadă de timp însă au început să vorbească şi ei, dar şi 
cu noi, cei care căutam să îi încurajăm. 

Le spuneam că indiferent ce au fost puşi să facă nu e vina 
lor. Unii se arătau mai încrezători dar alţii au rămas în muţenia de 
la început, motivând faptul că, chiar dacă toată lumea îi va ierta, 
ei tot nu se pot ierta pentru cea ce au făcut. ..şi că nu mai sunt 
demni să trăiască. 

Unii s-au sinucis în închisoare, pe când alţii şi-au revenit 
abia peste câţiva ani. Spuneau tot timpul că sunt compromişi în 
mod definitiv şi că nu mai pot redeveni ceea ce au fost. 

Lucrurile pe care ei le descriau erau aşa de cumplite încât 
nu se pot descrie în cuvinte... 

Tot aici, la Gherla, am întâlnit un student, care stătuse 
asuns ceva timp la Mănăstirea Sâmbăta 267 , unde îl întâlnise pe 
preotul monah Arsenie Boca . 

Fiind între călugări până a fost descoperit şi închis, acesta 
a deprins şi practica rugăciunea isihastă. De la el am învăţat să o 
practic şi eu, făcând semnul crucii deasupra inimii, inspirând şi 
apoi expirând aerul. 

La început o făceam de 300 de ori pe zi, până când am 
ajuns să o spun permanent. 

Mai târziu mi s-a accelerat ritmul inimii, al pulsului şi, 
totodată, ritmul rugăciunii. 

Citisem, înainte de închisoare, şi eu despre acest mod de 
rugăciune în revista Gândirea 169 , dinainte de război, prin 1941- 
1942, revistă la care colaborau, printre alţii, preotul Dumitru 
Stăniloae 270 , Lucian Blaga 271 , Nichifor Crainic 2 2 , Mircea 
Vulcănescu 273 etc. 

Pentru că am amintit de Mircea Vulcănescu, voi relata ceea 
ce am auzit, fiind în închisoare, despre moartea acestui 
excepţional erudit. 



267 Saitul Mănăstirii Brăncoveanu de la Sâmbăta de Sus: 
http://www.manastireabrancoveanu.ro/. 

268 Un articol despre chilia Fericitului Arsenie Boca: 
http://www.crestinortodox.ro/diverse/chilia-parintelui-arsenie-boca-87576.html. 

269 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/G%C3%A2ndirea_%28revist%C4%83%29. 

270 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_St%C4%83niloae. 

271 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga. 
~ 72 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichifor_Crainic. 

~ 73 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Vulc%C4%83nescu. 



287 



Găsindu-se la Jilava cu încă doi tineri şi fiind pedepsiţi 
pentru nu ştiu ce motive şi neavând posibilitatea să stea jos şi să 
se întindă, pentru ca să se odihnească, unul dintre tineri s-a întins 
pe cimentul umed cu orice risc, nemaiputând să stea în picioare. 

Văzând acest lucru Mircea Vulcănescu s-a întins jos, pe 
cimentul gol şi i-a invitat pe cei doi ca să stea pe corpul lui, ca să 
se odihnească, spunându-le: „Eu sunt mai în vârstă şi nu ştiu dacă 
voi rezista până la urmă să ies de aici. Voi însă sunteţi tineri şi 
trebuie să trăiţi, să supravieţuiţi!". 

Aşa a murit... sau statul pe ciment i-a cauzat moartea... 

Insă „nu este mai mare dragoste decât aceea de a-ţi da viaţa 
pentru aproapele tău" (In. 15, 13). 

Rugăciunea inimii am spus-o în continuu, ajungând să o 
spun de 10-15.000 de ori. Prin ea şi prin alte rugăciuni am 
obţinut o cruce de lumină dumnezeiască în inimă, apoi aceasta s- 
a extins în jurul ei. 

Cu timpul lumina s-a extins în tot corpul meu şi, mai 
târziu, şi în jurul meu şi în tot universul pe care îl vedeam în 
lumina dumnezeiască. Aceasta mi-a descoperit împărăţia 
Cerurilor, de care Duhul lui Dumnezeu m-a învrednicit. 

Şi asta pentru că am împlinit cuvântul Apostolului Pavel: 
„Rugaţi- vă neîncetat!" (I Tes. 5, 17). 

In vremea când mă aflam la Aiud, mai târziu, rugăciunea 
inimii a ajuns să se repte de la sine în fiinţa mea, nu numai în 
ritmul respiraţiei ci şi în ritmul inimii, al pusului, adică la orice 
bătaie a inimii. 

Simţeam acest lucru... si lumina o vedeam în ritmul 
pulsului şi al inimii mele, când mă trezeam din somn, pentru că 
atât de mult şi de profund pătrunsese în corpul şi în inima mea 
spunerea rugăciunii. 

Insă lucrurile acestea le voi prezenta şi mai departe, atunci 
când voi detalia lupta pentru lumina lui Dumnezeu şi modul cum 
am învins întunericul din mine printr-o luptă disperată. 

Luni de zile am văzut, în mod obsesiv, un corb sau un 
diavol pe fruntea mea, care mă torturau. Târziu de tot 274 obsesiile 
au dispărut şi s-a făcut lumină în tot corpul meu. 



274 Adică cu puţini timp înainte de eliberarea sa din închisoare. 



288 



Spitalul TBC de la Târgu Ocna 



De la Gherla am ajuns la Târgu Ocna, cu lanţuri la picioare 
si cătuşe la mâini, toţi cei care aveam condamnări mai mari de 1 

5 5 1 5 

ani. 

Acolo ne-au ţinut în lanţuri încă o săptămână, după care ni 
le-au scos. Aici am avut parte şi de alte necazuri. Delaţiunea, 
adică turnătoria, cum i se spunea în închisoare, era în floare. 

Mulţi au murit, fără să li se acorde tratament, numai pentru 
că nu au vrut să-i trădeze pe alţii, adică să-i aducă şi pe alţii în 
puşcărie. 

Ştiam nume. ..dar nu le mai reţin. 

5 5 

Reţin doar faptul că un preot călugăr bolnav, care era 
privegheat de către alţi bolnavi, fiind pe moarte şi pierzându-se, a 
fost trezit de cei din jur şi readus la viaţă. 

Călugărul le-a spus atunci: „De ce m-aţi trezit?! Mergeam 
pe o cale aşa frumoasă, cu iarbă minunată, cu livezi de pomi 
înfloriţi!...".' 

5 

Eu am văzut extatic un asemenea peisaj al Paradisului, care 
iradiază si copleşeşte inima cu un farmec înmiresmat si viu. 

5 A 5 5 5 

Natura, în eternitate, este un extaz al viului etern, pentru că 
şi ea aspiră spre transfigurare şi nemurire în perfecţiunea 
veşniciei. 

5 

Şi a urmat călugărul zicând: „Mai bine rugaţi-vă pentru 
mine, când veţi vedea că plec din nou". 

Peste o oră călugărul a aţipit din nou şi s-a dus pe veci. 
Toţi se rugau cu lacrimi în ochi, mai ales cei care îi cunoşteau 
viaţa lui curată, pe care o avea la Mănăstire. 

Era călugărul Iscu , cum am aflat de la alţii. 

Insă au existat si răbufniri de mânie si dorinţă de răzbunare 

5 5 5 

oarbă printre cei din închisoare. 

în asemenea cazuri era cunoscută atitudinea lui Ioan 
Ianolide (1919-1986) 276 , din Teleorman, deţinut de peste 20 de 
ani, cu o comportare exemplară în tot timpul şi care a ştiut să 
tempereze şi să calmeze multe răfuieli împotriva delatorilor, pe 



~ 75 Cred că e vorba de numele său de familie. 

276 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Ianolide. 



289 



care, întotdeauna, i-a numit victime ale închisorii şi ale 
slăbiciunilor omeneşti, din cauza cărora el însuşi a suferit de 

t ~ 5 

multe ori. 

Aici am cunoscut un episcop catolic, care vorbea cu o voce 
asa de blândă, cum nu am mai văzut la nimeni. 

5 ' 

îmi aduc aminte că la mina de plumb de la Cavnic am 
lucrat împreună cu un preot greco-catolic, Vameşiu, şi cu alţi 

977 

şapte preoţi, care făceau parte din acelaşi lot cu măicuţa Ionela , 
o călugăriţă greco-catolică din Transilvania, căreia, în zi de vineri 
îi apăreau stigmatele lui Iisus pe mâini şi frunte. 

Preoţii noştri si toţi ceilalţi ne înţelegeam foarte bine cu 

5 5 5 5 5 5 O 

dânşii în acele vremuri. Despre ei am aflat despre o serie de 
minuni din lumea catolică. M-a impresionat, în special, minunea 
de la Fâtima 278 , din Portugalia, când Sfânta Fecioară a apărut 
pentru a treia oară unor copii, în prezenţa unor minuni solare şi a 

9 7Q 

unei asistente de zeci de mii de oameni din lumea catolică . 

5 

Maica Domnului a spus că o parte din Europa va fi lăsată 
în mâna celui rău pentru o perioadă de timp. Dar că, la sfârşitul 
acestor vremuri, va străluci o ţară la gurile Dunării, care este 
aleasa grădină a lui Dumnezeu. 

Cu un lucru însă nu am fost de acord 280 . în cazul în care 
oamenii decedau în închisoare, înainte de a muri, preoţii 
ortodocşi îi spovedeau fie că erau ortodocşi, fie că erau catolici. 



77 A se vedea: http://www.formula-as.ro/2006/720/societate-37/cserehat-dealul-cu-ingeri- 
7051. 

278 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/F%C3%A1tima. 

279 Fericitul Ilie tindea să dea crezare minunilor din lumea romano-catolică şi am avut 
dispute diverse cu sine, în care i-am explicat, în esenţă, că nu putem admite minuni care să 
confere ereziei statut egal cu credinţa şi evlavia ortodoxă şi nici nu putem considera drept 
Sfinte Taine pe cele din romano sau greco-catolicism. 

El credea minunile lor pentru că nu dorea să-L supere pe Dumnezeu cu necredinţa sa faţă de 

revelarea milei Sale şi pentru că citise foarte multă literatură „aghiologică" romano-catolică 

fără corectivul patristic ortodox, adică fără o cunoaştere aprofundată patristică în domeniul 

ereziologiei şi a experienţelor mistice negative. 

Aceste însemnări din carte au fost scrise înainte ca să mă cunoască... şi cărţile pe care le-a 

citit şi datele pe care le-a aflat de la mine, l-au schimbat cu mult, pentru că înainte nu 

avusese acces, din punct de vedere fizic, la surse teologice ortodoxe, care să discute erezii, 

înşelări demonice, minuni false de diverse forme. 

De aceea eu ştiu starea sa de spirit finală şi diferenţa care există între aceste însemnări şi 

viaţa sa, atunci când nu mai putea să scrie, ci discutam cu sine despre diverse lucruri 

teologice de fineţe. 

280 Nu era de acord cu trecerea la catolicism a muribundului pentru a fi spovedit de un preot 
romano-catolic. 



290 



Preoţii catolici însă, pretindeau în asemenea cazuri ca 
persoana să treacă la catolicism şi apoi îl mărturiseau şi îl 
împărtăşeau, dacă avea Sfântă împărtăşanie cu ei. 

De la Slănic Moldova am ajuns, în fine, la Aiud, în 
închisoarea unde am stat cel mai mult si de unde am fost eliberat, 
în 1964, după 12 ani şi jumătate de detenţie. 



291 



Aiud 



Aici am stat cel mai mult... si unde harul lui Dumnezeu s-a 
abătut asupra mea. Harul Duhului Sfânt, prin voia Tatălui şi a 
Fiului, şi cu ajutorul Sfintei Fecioare, a coborât asupra 
necredinciosului Său rob şi mi-a descoperit împărăţia Cerurilor. 

în fragmente disparate voi prezenta întâmplări, fenomene 
sau, cu umilinţă spus, revelaţii (dacă Dumnezeu încuviinţează 
asta şi dacă nu e o îndrăzneală să spun aşa, fapt pentru care, dacă 
greşesc, îl rog să mă ierte). 

Multe dintre cele pe care le voi relata acum, fuseseră scrise 
în urmă cu 15 ani într-un caiet cu însemnări, imediat după 
eliberarea mea, dar acesta mi-a fost confiscat de către 
Securitate . 

Toate cele pe care le-am trăit şi mi-au fost revelate în 
detenţie stau şi acum ascunse în eternitate 282 şi pot fi descoperite 
si de alţii, dacă vor avea trăiri asemănătoare mie. Pentru că darul 
vederii lor mi s-a dat dar mi-a fost şi luat, căci viaţa mea, după 
eliberarea din închisoare, a coborât la nivelul obişnuit al 
oamenilor de rând. 

Trebuie să menţionez faptul, că în vremea aceea, în Aiud, 
circulau transmise din gură în gură, de cei care puteau să le 
memoreze pentru posteritate, o serie de poeme. 

Astfel, printre primele poeme auzite de la alţi colegi de 
detenţie a fost poemul Mistreţul cu colţi de argint 1 * 3 al lui Ştefan 
Augustin Doinaş (1 922-2002) 284 . 

De asemenea am ascultat în închisoare poeme compuse de 
Nichifor Crainic (1898-1972) şi altele compuse de Radu 
Demetrescu Gyr (1905-1975) "° , admirabil concepute şi 
desăvârşite ca armonie stilistică 286 . 



281 Manuscris despre care nu ştim nimic. 

282 Adică sunt realităţi veşnice ale luminii dumnezeieşti şi nu experienţe pur subiective, 
adică non-realiste din punct de vedere extatic. 

283 îl găsiţi aici la nivel online: http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/mistretul.php. 

284 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Etefan_Augustin_Doina%C5%9F. 

285 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Gyr. 

286 Poeme ale lui Radu Gyr: http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/gyr.php şi aici 
poeme ale lui Nichifor Crainic: http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/crainic.php. 



292 



Cu poetul Ion Caraion (1923-1986) 287 , pe numele său 
adevărat Ion Diaconescu, am lucrat cot la cot în mina de la 
Cavnic, din Maramureş, comunicându-ne gânduri şi intenţii 
literare. 

Eu i-am recitat, printre altele, poezia mea îngerul. 

Ion Caraion era un om firav, cu o fire sensibilă si deosebit 
de recalcitrant faţă de nedreptăţi, din care cauză a avut multe de 
suferit. Totuşi, după ieşirea din detenţie, el a reuşit să publice 
câteva volume de poezii, care erau de altă esenţă. 

Eu însă am renunţat la orice activitate literară, aşteptând 
minunea unei schimbări, care. ..oricât de târziu... totuşi, va veni 288 . 

Poeziile, ca si gândurile si veştile, atât în mină cât si la 
Aiud, se transmiteau oral, prin alfabetul morse, pentru care 
pereţii nu constituiau o piedică de neînvins. 

Se transmiteau din celulă în celulă, în special, rugăciuni, 
texte evanghelice şi din Filocalie, precum şi cuvinte, vocabular 
din diferite limbi străine. 

Unele părţi din Sfânta Liturghie erau învăţate pe din afară 
de la preoţi sau de la studenţii teologi. 

îmi aduc aminte de preotul vrâncean Marcu, care duminica 
săvârşea Sfânta Liturghie cu tot riscul ce-1 implica acest fapt şi 
care la ieşirea din închisoare, în 1964, avea peste 20 de ani de 
temniţă executaţi. 

Cu dânsul, ca şi cu preotul Lazarov (decedat) din 
Dobrogea, am stat împreună în aceeaşi celulă. 

Nu-1 pot uita pe un preot asistent, de la Institutul de 
Teologie şi al cărui nume, cu regret, l-am uitat, care ne-a uimit 
prin cumulul de date şi de texte, pe care le ştia pe ani şi capitole. 

Eu însumi am învăţat capitole din Sfânta Evanghelie, 
psalmi, trei acatiste, rozariul romano-catolic şi zeci de rugăciuni 
pe care le repetam aproape zilnic. 

Mai presus de toate însă mă ocupam cu rugăciunea 
isihastă, pe care o repetam neîncetat. „Rugaţi-vă neîncetat!", 
cuvintele Sfântului Pavel, erau principiul vieţii mele de la care nu 
mă abăteam. 



~' 7 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Caraion. Poeme ale sale găsiţi aici: 

http://www.versuri-si-creatii.r0/poezii/c/ion-caraion-6zuhosd/. 

288 Adică aceste rânduri sunt scrise înainte de 1989. 



293 



Un profesor de fizică, de la Institutul Atomic de la 
Bucureşti, arestat şi el, îmi spunea că energiile în circuit închis se 
păstrează şi nu se pierd. 

In consecinţă, am constatat următoarele în practica 
rugăciunii isihaste, pe care o făceam însemnându-mă cu semnul 
crucii peste inimă, de sus în jos şi apoi transversal, şi spunând, la 
inspirarea aerului în mine: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui 
Dumnezeu şi la expirare: miluieşte-mă pe mine păcătosul!. 

Că, cu timpul, crucea de lumină apărută pe locul unde mă 
însemnam cu semnul crucii pe inimă şi rosteam rugăciunea, s-a 
transformat în două cercuri, care se întretăiau, păstrând semnul 
crucii la intersecţia lor. 

Mai târziu, cercurile de lumină dumnezeiască au devenit o 
sferă. S-a accelerat modul în care făceam rugăciunea şi ea a 
trecut de la nivelul inspirării şi al expirării continue a aerului şi a 
spunerii rugăciunii în două părţi, în pulsul şi în ritmul inimii 
mele, în care scânteia semnul crucii. 

La început am urmărit 289 sfera înlăuntrul căreia se dezvolta 
un univers divin. Cu timpul însă, sferele s-au înmulţit şi s-au lipit 
unele de altele, devenind ca un fagure de miere, în spaţiile dintre 
ele existând un conţinut de cer divin, care se descoperea a fi în 
unitate interioară cu cel al sferelor. 

De acum înainte am văzut norii creaţiei luminii 
dumnezeieşti în culori diafane, tot mai subtile, tot mai pure, care, 
uneori, emanau o armonie muzicală celestă. 

Odată şi numai odată, rugându-mă Sfintei Fecioare, am 
auzit glasul Maicii lui Dumnezeu cântând rugăciunea Tatăl 
nostru, într-un scurt fragment dumnezeiesc. 

Am văzut aurore deschizându-se şi acoperind universul 
luminii dumnezeieşti, am văzut cetatea Noului Ierusalim cu cele 
\2 porţi. Am văzut scări pe care îngerii coborau pe pământ sau 
urcau la cer, ca în scara lui Iacov. 

De multe ori am văzut imaginile spirituale ale unui drum, 
care accelerându-se, la un moment dat, se oprea în împărăţia 
Cerurilor, unde mă acopereau coroane, care se roteau, ca în 
Paradisul lui Dante . 



~ 89 Mă concentram în rugăciune asupra ei, pentru că sfera de lumină dumnezeiască apărea 

în lăuntrul inimii sale şi o vedea cu ochii inimii. 

290 Cum am citit şi la Dante. Mai multe date despre Dante Alighieri aici: 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dante_Alighieri. 



294 



Nu ştiam, la început, ce înseamnă acele coroane dar, mai 
târziu, mi s-a revelat, că erau alcătuite din îngeri, unele, iar altele 
din Sfmti. 

Culoarea, armonia şi liniştea lor erau superbe... Iar simţirea 
mea se eleva la maximum, când vedeam cum trec prin eul meu 
spiritual extins, care acum se confunda cu fondul acestor lumi 
dumnezeieşti. 

Rugându-mă Apostolului Pavel am avut revelaţia unor 
bolţi de albastru deschis, ca bolţi de Biserici care se multiplicau, 
se măreau şi se extindeau cuprinzând universul. 

9Q 1 

Rugându-mă Sfântului Gheorghe aveam viziunea unui 
templu nemaivăzut de frumos, minuţios lucrat şi împodobit, de 
culoare roşie deschisă. 

Culoarea templului Sfântului Dumitru 292 era de un verde 
deschis. 

într-o vineri, ţinând post negru şi rugându-mă Sfintei 
Paraschiva 293 , am văzut călugăriţe îmbrăcate în negru, dar feţele 
şi mâinile lor erau albe ca zăpada. La început mi-a fost teamă ca 
nu cumva această viziune să fie una demonică... 

însă cu timpul m-am încredinţat de veridicitatea ei, pentru 
că acest lucru s-a mai repetat şi în alte zi de vineri şi îmi aducea 
înălţare sufletească. 

Cu greu am învăţat şi de unul singur, cum să disting ceea 
ce era de natură divină şi ce era de natură negativă, demonică. 
După roadele lor le-am cunoscut. 

Pentru că tot ceea ce îmi producea nelinişte şi mă împingea 
la alte gânduri sau avea o culoare lăptoasă, impură, chiar dacă 
părea albă dar nestrăvezie era de natură negativă. 

Aşa am putut distinge, mai târziu, Fiara sângelui şi Fiara 
cenuşie a inteligenţei umane. 

Revin la prezentarea aspectelor cadru... Am dus o luptă 
continuă cu forţele demonice, care, la început, s-au abătut asupra 
mea dorind să mă doboare, iar, pe de altă parte, în mod neîncetat, 
m-am luptat să obţin mai multă lumină dumnezeiască, mai mult 
har care să mă inunde. 

Şi, până la urmă, Domnul meu Iisus Hristos Şi-a făcut altar 
şi tron al Său şi al împărăţiei Sale din inima şi fiinţa mea. 



291 Sfântului Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie). 

92 Sfântul Mare Mucenic Dimitrie (26 octombrie). 

93 Sfânta Prea Cuvioasă Parascheva (14 octombrie). 



295 



Mărturisesc faptul, că până la urmă, prin obţinerea curăţiei 
inimii, prin feciorie, Prea Curata Fecioară, faţă de care eram mai 
rece, s-a apropiat de mine şi m-a apropiat şi mai mult de Fiul Ei, 
pe care întotdeauna L-am iubit şi pentru care am reuşit să plâng şi 
să-1 iubesc cu adevărat, acolo, în închisoare, la Aiud, şi pentru 
care doream să mor slăvindu-L, ca o încoronare a iubirii mele 
pentru Sine. 

Am tins spre obţinerea luminii şi a posibilităţii de a 
pătrunde, în mod spiritual, în împărăţia Cerurilor, care, în cele 
din urmă, a coborât în inima mea, fiind eu în ea şi ea în mine. 

Şi noi putem să trăim, în inima noastră, în împărăţia 
Cerurilor, atunci când trupul şi sufletul nostru devin altar lui 
Iisus Hristos Dumnezeu. 

Am simţit şi am văzut spiritual, în lumina dumnezeiască, 
prin dragostea nemărginită faţă de Fiul, şi în acest sens şi spre 
acest scop mi-am dirijat zilnic puterea, voinţa, ca să întrerup 
cursul imaginaţiei, fluxul gândurilor şi al gândirii, al sensibilităţii 
mele, cu excepţia celor îndreptate spre Lumina lumii, pentru ca 
să ajung la aşa-zisa moarte a voinţei, dar la trezirea inimii în 
Iisus Hristos, pentru ca să mă dezbrac de tot ce e omenesc, 
lumesc şi să rămân în iubirea lui Hristos şi în lumina pură, 
divină, o oglindă vie, fără conţinut şi formă, o prezenţă spirituală 
pură a eului dincolo de gând şi de închipuire. 

Şi am ajuns să trăiesc şi să simt, să văd cum izvorăşte, cum 
apare o nouă existenţă de la sine, un punct, o zonă de recepţie. 

Am constatat că acest eu spiritual putea fi rănit, deviat, 
întunecat de cea mai mică greşală sau alunecare spre gânduri şi 
spre alte sentimente. 

De obicei gândeam şi interpretam ceea ce mi se revela fără 
nicio intervenţie din partea mea, numai după ce starea vizionară, 
starea extatică înceta. 

Atunci 294 eram tentat de natura firii omeneşti ca să cercetez 
ceea ce am văzut, să caut sensuri, înţelesuri potrivit mentalităţii 
mele umane, istorice, de care suntem legaţi, în mod organic, prin 
apartenenţa la creaţia universală. 

Căci în momentul când eul nostru purificat a făcut contact 
cu infinitul şi cu eternul spiritual, gândirea şi fiinţa noastră 



294 Post-extatic. 



296 



spirituală se diversifică şi se multiplică permanent, tinzând spre 
infinit. 

Spiritul viu este în schimbare şi în înălţare continuă 
aspirând spre perfecţiune, adică spre Divinitate şi nu încetează 
decât în bucuria şi în liniştea deplină, care dizolvă timpul, spaţiul 
şi forma, el însuşi devenind creator şi mai presus de ele, stăpân 

295 

pe este şi nu este . 

Pentru că peste starea existenţială e stăpân numai 
Dumnezeu. Nu vorbesc acum de materie si de neant în ordinea 
existentei materiale universale ci vorbesc de neant si existentă în 
ordinea spirituală, de stăpân pe a fi şi a nu fi, cum e Dumnezeu. 



295 Stăpân pe existenţa sa şi nu o fiinţă supusă existenţei. 



297 



Un înger al Puterii? Un Heruvim? 



Eram într-una dintre celulele de la parterul clădirii centrale 
ale închisorii din Aiud, la izolare, împreună cu aproximativ 70 de 
bolavi de TBC. Eram de câteva zile în greva foamei, pentru că 
ceream să ni se îndepărteze obloanele de la ferestre şi să fim 
scoşi, zilnic, la plimbare în ţarcurile din curtea închisorii. 

Era vară şi aerul devenise insuportabil şi sufocant. După 
câteva zile au început să ne alimenteze cu forţa... fapt pentru care, 
acelor care se opuneau... li se rupeau dinţii. 

Cineva dintre noi a auzit glasul aspru al unui miliţian, pe 
care 1-a recunoscut a fi una dintre bestiile de la canal. Deţinutul 
care i-a recunoscut vocea s-a exprimat atunci prin cuvintele: 
„Numai de nu m-ar recunoaşte!...". 

în această perioadă practicam rugăciunea isihastă, în 
timpul căreia, în afară de crucea luminoasă din inimă, începuse 
să-mi apară făclii şi unele lumini, care nu ştiam ce sunt. Vedeam 
o lumânare aprinsă, roţi îngrămădite piramidal sau roţi cu aripi, 
care se roteau cu o viteză fantastică, de culoare albăstrie. 

Doream pe atunci să văd un înger aşa, cu chip cunoscut, ca 
în iconografie. Nu ştiam pe atunci că îngerii pot apărea, la nivel 
extatic, şi sub formă simbolică. 

Din acest motiv, chiar dacă vedeam slava lui Dumnezeu în 
fiinţa mea, credeam că începusem să o iau razna, însă, cu toată 
încurcarea mea interioară, continuam să mă rog şi uneori să fac 
ca acele semne simbolice să se îndepărteze de mine. însă ele 
insistau... şi reveneau în apropierea mea. 

Auzind ce spune cel care se temea de miliţian am început 
să mă rog pentru el şi pentru noi toţi. Nu a trecut mult şi 
miliţianul, paznicul nostru, a apărut la uşă şi privea atent la toţi 
cei care erau în celulă împreună cu mine. 

în momentul acela, când el ne privea, roata înaripată, care 
se rotea neînchipuit de iute, pe care eu o vedeam alături de 
celelalte prezenţe simbolice dumnezeieşti, s-a aşezat pe fruntea 
paznicului fioros şi atunci a început... să zâmbească. 



298 



Si, zâmbind, a zis către deţinutul care se înfricoşa de 

5 7 7 5 5 

prezenţa lui: Mă recunoşti, nu?!; Da!..., a răspuns deţinutul. Doar 
atât a spus, s-a întors şi a plecat... 

In afară de acea clipă, niciodată nu l-am mai văzut pe acel 
miliţian zâmbind, ci numai înjurând şi ameninţând. 

Să vedem ce urmează, a zis unul dintre noi... Insă eu le-am 
spus: Cred că nu se va întâmpla nimic rău!. ..Şi nu le-am dat 
nicio explicaţie pentru spusa mea, însă, de atunci, în sinea mea, s- 
a încetăţenit convingerea că roata cu aripi e benefică, deci de 
natură divină. 

Şi, cu adevărat, nu s-a întâmplat nimic rău după acel fapt 
minunat, ci numai cele obişnuite vieţii noastre de acolo. 

7 5 5 

Mai târziu, am aflat de la preoţii pe care îi ispiteam cu tot 
felul de întrebări, pentru ca să mă lămuresc şi, mai ales, de la 
preotul teolog Nacu din Bârlad, un preot foarte documentat, că 
roţile pe care eu le văd sunt simboluri ale Puterilor cereşti şi că 
roţile înaripate sunt Heruvimii, care astfel au apărut şi unor 
Proroci din Vechiul Testament. 

Discutând cu dânsul şi relatându-i lucrurile pe care le văd, 
acesta mi-a atras atenţia că acum, deşi merg pe drumul cel bun, e 
totuşi periculos fără un sprijin 296 . 

De unde însă sprijin acolo, în afară de Dumnezeu şi de 
harul Său? I-am expus încercările demonice perin care trecusem, 
care au fost mai îngrozitoare şi mai periculoase decât tot ceea ce 
am trăit vreodată. 

Acceptam să mi se întâmple orice numai să nu înnebunesc, 
pentru că atunci înţelegeam că nebunia ar fi o primejduire a 
mântuirii sufletului meu. 

Lucrul acesta mă îngrozea, pentru că nebunia însemna 
stăpânirea sufletului meu de o forţă demonică şi îndepărtarea mea 
de la Dumnezeu, pe care îl iubeam. 

Dar harul lui Dumnezeu m-a întărit si m-a ferit de rele si 

5 5 

de nebunie, m-a călăuzit pe drumul cel bun şi adevărat, m-a 
ajutat să obţin cunoaşterea şi să pot să fac distincţie între duhurile 
pe care le vedeam, să înţeleg care sunt de sorginte divină şi care 
demonică. 

Abia după eliberare, când am citit volumele din Filocalie, 
traduse de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae mi-am dat seama că 



296 Adică fără ajutorul unui om plin de experienţe extatice şi de teologie. 



299 



deosebirile pe care le făceam eu între duhuri erau cele pe care le 
făcuseră, înaintea mea si alţi văzători în Duh si că ele erau reale. 

~ 55 5 



300 



Cutremurul în duh 



Tot la Aiud. Eram patru în celulă. O celulă în care, mai 
târziu, am aflat că fusese un deţinut care se sinucisese. Deci era o 

' 5 

celulă bântuită de demoni. 

Doi dintre noi ne rugam mult, pe când ceilalţi doi îşi 
făceau cruce dar nu se rugau. Unul era un ţăran simplu şi credul, 
pe când celălalt, care nu se ruga, era un psihopat, care ne chinuia 
pe toţi si care ne-a făcut viata amară si mai amară. 

±55 5 5 

Şi aici auzeam, cum zidurile celulei pocneau şi trozneau, 
mai ales când ne rugam. Insă acele zgomote nu le auzeam numai 
eu, ci toţi din celulă, fapt pentru care nu era o închipuire a mea. 

Toate cele pe care le-am pătimit aici le-am considerat o 
încercare şi o ispăşire a păcatelor noastre şi ale neamului nostru, 
dând astfel sens si motivaţie suferinţelor noastre. 

5 t 5 

De multe ori i-am certat pe cei care se văitau şi nu 
acceptau suferinţa din detenţie ca pe o jertfă în numele lui Iisus şi 
ca pe o verificare a credinţei noastre. 

în celula aceasta, rugându-mă, am simţit cele mai mari 
atacuri demonice de diferite nuanţe. 

5 

Am trăit o perioadă de timp un cutremur în duhul meu, 
clipe în care am avut parte de groaznice zguduiri sufleteşti, 
viziuni de prăbuşiri terestre, apariţii macabre, auzeam cântece şi 
muzici vulgare, injurii la adresa celor sfinte... 

Totul era haotic si obsesiv... 

5 

Eu îl căutam pe Dumnezeu şi duhul îmi era biciuit, zguduit 
groaznic de obsesii şi viziuni înspăimântătoare. Am avut 
momente în care am trăit simptomele epilepsiei... însă nu am 
cedat şi m-am rugat în continuu... 

Din cauza tensiunii nervoase pe care o suportam am ajuns 
să fac congestie cerebrală, pe care o credeam, şi eu şi ceilalţi, că 
mă va doborî. Nu mai puteam să dorm... însă mă rugam zi şi 
noapte şi, uneori, mai aţipeam câte puţin... 

în însăşi momentul cel mai critic, nemaiputând suporta 
tensiunea interioară, m-am întins pe pat, pentru ca să mă liniştesc 
câteva clipe. Noi nu aveam voie să stăm întinşi pe pat, de la ora 
deşteptării, adică de la ora 5 dimineaţa şi până la ora 22... 



301 



Rugându-mă, am văzut o siluetă a unui picior, care 
strălucea ca soarele şi pe laba piciorului o lacrimă cum e 
cristalul. ..si strălucitoare... 

Ochii mi s-au umplut de lacrimi... ca şi acum, când îmi 
amintesc acest lucru... 

Si mi-am zis atunci: Este Iisus! Este lacrima Lui!!. ..si am 
sorbit-o cu înfrigurare... Deodată m-am simţit uşurat şi complet 
destins. Am mai stat în extazul acestei viziuni câteva minute si 
apoi mi-am cercetat mâinile şi tâmplele... unde venele, care erau 
umflate cât să plesnească, acum erau normale... 

M-am sculat din pat şi le-am spus celorlalţi, cu bucurie în 
ochi şi în suflet: Am scăpat! Sunt salvat!!... Şi le-am povestit şi 
celorlalţi ce se petrecuse cu mine. 

Treptat, în curs de o săptămână, venele, care deşi se mai 
umflau câte puţin, au revenit definitiv şi complet la normal. 

Dacă cineva vrea să creadă cele mărturisite de mine cu 
toată conştiinţa, să le creadă! Eu aceste lucruri am trăit în 
detenţie... 

în perioada aceasta, în neştiinţa mea de a şti ce să cer, ca 
un nevrednic, doream să mi se arate un înger, neţinând seama că 
nu eram vrednic de un asemenea dar. 

Din când în când însă vedeam unele lumini, dar care erau 
stinse repede de roşul sângeriu şi de negru. Până la urmă mi-a 
apărut o roată înaripată, care se învârtea fantastic de repede şi 
care, când se apropia, când se îndepărta de mine... 

La început mi-era teamă de astfel de apariţii, pentru că nu 
ştiam ce sunt... 

în această celulă am suferit si un al doilea atac demonic 
direct. Rămăseserăm doar 3 inşi în celulă. Cel care se ruga 
împreună cu mine, pe numele său Teodor Man, din Târgu Mureş, 
plecase. Era spre zori. 

M-am trezit din somn cu o namilă neagră, întunecată, care 
era peste mine şi care mă înţepenise, mă chinuia şi căuta să mă 
sugrume. 

Cu greu am putut ca să mă dezmorţesc puţin şi, deşi 
începusem să mă închin cu limba şi cu mâna, cu această prezenţă 
demonică peste mine, toşi ea nu mă părăsea şi nici nu îmi dădea 
drumul. 

Am început să mă rog Prea Sfintei Treimi şi abia atunci am 
văzut că începe să se deplaseze la patul de lângă mine, unde 



302 



dormea un ţăran, care a început să se frământe în somn şi apoi s-a 
trezit şi a început să se închine. 

Umbra s-a deplasat în sus şi atunci, cel care dormea în 
patul de sus, a sărit direct în mijlocul celulei răcnind îngrozit. 

Amândoi mi-au povestit coşmarurile care îi îngoziseră. 

Pe vremea aceea nu aveam nicio speranţă luminoasă pentru 
viitor, pentru că cei care se apropiau de sfârşitul detenţiei, cu 
câteva luni înainte sau dacă pedeapsa era mai mare de un an sau 
doi sau chiar mai mult, erau chemaţi la alte procese, deja 
pregătite pentru ei, de unde se întorceau cu o pedeapsă mai mare 
decât cea primită prima oară, şi pe care o executaseră. 

Şi asta spre deziluzia celor care, la plecarea din închisoare, 
le uraseră şi le încredinţaseră ştiri pentru acasă. Eu însumi, după 
10 ani de detenţie, am fost chemat la un alt proces ca martor. 

Din cauza acestor procese repetate unii ajunseseră la zeci 
de ani sau depăşeau 100 de ani toate pedepsele lor cumulate. 

De la Aiud am fost transportat la Bucureşti, la Văcăreşti, 
cu duba, cu recomandarea doctorului de a fi supravegheat cu 
atenţie de şeful dubei, care mi-a spus pe drum, că trebuie să 
rezistă şi să nu mor pe drum, fiindcă îi voi crea complicaţii. 

Acesta mi-a dat şi speranţa că voi fi internat la spitalul 
Văcăreşti, din Bucureşti. însă nu am fost internat la Văcăreşti ci, 
după audiere, am fost transportat din nou la Aiud, tot cu duba, ca 
nu cumva să transmit ştiri mai noi din afară, pe care le-aş fi putut 
afla de alţi deţinuţi, cu care intrasem în contact pe drum. 

De la un renumit doctor, deţinut ca şi noi, la Spitalul din 
Aiud, deşi nu avea voie să îmi spună diagnosticul, am aflat că am 
o peritonită plastică TBC, un caz foarte rar, cu care ceilalţi 
doctori nu putuseră să mă diagnosticheze. 

Fiind izolat şi neştiind ce boală am, pentru că nu mai 
puteam să stau în picioare, stăteam numai aplecat înainte, la 90 
de grade şi aşa am trăit aproape două luni de zile. Nu am băut apă 
în aceste două luni şi am mâncat numai puţină pâine. 

Boala aceasta apăruse pentru mine de aproape un an de 
zile., şi acum e de necrezut şi pentru mine cum am putut să rezist, 
fără să gust apă sau vreun alt lichid, aproape două luni, pentru că 
orice încercare de a sorbi o înghiţitură de apă, făcea să îmi 
clocotească stomacul si vomitam tot... 



97 Am început să fiu conştient de ea... 



303 



în situaţia aceasta am crezut că nu mai e nicio speranţă 
pentru mine. Ajunsesem la capătul puterilor... dar continuam să 
mă rog şi să II slăvesc pe Dumnezeu pentru toată suferinţa şi 
chinurile pe care le trăiam. 

Nu eram deznădăjduit... îmi pusesem ultima nădejde în 
împlinirea voii lui Dumnezeu, adică să îl proslăvesc pe El printr- 
o moarte aidoma cu vechii creştini 298 . 

5 

Speram ca moartea să mă salveze 299 . 

într-o zi, fiind la izolare, unde nu mai gustasem nimic timp 
de 3 zile şi gamelele mele cu mâncare şedeau înşirate lângă zid, 
în celulă, a venit miliţianul temnicer, care era vestit, ca fiind cel 
mai aspru dintre toţi. Acesta era cunoscut pentru faptele lui de la 
canalul Dunăre-Marea Neagră, unde se lucra pe atunci cu 
deţinuţi... si acesta m-a obligat să mănânc. 

5 5 5 O 

Aam refuzat. M-am întrebat dacă sunt în greva foamei şi i- 
am răspuns că nu sunt. I-am răspuns aşa, pentru că ştiam că greva 
foamei nu era admisă de administraţia închisorii. 

5 

L-am rugat să mă lase în pace pentru că nu mai pot mânca. 
Temnicerul mi-a propus să mănânc, sub motivul că el mă va 
scoate la doctor. 

„Bine, voi mânca, dar ştiu că nu mă vei scoate la doctor şi 
atunci voi continua să nu mănânc", i-am spus eu. „Eu te voi 
scoate! Ai să vezi...", mi-a spus el şi a plecat. 

Am vărsat conţinutul gamelelor în tinetă, căci, într-adevăr, 
nu mai puteam să mănânc şi să beau ceva. Când a revenit peste o 
oră, miliţianul a văzut că nu mai era nimic în gamelele de la mine 
din celulă şi mi-a deschis uşa, ca să merg să fiu consultat de către 
medic. 

Am mers sprijinindu-mă de pereţi... Când am revenit în 
celula mea, miliţianul m-a întrebat de ce merg cocoşat şi ţinăndu- 
mă de pereţi. I-am spus că nu pot să mă îndrept şi să merg, fără 
ca să mă sprijin de ceva. 

Văzând situaţia mea, peste câteva minute, din iniţiativă 
proprie, mi-a adus o targa şi, având avizul medicului, m-a 
transportat la spital, unde am fost operat. 

Si aceasta e o nouă dovadă, trăită de către mine, că si 

5 ' /* 

inimile cele mai dure şi învârtoşate, de câini, pot fi îmblânzite de 



298 Adică martirică. 
99 Să îmi pună capăt suferinţelor. 



304 



voia lui Dumnezeu. Aşa cum s-a mântuit tâlharul de pe cruce, din 
dreapta Domnului... 

Iată, acestea sunt condiţiile reale şi vitrege în acelaşi timp, 
în care am compus imnele de slavă cuprinse în această carte! Le- 
am scris ca o deschidere, din suferinţă şi întuneric, spre 
Dumnezeu, proslăvind pe Dumnezeu, Care m-a umplut de slava 
Sa. 

Vedeam cum slava Lui ţâşneşte din adâncurile 

5 5 5 

întunericului meu interior şi mă umple de bucurie şi fericire 
veşnică. Ea înflorea în inima mea - care nu înceta să spere - şi 
curgea asemenea valurilor mării, când se sparg de ţărmuri şi 
mereu vin altele la loc. 

In spirit, infinitul este pretutindeni şi oriunde, ca soarele 
în amiază, care se află şi la mine şi la altul în acelaşi timp. 
începutul şi marginile luminii sunt în noi ca şi în oricare altul sau 
altele. 

De ce oare căutăm începutul şi capătul universului altunde 
decât în inima noastră? ! 

în spirit, veşnicia este şi în trecut şi în prezent şi în viitor. 
De aceea am căutat să mă adâncesc în propriul trecut şi astfel am 
actualizat momente şi imagini din copilărie, din tinereţe, la care 
nu mă gândisem, nu mi se mai descoperiseră niciodată 301 . 

Când vederea în spirit a început să se înfiripeze 302 , mi-au 
apărut, mai întâi, pagode multicolore, apoi, în mod treptat, 
indiene. Au urmat imagini egiptene şi steau ebraică. 

Pe acestea le vedeam fără să le chem eu, fără să mă 
gândesc la ele. Au apărut în această ordine de la sine. 

Nu m-am oprit însă la niciun simbol văzut, ci eu îmi 
continuam rugăciunile şi drumul meu înainte, nelăsându-mă 
impresionat sau influenţat de frumuseţea acestor apariţii în 
spiritul meu, care prindea desfăşurarea acestor lumi spirituale ca 
o oglindă. 

Eu îmi căutam însă calea spre Dumnezeu şi spre dragostea 
Lui, pe care doream să o trezesc în inima şi în sufletul meu. 



300 Luminii dumnezeieşti. 

301 Semnificaţiile lor profunde. 

302 Să se dezvolte din ce în ce mai mult. 

303 Avem aici un exemplu de pagodă: 



http://lh4.ggpht.eom/_GBgyV6XHxiQ/SgWtAXtVHWI/AAAAAAAAEAE/etYgSRJ1644/s 
800/04-02-Naral2.JPG. 



305 



„Eu sunt Lumina lumii" 



„Cine merge după Mine 

nu va umbla în întuneric, 

ci va avea lumina vieţii" 

(In. 8, 12). 



Lumina vieţii, pe Soarele ceresc şi împărăţia cerurilor le- 
am dorit cu tot focul inimii mele. Pentru aceasta am îndepărtat de 
la mine orice gând lumesc şi, treptat, din ce în ce mai mult, 
lumina a venit, mi-a izvorât din inimă şi m-a înconjurat. 

Am încercat, în nenumărate rânduri, să mă dezbar, să mă 
rup de orice păcat şi vină, de orice ispită şi greşeală, să trăiesc 
fără păcat, dar nu am izbutit să fac asta nici aici, în izolarea 
închisorii si în minimă contingenţă 304 cu ceilalţi. 

în cele din urmă am înţeles că aceasta e o mândrie, de care 
trebuie să mă feresc 305 . 

Tot încercam, mă străduiam să ating perfecţiunea şi să mă 
rog cu umilinţă... însă observam că după orice cădere a mea, după 
orice alunecare sau greşeală minoră sau majoră, care mă arunca 
din nou în întuneric 306 , prin rugăciuni făcute cu ardoare şi 
străduinţă, lumina revenea şi mai multă în mine, mai puternică şi 
îmi descoperea noi taine ale împărăţiei Cerurilor. 

Prima oară, când mi-am văzut propriul meu duh (eu parcă 
dispărusem ca trup) am fost uimit de culorile vii şi diverse care îl 
alcătuiau. 

Altădată, când lumina ajunsese să se sălăşluiască, mai 
îndelungat în mine şi în jurul meu, am simţit că nu mai exist 
decât prin conştiinţă, că sunt numai lumină. 

Vedeam, în acea stare, în toate direcţiile: înainte, în urmă, 
în dreapta, în stânga... Am încercat să mă deplasez înainte şi am 
constatat că eram şi înainte şi pe locul în care mă aflam la 
început. 

Deodată, în faţa mea, şi nu prea departe de mine, mi-a 
apărut un soare strălucitor, ca la amiază, care părea a fi ochiul lui 



304 Atingere, legătură exterioară cu ceilalţi. 

305 Adică de dorinţa obstinată de a vrea să fiu curat de păcat în toate. 

306 în nevederea luminii dumnezeieşti. 



306 



Dumnezeu sau propria mea conştiinţă şi, prin el, am văzut, mai 
departe, un alt soare şi mai strălucitor şi mai diafan... care avea în 
jurul său un cer nou mai clar, care bătea spre bleu deschis, viu, 
pur, ca seninul cerului. 

Primul cer, din jurul primului soare, era albastru ca seninul 
cerului. M-am apropiat şi mai mult de cel de al doilea soare şi 
când am ajuns în preajma lui, am privit prin el, şi am zărit în 
adâncurile zării sale un alt soare, care era atât de îndepărtat, încât 
m-am oprit uimit, cuprins de un extaz nemărginit, care m-a 
imobilizat si n-am mai îndrăznit mai mult. 

Altădată, în lumină, am văzut luceferi, la a căror bază, ca o 
lumină albăstruie, era omul îndumnezeit, conform cuvântului 
Domnului: „Si voi veţi fi dumnezei!". 

Oare aşa a apărut la yoghinii din India ochiul lui Shivall 

Atât a fost! Insă şi acum, după 30 de ani, toate cele văzute 
de către mine în spirit, mi-au rămas tot atât de vii ca atunci, dar 
nu întru noutatea si uimirea cu care le-am văzut în slava Sa. 



307 



Alte stări sufleteşti 



Am trăit într-o vreme situaţia în care, starea de linişte si 

5 7 5 5 

tăcerea deveneau nelinişte si adâncă tulburare. 

5 5 

însă am trecut de acest praguri rând pe rând: de tărâmurile 
întunecate ale necunoscutului, cu toate ispitele lor, de tărâmurile 
morţii, ale pustiului fără sfârşit, care au avut unde profunde în 
viata mea. 

5 

însă, dincolo de ele, la un moment dat, a început să dea 
colţul iarba luminii dumnezeieşti, primăvara vederilor mistice, 
începând să văd lumi din veşnicie, din cer şi din viitor. 

Mi-a apărut întâi lumina multicoloră, ca un arbore în 
zare... Arborele vieţii?!... 

5 

Cu timpul am constatat că luminile s-au structurat ca un 
brad frumos, uriaş, pe fondul universului şi acesta, cu timpul, s-a 
apropiat de mine sau el de el. Nu ştiu prea bine care... 

Tărâmurile întunericului, ale deznădejdii, ale pustiului, ale 
groazei şi cutremurului în duhul meu, ale ispitelor 
schimonositoare, ale morţii hâde din adâncuri nu au încetat să-mi 

7 5 

bareze, să-mi oprească drumul, căile spre Dumnezeu. 

Totuşi, în urma unor lupte istovitoare, când reuşeam să mă 
descătuşez, să înving, să trec mai departe de aceste puteri 
vrăjmaşe, dincolo mă aştepta lumina vie, izvoarele vieţii veşnice, 
pe care încercam să le reţin... 

Pe măsură ce turnam experienţele mele în versuri, în 
poeme, uitam tot greul închisorii. Cu cât lupta era mai acerbă, 
întunericul şi ispitele tot mai diversificate, mai subtile şi mai 
grele, cu atât înflorea şi mi se destăinuiau cerurile luminii 
dumnezeieşti, mi se arătau mai din plin... 

în timp lupta a devenit mai uşoară, lumina apărea în mine 
aproape instantaneu când mă rugam şi, uneori, lumina şedea 
permanent în mine şi în jurul meu şi rugăciunea inimii ajunsese 
să se repete de la sine în ritmul bătăilor inimii mele. 

Eu eram atunci lumină şi lumina locuia în mine. Creştea 
Dumnezeu în mine si eu în El. 

5 

Am expus şi expun în continuare ceea ce am trăit, ceea ce 
am simţit şi am înţeles atunci. Şi îl rog pe fiecare să aprecieze ce 



308 



este bun şi ce este rău de aici, ce rămâne valabil pentru dreapta 
credinţă. 

Eu nu am veleităţi mai mari, decât acelea că am văzut, am 
auzit, am înţeles şi am trăit acestea pe care le mărturisesc. 

Slavă Tatălui si Fiului si Sfântului Duh! 



309 



După Aiud 



Din nou despre rugăciunea isihastă şi dezvăluirile ei. 

în practica mistică a rugăciunii inimii am pornit bazându- 
mă pe câteva indicaţii primite de la alţii. 

însă, mai înainte de toate, la început, m-am bazat pe două 
principii: 

1. dragostea, aspiraţia, atracţia către Dumnezeu şi 

2. credinţa clară, ca lumina zilei, şi de nestrămutat, că 
Dumnezeu există şi că poate face orice. 

Din punct de vedere ştiinţific ştiam doar atât, că energiile 
în circuit închis îşi măresc potenţialul şi nu se pierd, după cum 
mi-a mărturisit un inginer de la Institutul Atomic Măgurele de 
lângă Bucureşti. 

Si asa a fost! 

Şi am făcut rugăciunea cu însemnarea inimii în semnul 
crucii. După apariţia crucii de lumină dumnezeiască la mine în 
inimă, aceasta s-a transformat, la un moment dat, în două cercuri, 
care se întretăiau şi care, mai apoi, cele două cercuri de lumină 
dumnezeiască au devenit o sferă. 

Am început să văd bolţi cereşti, apoi tot felul de forme 
posibile şi imposibile pentru mintea umană , în lumina divină 
care îmi izvora din inimă. Aceste forme apărute în slava lui 
Dumnezeu se multiplicau la infinit, în noi spaţii, în culori, 
miresme şi senzaţii... până se contopeau cu infinitul. 

Mai târziu, nu mai îmi percepeam trupul 308 , ci în locul lui 
vedeam un altar sau un candelabru în formă de cruce, format din 
făclii sau din cruci de lumină dumnezeiască. 

Am început să simt că în ritmul respiraţiei mele, fluxul şi 
refluxul luminii divine năştea, dezvăluia o creaţie, o lume 
spirituală, al cărei izvor nu putea fi spiritul meu mărginit, ci 
numai Spiritul veşnic, Dumnezeu. 

Pentru că eram cu totul conştient de faptul, că spiritul meu 
nu ar fi putut naşte sau cuprinde măreţiile de necuprins pe care le 
vedeam şi care, în comparaţie cu lumea veşniciei, universul 
terestru şi material era numai o umbră ştearsă, pieritoare... 



307 La care mintea umană s-a gândit sau nu s-a gândit niciodată. 

308 Când eram mereu în lumina dumnezeiască. 



310 



în slava lui Dumnezeu, tot ceea ce era spiritual, adică tot 
ceea ce vedeam, avea pentru duhul meu o consistenţă mai 
palpabilă, mai evidentă decât materia. 

Şi tot ceea ce trăiam era în afara clipei, a timpului şi a 
spaţiului, pentru că eram în veşnicie atunci. Eu priveam aceste 
ceruri adâncindu-se mereu şi ochiul meu spiritual nu le mai 
cuprindea, ci era cuprins de ele, aşa cum spaţiul cuprinde 
galaxiile şi universurile. 



311 



In ritmul cerurilor 



In timpul rugăciunilor mele am atins clipe, în care lumina 
şi creaturile cereşti mă înconjurau, mă penetrau 309 , ele însele 
penetrându-se fără a se tulbura sau incomoda. 

Când concentrarea luminii creştea în inima sau în pieptul 
meu atunci se năştea muzica serafică din sferele pe care le 
vedeam şi care se multiplicau şi se măreau spre infinit sau 
vedeam norii roz-aurii, ca nori nimbus, crescând şi radiind 
melodii. 

Uneori ritmul luminii, care izvora din inimă, din pieptul 
meu, era atât de palpabil şi de viu pentru duhul meu, încât tot 
timpul şi lumea înconjunrătoare, materială, devenea umbră şi vis 
pentru mine, ireale. 

Şi asta pentru că, aşa cum spuneam şi anterior, creaturile 
văzute în lumină şi lumile spirituale pe care le vedeam deveneau 
tot mai consistente în comparaţie cu lumea materială, care se 
estompa în comparaţie cu viaţa împărăţiei lui Dumnezeu. 

Cum să te mai poţi îndoi de veşnicie, când vedeam, 
auzeam, pipăiam, respiram în lumina Sa, îmi pulsa în inimă şi în 
trup lumină vie, manifestarea extatică a Duhului lui 
Dumnezeu?!... 

Simţeam că fac parte din trupul veşnic al lui Hristos, că 
spiritul meu se extinde în harul Duhului lui Dumnezeu şi, pe 
măsura extinderii lui, devenea tot mai clar, mai subtil, mai 
cunoscător si mai îndumnezeit. 

Poezia care urmează... am scris-o la câţiva ani după ieşirea 
din detenţie şi ea vădeşte aceeaşi stare de spirit, căci lumina s-a 
păstrat în mine încă mulţi ani, dar, mai apoi, a dispărut treptat din 
lipsa de practică a rugăciunii 310 . 

1722. Acestui 311 cer i-am vrut adâncul... 
...Şi care vânturi nu m-au supt! 
M-am revărsat pe tot pământul 



309 Treceau prin duhul său fără să îl incomodeze sau să îl tulbure, pentru că, adesea îmi 
spunea, că fiinţele cereşti trec unele prin altele fără să se producă alterări ale stării lor. 

310 La standardul zecilor de mii de rugăciuni zilnice. 

311 Comentariile la fiecare strofă a poemului ne aparţin. 



312 



Şi umbrele îmi spun ce sunt!... 



Am vrut să trăiesc adâncul cerului dumnezeiesc si vânturi 
(dureri şi ispite multe) mi-au supt vlaga din mine. 

Acum, când m-am revărsat din nou pe tot pământul şi nu 
mai sunt locuitor extatic al împărăţiei, umbrele, întunericul din 
mine îmi spun cine sunt sau cine nu mai sunt... 



1726. Lumina mea ce se scufundă 
Nu şi-a găsit destul abis 
Si i-a rămas si-o să rămână 
Mereu un cer, mai sus, deschis. 



Lumina dumnezeiască se scufundă în inima mea, pentru că 
nu o mai văd. Nu am avut destul abis, destulă profunzime pentru 
ea până la sfârşit. 

însă ştiu că există, întotdeauna, un cer deasupra mea şi că 
desăvârşirea nu are nicio limită. 



1730. în carnea mea răsună golul, 
Inima, gând.. .se fac de plumb, 
Ecuatorul simte polul, 
întunecimi mă vor tăcând. 



Acum sună golul în mine... pentru că sunt gol de lumina 
Lui. Inima şi gândul meu sunt parcă de plumb: sunt grele şi 
adormite. 

Sunt la ecuatorul vieţii şi îmi simt polul, moartea. 

Simt cum demonii şi oamenii ideologizaţi mă vor tăcut, 
vor să nu mai mărturisesc vederile mele extatice, să nu mai 
îndemn pe nimeni la sfinţenie şi nici că nu mai vreau lumina 
veşnică a lui Dumnezeu. 



313 



1734. Plin de explozii siderale 
In viaţa lumii putrezesc, 
Pe-al morţii vuiet, din spirale, 
De galaxii mă rezidesc! 



Eu, cel plin odinioară de exploziile siderale ale luminii 
dumnezeieşti, mă simt acum putrezind în viaţa lumii, aici, pe 
pământ. 

însă ştiu că aici, în vuietul morţii, pot să mă umplu iarăşi 
de spiralele luminii lui Dumnezeu şi să mă rezidesc 
duhovniceste. 



1738. Eu, ochiul cerului, pustiul, 
De veacuri spulberate-n cale. 
Nu mă opreşte ca să fiu fiul 
Luminii peste lumi ovale... 



Eu, cel care priveam în cer, sunt acum un pustiu, ca acelea 
care sunt spulberate, de veacuri, de tot feluri de vânturi. 

însă nimic nu mă opreşte ca să fiu din nou fiul lui 
Dumnezeu după har, un văzător al celor dumnezeieşti. 



1742. Eu, fiul pururea în Fiul, 

Celui ce este-n ceruri Tatăl, 
Celor ce-mi cresc în duh pustiul 
Le stau prea inimă curată!... 



Sunt fiu al lui Dumnezeu prin Fiul Tatălui. Tatăl, prin Fiul, 
întru Duhul m-a umplut şi mă umple de har dumnezeiesc. 

De aceea, demonilor şi oamenilor care îmi cresc pustiul în 
duhul meu, singurătatea şi durerea, le sunt inimă curată, pentru că 
nu mă răzbun pe ei, ci mă rog pentru ei şi îi iert. 



314 



1746. Stelele pe ceruri să rămână, 
Peste neant curgând şuvoi, 
Din răni adânci, frunte şi mână, 
Sânge spre viaţa de apoi... 



Cei care se sfinţesc pe ei însisi si sunt stele ale cerului si 
ale umanităţii noastre trebuie să nu abdice de la comuniunea lor 
cu Dumnezeu. 

Ei trebuie să biruie şuvoiul neantului, al destrămării, pe 
care îl consituie păcatele acestei lumi. 

Pentru că rănile suportate pentru înduhovnicirea noastră 
sunt sânge vărsat pentru moştenirea împărăţiei lui Dumnezeu. 



1750. Din fulgere oglinzi, oglindă, 
Lumini şi candelabre pure, 
Oceane şi furtuni s-aprindă 
Oglinzi între oglinzi, oglindă!. 



Vedeam, din fulgerele luminii dumnezeieşti, ieşind oglinzi 
şi eu deveneam o oglindă a slavei Sale. 

Vedeam lumini şi candelabre pure în lumina veşniciei, 
oceane şi furtuni de lumină necreată, pentru că eram o oglindă a 
slavei lui Dumnezeu, printre celelalte oglinzile cereşti, care sunt 
îngerii şi Sfinţii Lui. 



1754. Prea vie, veşnică să fie 
Spre căutarea celor vii... 
Rotind rotiri în veşnicie... 
O, Făt Frumos, o apă vie!. 



315 



Prea vie să fie confesarea acestor lucruri în mintea celor 
care le citesc, pentru ca să îi îndemne să se nevoiască pentru viaţa 
veşnică. 

Căci acolo e viaţă din belşug şi mişcare continuă plină de 
bucurie preadumnezeiască, pentru că toţi sunt răpiţi de 
frumuseţea lui Hristos Dumnezeu, a Fătului Frumos al întregii 
creaţii, căci sunt plini de apa vie a vieţii Prea Sfintei Treimi. 



316 



Sfântul Dimitrie 



în rugăciunile mele din perioada anului 1963, atunci când, 
în timp ce mă rugam Sfinţilor lui Dumnezem, îmi apăreau în 
lumina lui Dumnezeu templele sau sferele în care ei locuiau, îmi 
aduc aminte, că unul dintre Sfinţii, care, de la prima chemare şi 
rugăciune către el se apropia, cu multă grabă de mine şi mi-a 
dezvăluit interiorul sferei lui, până la apropierea de nucelul 
Sfintei Treimi, care stăpânea centrul sferei lui, a fost Sfântul 
Dimitrie 312 . 

TIO 

Multă vreme a stat în preajma mea această sferă , care 
foarte uşor mă învăluia si mă ocrotea. 

Culoarea sferei lui era de un verde deschis. 

Azi, 6 martie 1966, la aproape doi ani de la eliberarea mea 
din închisoare, într-o discuţie cu soţia mea, am aflat că ea, cât am 
fost în detenţie, s-a rugat mult Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de 
mir, pentru mine şi a făcut danii 314 , deoarece, odată, văzuse o 
lumină la icoana lui. 

Şi astăzi am înţeles, în adevărata lumină a lucrurilor, pe 
toate cele care s-au petrecut cu mine în detenţie. 

Mulţumesc ţie, Sfinte Dimitrie, pentru tot ajutorul pe care 
mi l-ai dat şi pentru ocrotirea mea în ceasuri grele! 



312 Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir (26 octombrie). 

313 Sfântul Dimitrie sub forma unei sfere de lumină dumnezeiască. 

314 Milostenii. 



317 



Sfântul Gheorghe 



TIC 

Este un alt Sfânt , care mi s-a descoperit în detenţie, prin 
apariţia unui templu măreţ, în lumină de culoare roşie deschisă. 

Avea multă claritate si revenea frecvent. 

El îmi aducea multă linişte şi curaj ori de câte ori îl 
vedeam extatic. 



315 După cum am mai spus e vorba despre Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de 
biruinţă (23 aprilie). 



318 



Sfânta Eugenia 31 ' 



în ajunul Crăciunului anului 1963 mă împiedicau, aproape 
făţiş, cu o putere cvasi-materială, forţe demonice la rugăciune. 

Demonii îmi creau o tensiune organică, o apăsare obscură 
în fiinţa mea, chiar întunecată, cu schimonoseli demonice, glasuri 
obscene şi obsedante, pe care le auzeam, în special, în partea 
dreaptă a corpului meu. 

Toate încercările mele de a mă concentra la rugăciune erau 
zadarnice. Atunci, amintindu-mi că e ziua Sfintei Eugenia, m-am 
rugat ei ca să vină să se roage împreună cu mine, să mă ajute ca 
să îmi pot continua rugăciunea. 

Doream să fac Acatistul Maicii Domnului în acel moment, 
pe care îl ştiam pe din afară. 

Şi, când m-am rugat ei, am văzut cum, din faţa mea, s-a 
apropiat de mine o sferă viorie-violet, care s-a fixat pe umărul 
meu stâng, a trupului meu fizic cât şi spiritual. 

Şi ea a început să se roage în locul meu, spunând o parte 
din rugăciunea pe care doream să o spun. Eu, în această stare, 
parcă o ascultam şi am înţeles sau am auzit, aşa cum se petrec 
lucrurile în spirit, când ţi se comunică ceva, ca o sugerare directă, 
ca un izvor şi un glas interior, care izvora în mine şi îmi spunea: 
„Roagă- te, căci eu te ajut!". 

Am terminat rugăciunea în pace şi rodul ei a fost acela, că 
am simţit, mai vădit ca oricând, prezenţa şi intervenţia directă a 
unui Sfânt în viaţa şi rugăciunea mea. 

De atunci, ori de câte ori duhuri rele sau glasuri demonice, 
vedenii schimonositoare mă hăituiau, am chemat pe Sfânta 
Eugenia, care se apropia grabnic de mine şi mă ocrotea. 

O recunoşteam de fiecare dată datorită culorii ei, datorită 
tonalităţii ei spirituale, pentru că fiecare Sfânt, aşa cum am 
înţeles mai târziu, are o nuanţă spirituală, un dar aparte, o culoare 
aparte în lumina lui Dumnezeu. 

Văzând aceasta, că Sfinţii se apropie şi ne ajută în nevoinţa 
noastră, în zilele si lunile următoare m-am rugat si la alţi Sfinţi si 



316 E vorba de Sfânta Cuvioasă Muceniţă Eugenia/ Evghenia (24 decembrie). A se vedea 
viaţa ei: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie24.htm. 



319 



ei mi-au apărut în diverse ipostaze, ajungând să comunic cu o 
lume nouă, cu un întreg univers spiritual. 

Şi vedeam cum eu mă rugam cu ei şi ei cu mine. Insă, 
atunci când nu eram destul de pregătit şi curat sufleteşte, am 
observat că toate păcatele mele şi vorbele urâte şi apariţiile 
scabroase pe care le vedeam, de la demoni, se abăteau şi se 
răsfrângeau şi asupra lor. 

De aceea am devenit mai atent când doream să mă rog 
Sfinţilor lui Dumnezeu şi, atunci când mă rugam pentru 
mântuirea mea, a neamului şi a omenirii întregi împreună cu 
Sfinţii, o făceam numai atunci când mă simţeam purificat prin 
asceză şi rugăciune. 

De ce? Pentru că nu era drept ca Sfinţii să sufere pentru 
necurăţia păcatelor mele. Nu doream să le îngreuiez şi lor 
rugăciunea către Tatăl Ceresc, din cauza păcatelor mele, pentru 
că omul nu e vrednic să se roage pentru mântuirea lumii dacă el 
însuşi nu e curat sufleteşte. 

Starea noastră de păcat îngreuiază rugăciunile Sfinţilor 
către Tatăl. 

Am avut, totuşi, si momente, când m-am simţit bine si 
înălţat sufleteşte rugându-mă împreună cu Sfinţii lui Dumnezeu, 
pentru mântuirea mea şi a lumii întregi. Şi atunci simţeam, 
vedeam în jurul meu sfere şi făpturi spirituale, care erau 
împreună cu mine. 

însă, uneori, fiind om păcătos, făpturile spirituale din jurul 
meu sufereau, se deformau, erau împiedicate în acţiunile lor de 
rugăciune, de preaslăvire a lui Dumnezeu din cauza slăbiciunilor 
şi păcatelor mele, de nevrednicia mea... 

Atunci am înţeles că m-am sumetit mai mult decât era 
bine 317 şi, ca să nu cad în păcatul mândriei, am renunţat să mai 
fac acest lucru, adică să mai mă rog, în slava lui Dumnezeu, 
împreună cu Sfinţii. 

Dacă am făcut bine sau am făcut rău, Dumnezeu să mă 
judece! 



317 Mi-am făcut o părere despre mine mai mare decât realitatea mea personală. 



320 



în postul din ajunul Crăciunului anului 
1963 



Era vremea marilor şi puternicelor viziuni pe care le-am 
avut în Postul Crăciunului acelui an. 

Adesea auzeam mugetul de fiară înjunghiată... atunci când, 
în timpul vedeniilor pe care le aveam, îmi apărea balaurul cel 
mare şi stacojiu, apocaliptic, pe care, într-o viziune anterioară îl 
văzusem... înghiţind Biserici. 

în seara de ajun, în timpul rugăciunii, din dreapta mea, m-a 
asaltat balaurul, întunericul şi făpturile lui, pe când, în stânga 
mea, vedeam îngeri cu suliţe şi scuturi. Suliţele îngerilor aveau în 
vârful lor când crucea, când o flacără... şi, în faţa lor, balaurul se 
dădea înapoi. 

La un moment dat, întunericul şi făpturile lui m-au copleşit 
şi o groază încerca să pună stăpânire pe sufletul meu. însă, totuşi, 
mă rugam, aşa, copleşit, cum eram şi, în momentul cel mai critic, 
am simţit o căldură în partea stângă şi am auzit o voce care îmi 
spunea: „Sunt şi eu aici!". 

Atunci, cu ochii minţii, în lumina spirituală, am văzut o 
făptură de culoarea aurului încins în foc şi care răspândea în jur 
lumină ca a soarelui, care îmi pătrundea, prin partea stângă, în 
inimă, umplându-mă de căldură şi de curaj. 

Făptura pe care o vedeam avea şi nuanţe de roşu străveziu, 
pur, scânteietor. Tot rugându-mă, făptura a crescut, în jurul ei 
începând să apară făpturi îngereşti, asemenea ei, cu scuturi şi 
suliţe, care avea în vârf flacără sau cruce. 

La asaltul Arhanghelului Mihail (căci el era... şi l-am 
recunoscut după anumite indicii, pe care le-am cunoscut de când 
îmi apăruse) întunericul şi făpturile s-au retras treptat. 

Bucuria vederii Arhanghelului şi a cetelor lui mi-a copleşit 
cu totul tristeţea si temerile mele. Si vedeam cum Arhanghelul si 

55 5 G> 5 

cetele lui au început să stăpânească şi să cureţe spaţiul în spiritul 
meu, care era tulburat de întuneric şi de mugetul continuu al 
balaurului sângeros, care îmi tiuia în urechi. 

O altă viziune pe care am avut-o în această perioadă a fost 
aceea a urcării la cer a celor 12 Biserici ale Ierusalimului ceresc, 



321 



apoi revenirea lor pe pământ, pentru îndumnezeirea întregii 
făpturi. 

Am văzut apoi cum Iisus venea în inima omului, apoi 
Duhul, apoi Tatăl şi pe această vedenie foarte complicată nu am 
putut să o înţeleg. 

în repetate vedenii, am văzut Biserica Ortodoxă Română 
ca o Biserică cernită, îndoliată, în suferinţă, asupra ei apăsând 
întunericul şi păcatul. Să se ţină însă seama de timpul când am 
avut aceste vedenii! 318 ... 

Ea însă se va lumina, se va purifica şi, în cele din urmă, în 
ea va străluci chipul Sfintei Fecioare Măria, Născătoarea de 
Dumnezeu, după cum am văzut atunci. 

Biserica Ortodoxă Română va fi Mireasa, Aleasa lui 
Dumnezeu. 

într-o vedenie, eu am văzut Biserica noastră cum venea în 
fata tronului Prea Sfintei Treimi ca o Mireasă iar sfera ei 
luminoasă a cuprins întregul univers. 

Dumnezeu S-a apropiat de ea, Fiul lui Dumnezeu, Cel care 
are drept Mireasă întregul univers născut din feciorie, din 
puritatea Prea Sfintei Fecioare . 

însă mai există o biserică foarte mare şi cuprinzătoare al 
cărei rol istoric l-am văzut în desfăşurare şi care are o mare 
amploare 320 . 

E vorba de biserica stropită cu sânge, de biserica 
însângerată. în ea, duhul lui Antihrist, este foarte puternic şi luptă 
vehement împotriva Divinităţii. 

Pe această biserică am văzut-o înălţându-se până la 
Dumnezeu Tatăl si L-a înfruntat, asemuindu-se Lui. 

Mulţi i se vor închina lui Antihrist, pentru că va face totul 
pentru a se arăta deopotrivă cu Tatăl, imitându-L pentru a I se 
împotrivi, arogându-şi, din mândrie, stăpânire cerească. 

Va exista un moment de cumpănă şi de mare derută pe 
pământ. Oamenii nu vor mai şti cui să I se închine, căci, o vreme, 

199 A 

nu-L vor mai avea pe Dumnezeu . Insă Biserica Lui va dăinui. 



18 Adică în plină prigoană comunistă. 



319 Pentru că toţi Sfinţii au primit curăţia de la Hristos Dumnezeu, Cel născut din Pururea 
Fecioară Măria. 

320 E vorba despre o vedenie despre viitor. 

321 Adică având orgoliul că e Dumnezeu. 

22 Adică oamenii vor fi tot mai puţin credincioşi şi nu vor mai ştii mulţi care e dreapta 
învăţătură despre Dumnezeu. 



322 



în aceast timp va apărea făptura cenuşie, împotriva căreia 
înşişi îngerii din ceruri vor veni să lupte în fumul lumii, pentru a 
o ajuta. 

Şi acest lucru se va petrece o vreme îndelungată, după care 
făptura cenuşie se va transforma în biserică... După aceasta va fi o 
altă vreme, când Bisericile din toate marginile pământului vor 
prinde să se înfiripeze şi se vor aduna. 

Vor fi 12 altare, de 12 culori, adică 12 Biserici. 

Şi în mijlocul celor 12 altare, aşezate radial, în cerc, am 
văzut cum se va urca, în spirală, duhul lor, cel pururea viu, care 
va ajunge până la cer. 

Astfel pământul va fi legat, prin spiritualitate, cu cerul. 
Duhul Bisericilor, care a ajuns în ceruri, nu va putea să stea prea 
mult în această stare. Contingenţa cu terestrul le va strânge ca pe 
coji, aidoma unei armuri care trebuie să cadă. 

Datorită cojii terestre , a legăturii cu ea, infinitul cer va 
arde dureros în noi. Acolo, în cer 324 , vom simţi nevoia totalei 
spiritualizări , totalei dezmărginiri. 

Si cum noi asa trebuie să fim si vom fi, adică si mărginiţi si 
infiniţi în acelaşi timp (pentru că numai Dumneze este infinit), 
Fiul va veni la noi în inimă 326 , în trup şi în univers, cu tot cerul, 
ne va îndumnezei şi va locui împreună cu noi. 

Căci nu noi suntem cei care urcăm la cer, ci cerul este cel 
care coboară la noi si nu noi suntem cei care ne îndumnezeim, ci 
noi suntem cei care, prin eforturile noastre, suntem îndumnezeiţi 
de Dumnezeu. 

Pe toate acestea le-am văzut, le-am trăit si le-am înţeles 

' 5 5 

într-o vreme apusă. 

Căci Dumnezeu a fost căutat de ei fără vrerea lor si fără 

5 

ştirea lor. Iar cei care ştiau de Domnul si strigau către El, iată că 
s-au îndepărtat de Dânsul prin fărădelegile lor. 

Voi, cei de acum, veţi zice: De unde ştii tu? Unde ai văzut 
tu?!! însă eu cred cu tăria înaltă şi pură a celui care mărturiseşte 
un adevăr în inimă. 



323 A trupului nostru, Sfinţii văzători de Dumnezeu vor trăi cu greu comuniunea cu 
Dumnezeu, în trupul lor, care nu e încă înduhovnicit deplin. 

324 Cei care avem sau vom avea vederi extatice. 

25 A trupului nostru, noi, care suntem încă în trup şi în această lume de acum. 
326 La a doua Sa venire întru slavă. 



323 



Puterea rugăciunii 

(24 februarie 19 67) 



Aceste rânduri sunt scrise după eliberarea mea din 
detenţie, ca şi precedentele. 

Am ascultat la radio o ştire în legătură cu vindecarea 
bolilor prin emisie şi vibraţii. Rezultatele au fost obţinute de un 
grup de cercetători. 

Acest lucru îmi aminteşte de unele întâmplări petrecute cu 
ani în urmă. Acest tratament făcut prin mijloace ştiinţifice, mă 
îndrepăţeşte în privinţa unor observaţii personale, pe care nu am 
avut cui să le comunic şi nici azi nu am cui să le comunic, fapt 
pentru care nu am decât să le încredinţez acum, pe calea 
scrisului, celor din viitor. 

Eu am părerea că la originea universului stau emisiunile de 
vibraţii. Am avut revelaţia spirituală a unor valuri concentrice, 
ţâşniri si interferenţe. Asta în spiritul meu. 

5 5 5 5 X 

Dar pe măsură ce pătrundem în universul spiritual, 
vibraţiile devin armonice şi intrăm în liniştea veşnicie, unde apar 
făpturi spirituale, construcţii şi armonii muzicale, care stau în 
profunzimile izvoarelor creatoare, ţâşnind, impulsionând odată cu 
valurile, frăgezimile mugurilor creaţiei. 

însă revin la tema propusă... Iată că, într-un grup de patru- 
cinci persoane, care convieţuiau în aceeaşi celulă,s-a iscat o 
neînţelegere şi unul (ca în alte cazuri asemănătoare) s-a izolat de 
ceilalţi, nemaidorind să discute şi să participe la viaţa grupului. 

După o perioadă de timp, starea acestuia (care executase 
aproape 20 de ani de detenţie) s-a agravat simţitor şi a căpătat 
aspecte neurastenice, devenind contagioasă, gravă şi pentru noi 
ceilalţi. 

5 

îmi aduc aminte că un inginer de la Institutul Atomic de la 
Măgurele, de lângă Bucureşti, ne povestise următoarea 
experienţă pe care o făcuse împreună cu alţi colegi. 

Fără să ştie ce se va produce, au aşezat pe unul dintre ei în 
imediat apropiere a unui câmp de vibraţii, care provenea de la un 
aparat, care declanşa vibraţii din ce în ce mai intense. 



324 



Persoana expusă vibraţiilor a început să fie neliniştită, apoi 
irascibilă şi, în cele din urmă, agresivă. 

Văzând că nu e de glumă, ceilalţi au încetat emisia de 
vibraţii şi colegul lor a început să se liniştească. I-au explicat apoi 
ce s-a întâmplat cu el. Şi cel în cauză a mărturisit faptul, că în 
ultimele momente simţea o tulburare atât de profundă încât 
începuse să aibă convingerea că va înnebuni. 

Revenind la cazul nostru, la cel din celulă, starea lui, la 
început normală, pe măsură ce s-a depărtat de noi, s-a schimbat 
într-una de nelinişte interioară, de irascibilitate, de cutremur a 
inimii, de nervozitate accentuată. 

Nu era un om necredincios însă se ruga foarte puţin. 

Pentru că am înţeles stările prin care trecea şi gravitatea lor 
pentru sănătatea lui am hotărât, cu tot riscul, să intervin, 
deoarece, în aceste cazuri, poţi să fii şi tu contaminat de starea lui 
interioară. 

Direct... era imposibil de abordat, deoarece, la orice 
încercare de dialog, el nu accepta să vorbească cu nimeni. 

Atunci am început să mă rog pentru el... Cum, în timpul 
rugăciunii, eu aveam posibilitatea să atrag în câmpul vederii mele 
spirituale vibraţii de naturi diferite, pe care le cunoşteam şi al 
căror efect pozitiv sau negativ îl cunoşteam, am început să mă 
rog pentru el. 

Văzând că, la început, nu izbutesc nimic, am rugat 
persoana cu care el avusese un mic conflict (era vorba de un 
ofiţer de marină, pe numele lui Macarie, care era un băiat 
excepţional de bun) să se roage şi el. 

Ştiam ce spusese Domnul în Evanghelie: „Acolo unde vă 
adunaţi doi sau trei în numele Meu, sunt cu voi" (Mt. 18, 20). ..Şi 
aşa a fost! 

Continuând să mă rog pentru el... mi-a apărut, în 
sferavizual-spirituală , o lumină albăstruie, pură, cu trei luceferi 
în triunghi, uneori cu semnul alb al crucii sau cu chipul unui 
altar, care iradia bucurie si o dulce blândeţe. 

Am dirijat, în extaz, această concentrare luminoasă (de 
care eu mă bucuram adesea), către insul în cauză. Efectul, din 
partea mea, era o pierdere de potenţial. Insă era un dar pe care îl 
făceam pentru aproapele meu, care, acum, ca şi altădată, ştiam că 



27 La nivel extatic. 



325 



acest dar se va întoarce din plin asupra mea şi asupra tuturor, 
potenţialul meu îmbogăţinu-se. 

Aşa s-a şi întâmplat! 

Insul respectiv, din clipa când lumina albăstruie s-a fixat 
asupra lui, abia a aşteptat să-mi termin rugăciunea, că a şi venit 
să-mi vorbească, spunând că are o dorinţă, pe care nu o mai poate 
stăpâni, aceea că vrea să îmi spună motivele izolării sale. 

Şi mi-a spus că vrea să îmi vorbească, pentru că, efectul 
advers ar fi acela că s-ar îmbolnăvi. Dorea să afle de la mine ce s- 
a petrecut cu el... după care vroia să reintre în aceeaşi stare de 
tăcere si de izolare... 

Nu interesează ce am discutat cu el... Expun numai 
fenomenul în sine... 

A doua zi, seara, a venit din nou să discute cu mine şi să- 
mi explice şi alte probleme pe care le avea. 

A treia seară mi-a spus direct, că o forţă îl împinge să stea 
de vorbă cu mine. 

L-am rugat să vorbească şi cu ceilalţi. Mi-a mărturisit 
ulterior că simte o nevoie imperioasă de a comunica, mai ales că 
stările sufleteşti şi fiziologice prin care a trecut îl duceau spre 
prăpastie şi avea impresia că va înnebuni. 

Erau, după părerea mea, începuturile simptomelor sale de 
neurastenie şi de nevroză cardiacă, pentru că avea vibraţii iritante 
pe traseele nervoase, trepidaţii şi vibraţii ale muşchilor inimii, 
zvâcniri şi tresăriri spasmodice. 

Toate acestea i-au dispărut cu timpul, omul a devenit 
normal în relaţiile cu ceilalţi iar din punct de vedere organic s-a 
refăcut. 

Trebuie să mărturisesc faptul, că această lumină de care 
vorbesc acum am dobândit-o în timpul luptei spirituale, pe care 
am dus-o într-o perioadă, când am fost eu însumi greu încercat de 
nevroze, când am fost astenic şi pot să spun chiar că am trecut 
prin simptome epileptice, dar pe care nu le-am lăsat să se 
manifeste, pentru că le stăpâneam prin puterea rugăciunii 
permanente. 

Şi toate acestea cred că se produceau în mine din cauza 
unui bolnav de nervi, în apropierea căruia şedeam, cu care 
vieţuiam în celulă dar, mai presus de toate, de la duhurile 



28 Puterea mea fizică si duhovnicească. 



326 



necurate, care, din voia lui Dumnezeu, erau lăsate să mă încerce, 
dar pe care le-am învins cu ajutorul rugăciunii permanente, cu 
ajutorul lui Dumnezeu. 

Am constatat în diferite rânduri şi faptul că, în general, 
neînţelegerile, conflictele se năşteau pornind de la o persoană 
care era încărcată negativ, care era bântuită de duhuri negre, pe 
care le vedeam, uneori, în jurul persoanei respective. 

Cu uşurinţă, aceasta îi contamina si pe alţii. Si era foarte 

5 5 7 5 X 5 5 

greu să rezişti vârtejului pe care această persoană o creea în 
celulă. Chiar dacă nu te amestecai în discuţie, totuşi erai afectat 

5 ? 5 

de ea direct sau indirect. Trebuia să înduri, să rezişti la orice 

' 5 

acuzaţii sau injurii nedrepte pentru ca să îţi păstrezi liniştea 
interioară. 

Prin emiterea de vibraţii negative mi-am explicat şi faptul 
relatat de Mircea Eliade în scrisorile sale , referitor la 
sinuciderea santinelelor în post, la mormântul unei personalităţi 
indiene. 

S-a descoperit, în cele din urmă, că un yoghi(n) sugestiona, 
de la distanţă, pe soldatul din post, care se sinucidea. Ce era în 
fond această sugestionare sau hipnoză, decât o transmitere de 
vibraţii negative, de către un yoghi(n), care stăpânea această 
tehnică de magie neagră? 

Personal, am observat şi experimentat în această perioadă 
de revelaţii, că acceleraţia de vibraţii pozitive nu se poate opri 
decât în infinit si că acolo devine linişte absolută. Iar în această 

5 5 

O T 1 

linişte apar întrupările lumii de dincolo de timp şi de spaţiu, 
din veşnicie, când clipa încetează 332 . 

TOT 

Dar pentru aceasta trebuie să fii oglindă pură atât la 
nivel sufletesc cât şi la nivel trupesc. 

Momentul în care infinitul si veşnicia se deschid si 

5 5 5 

'I'IA 

pătrunzi în ele nu ştii dacă durează o clipă sau o eternitate, însă 
îti dai seama că eşti dincolo de clipă si durată si nici nu ştii dacă 

5 5 X 5 5 5 

T T C 

eşti aici sau pretutindeni . 



329 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade. 

330 Un articol al lui Dan C. Mihăilescu despre corespondenţa lui Eliade: 
http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=8399. 

331 Cele care se văd în lumina dumnezeiască. 

332 Unde nu există timp. 

333 Să te curăţeşti de patimi şi să devii văzător de Dumnezeu. 

334 La nivel extatic. 

335 Când eşti în extaz, în lumina dumnezeiască. 



327 



...Suferisem, într-un timp, de dureri reumatice. Aveam 
braţul stâng anchilozat şi, de aproape un an de zile, alţii mă 
ajutau ca să mă îmbrac. 

Pe vremea aceea ajunsesem să dobândesc lumina harică în 
inimă. Şi gândeam atunci, că în momentul când lumina harică se 
va extinde în tot corpul meu şi, în special, în părţile bolnave, pe 
care le vedeam ca zone întunecate ale mele, mă voi vindeca. Asa 

3 5 

a şi fost!... 

In momentul în care braţul meu stâng a fost cuprins şi el de 
lumină, cel care era anchilozat, anchiloza a dispărut, au încetat 
durerile reumatice şi de atunci şi până azi sunt ani de zile. 

Insă, după această minune a vindecării anchilozei de la 
braţul meu stâng, după ce am suferit operaţia foarte grea de 
peritonită plastică TBC, fiind în condiţii extrem de grele, 
exterminante, am contractat o nouă răceală, de data asta la 
abdomen. 

Pericolul devenea iminent. O nouă recrudescentă a bolii, 

5 ~ 

durerile se extindeau şi le sufeream de două luni... şi începuseră 
să devină tot mai acute. 

Mă rugam însă, în continuu, cu răbdare... Iar când situaţia 
devenea mai gravă, cu atât II slăveam pe Dumnezeu mai mult. 
Uneori scrâşneam din dinţi de durere. ..dar spuneam, din toată 
inima si cu toată forţa sufletului meu: Slavă Tie, Doamne, si 

5 5 t ' ' t 

pentru această suferinţă!... 

Şi gândeam atunci: „Când, oare, poate să aibă mai multă 
valoare un cuvânt de laudă si de dragoste si de credinţă fată de 

, O 5 5 5 

Creatorul nostru, decât în asemenea momente de 
prăbuşire?... Oare nu aşa am gândit şi dorit eu când eram 
sănătos?!...". Da, asa mi-am dorit! Mi-am dorit ca în chinuri si în 

1 , 5 

moarte să-L slăvesc, să-1 măresc pe Dumnezeu. 
Si asa am făcut! 

5 5 

Şi nu spun aceste lucruri din mândrie sau din alte 
considerente, ci numai pentru a expune, în mod precis, adevărul 
despre cele care s-au petrecut cu mine în detenţie. 

Si revin la boală... In situaţia aceasta critică, de 

5 5 ~ 

redeschidere a peritonitei TBC, într-o dimineaţă, pe când durerile 
mă cuprinseseră din nou, am început să mă rog ca de obicei. 

In timpul rugăciunii, trupul meu avea înfăţişarea spirituală 
de templu. Mâinile mele împreunate deveniseră altar. Deodată, în 



328 



mâna dreaptă, mi-a apărut o suliţă cu vârf de cruce, o flacără, la 
bază, roşiatică iar la vârf abia ţâşnind. 

1 5 55 

Şi, în Duh 336 , am auzit: „Du mâna acolo unde te doare!". 
Am continuat să mă rog, socotind că porunca aceasta e o ispită, 
care vrea să mă sustragă de la rugăciune, să mă ispitească. 

în Duh, am auzit din nou: „De ce nu faci aşa cum ai 
auzit?". Şi tot în Duh am răspuns: „De teamă să nu cad în păcatul 
de a mă socoti vrednic de a mă vindeca eu însumi, prin puterea 
rugăciunii mele!". Şi iarăşi, în Duh, mi s-a spus: „Crezi?". 
„Cred!", am răspuns eu. 

„Atunci du mâna pe locul durerilor şi vei vedea puterea lui 
Dumnezeu". „în numele Lui, şi pentru a împli voia Lui, duc 
mâna!", am zis întru Duhul. 

în momentul acela, flacăra din mâna mea dreaptă s-a scurs 
în locul unde mă durea. Abdomenul mi-a fost cuprins de căldură 
şi, din pricina căldurii şi a bucuriei, care îmi pâlpâia pe locurile 
dureroase, nu am mai simţit decât o dulce mângâiere a luminii, în 
toată ziua aceea, până seara, când am adormit. în zilele următoare 
nu am mai avut nimic, pentru că mi-am revenit în mod complet. 

Şi, ceea ce vreau să spun în definitiv, e că lumina 
dumnezeiască prezintă aspectul ultim al accelerării vibraţiilor la 
maximă intensitate şi superioritate armonică. 

Poate că altădată mă voi învrednici să vorbesc şi despre 
treptele culorilor văzute în lumina dumnezeiască, despre modul 
cum se manifestau ele în lumina spirituală. Şi aceasta o fac fără 
mândrie, ci numai pentru a spune adevărul. 

Pentru că trebuie să afirm cu tărie faptul, că Dumnezeu m- 
a învrednicit să cunosc atâtea lucruri în cer, câte nu am cunoscut 
nicicând pe pământ. 

Mi-a dat să văd şi să trăiesc atâtea minuni ale Sale, pentru 
că mi-a coborât în inimă şi în trupul meu măreţie şi splendoare 
multă, încât mă simt copleşit şi fără de margini de neputincios şi 
de nevrednic, pentru ca să o înfăţişez semenilor mei. 

1758. Iisus, cu tot cerul Lui, 
Cu împărăţia Cerului, 
A coborât în pieptul meu. 



336 Fiind în lumina dumnezeiască a Prea Sfintei Treimi sau în lumina Duhului Sfânt. 

337 Să o fac cunoscută. 



329 



Locuiesc în plinul cerului, 
In trupul lui Dumnezeu. 
Sunt eu... si totuşi El, 
Numai El, e inima 
Si universul meu!... 

Iisus, Dumnezeul meu, a coborât în inima mea şi, întru 
slava Sa, locuiesc în plinul cerului, pentru că fac parte din trupul 
mistic al lui Hristos, dintre Sfinţii Lui. 

Sunt eu, mă recunosc pe mine, dar ştiu că El e inima şi 
universul meu, El e Cel care mă face să fiu acolo şi mă ţine în 
slava Sa 338 . 



Odată am simţit că eram mai mult lumină viorie. în lumina 
Sa, corpul meu meu îşi pierduse conturul şi se estompa pierind. 

Aveam însă conştiinţa existenţei mele prin rugăciunea 
continuă, care curgea neîntreruptă în limpezimi de zări. 

Mă concentram în Dumnezeu. Conştiinţa mea se plasase în 
afară de mine 339 , ca un soare, ce se depărta, în mod treptat, de 
mine, de cel care eram ca un abur 340 , prezent în punctul ce îl 
ocupam în spaţiu şi în lumea reală, dar care eram, mult mai real, 
în lumea spirituală. 

Prin cerul solar 341 , care lumina ca lumina soarelui, am 
văzut o lumină pură, străvezie, vie, în care cerurile apăreau 
rotindu-se sau depărtându-şi coroanele creaţiunii. 

Eram la Zarea, în clădirea din închisoarea Aiud, cea mai 
veche, unde se spune că a fost întemniţat, odinioară, şi Crişan, 

'IA') 

ortacul lui Horia si Cloşca. 

Eu fusesem trimis aici împreună cu alţii, pentru că am fost 
socotiţi recalcitranţi. 



38 Comentariul la aceste versuri ne aparţine. 



339 Pentru că duhul sufletului său îşi privea trupul din lumina dumnezeiască. 

340 De trupul său care era plin de lumină. 

341 Plin de lumină. 

342 Tovarăşul de luptă, camaradul, prietenul... 



330 



Condiţiile anului 1964, anul eliberării noastre, erau extrem 
de grele, şi erau făcute şi mai grele de cei care ne ţineau internaţi 
acolo. 

Unghiile de la mâini îmi ajunseseră cât boabele de 
porumb . începuse să îmi cadă părul... Iar la închieturile 
mâinilor cu degetele îmi apăruseră crăpături, din cauza 
avitaminozei 344 , prin care mi se vedeau oasele albe. 

în această situaţie nu era de mirare faptul, că m-am 
îmbolnăvit din nou. 

Nimeni nu se uita la noi. 

Eram lăsaţi în voia sortii. 

într-o noapte însă, pe când mă simţeam foarte rău, abia am 
putut să aţipesc spre ziuă. Şi atunci, în vis, m-am văzut cu mai 
mulţi pe un drum, care era plin de nămol, nămol care ne ajungea 
până aproape de genunchi... 

La un moment dat, ceilalţi s-au îndepărtat de mine. Mă 
simţeam aşa de bolnav şi de obosit, încît am zis: Mergeţi voi mai 
departe, pentru că eu rămân aici, ca să-L ajut pe Iisus! 

De ce am spus asta?! Pentru că, numai la doi paşi de mine, 
se ivise o siluetă albă, care semăna cu Mântuitorul Hristos, care 
mergea prin nămol.. 

M-am apropiat de Dânsul... Şi atunci Mântuitorul a întins 
mâna Sa spre mine. ..şi a început să îmi umble prin inimă. Am 
simţit, fiind în vis, o căldură şi o bucurie atât de mari, încât m-am 
trezit cu senzaţia acestei bucurii în mine, zicând: Mâna 
Mântuitorului lucrează în inima meat 

Şi am trăit sub impresia acestei vedenii şi a sentimentului 
de neţărmurită bucurie mai multe zile... bucurie care îmi strălucea 
în ochi, încât îi uimea şi pe cei care erau în celulă cu mine. Nu 
mai spun faptul, că eram din nou sănătos, pentru că boala 
dispăruse prin această nouă minune a Domnului Hristos cu mine. 

în tot ceea ce am spus până acum şi în ceea ce voi spune de 
acum înainte nu filosofez nicidecum. Nu am această pretenţie. Eu 
expun, pe scurt, ceea ce am văzut, ceea ce am simţit şi am înţeles 
sau mi s-a sugerat de către Duhul Sfânt în legătură cu ceea ce am 
văzut sau mi s-a revelat. 



343 Adică să se micşoreze. 



344 Avitaminoza = boală de nutriţie provocată de lipsa îndelungată a vitaminelor din 
organism. 



331 



Voi povesti un caz petrecut cu un tânăr, care se afla în 
aceeaşi celulă cu mine. 

Acesta încercase, în timp ce primise vizită, să privească 
afară, fapt pentru care fusese trimis la izolare pentru aproximativ 
o săptămână. Tot o săptămână de izolare primeai dacă erai văzut 
rugându-te sau închinându-te. 

Tânărul a stat la izolare fără pat, în picioare sau 
plimbându-se prin celulă două-trei zile. Când nu a mai putut 
rezista s-a întins pe cimentul ud, pentru că la izolare cimentul era 
întotdeauna ud, pentru că în fiecare dimineaţă, sub pretextul 
curăţeniei, se arunca pe jos o căldare de apă, care, în umbra 
zidurilor, menţinea umezeala tot timpul. 

Acesta, aţipind de oboseală (ne-a povestit acestea când a 
revenit printre noi), a apărut lângă el (nu mai ştia dacă dormea 
sau era treaz) un înger strălucitor, cu sabia întinsă, care i-a zis: 
Aici se veghează, nu se doarme! 

Tânărul s-a ridicat şi a început să se roage, plimbându-se 
sau stând în picioare încă câteva zile. 

Când ne-a povestit aceste lucruri era aproape de necrezut 
ca un om să poată să stea în picioare, plimbându-se, o săptămână. 
El era însă înfrigurat şi spunea că nu a mai simţit nicio oboseală 
în trup din momentul apariţiei îngerului în celula sa. 

Trebuie să precizez faptul, că la izolare nu primeai decât o 
bucăţică de pâine şi apă, pe toată perioada cât stăteai acolo. 



332 



Despre culori 



La început, lumina dumnezeiască mi-a apărut în culoare 
albă, străvezie, cristalină, pe când cea care mă tulbura era de 
natură negativă şi la fel era şi orice făptură, care îmi apărea în 
această lumină negativă. 

Ştiam că această lumină negativă era de natură demonică, 
pentru că există demoni care încearcă să se strecoare în viaţa 
noastră luând chip luminos. 

Uneori, lumina dumnezeiască, care era străvezie, 
cristalină... de venea strălucitoare si se vălurea în nuanţe infinite 
de alb, pe care numai vederea spirituală le poate înregistra 345 . 

Ştiam că celebrul pictor Leonardo da Vinci 346 putea 
distinge până la 10-15 nuanţe la fiecare culoare şi asta era ceva 
excepţional. 

După câte am citit în ultima vreme au fost construite 
aparaturi care, iniţial, au înregistrat, zeci de nuanţe, apoi sute şi, 
în cele din urmă, mii de nuanţe. Spiritual, eu le-am văzut 
desfâşurându-se la infinit şi, totuşi, spiritual, le înregistram 347 . 

După faza luminii albe, în mod treptat, am început să văd 
lumina ca un abur, apoi ca nişte nori nimbus, mari, de culoare 
aurie, apoi nuanţe de roz-auriu, fermecătoare. 

A urmat lumina albăstruie, ca cerul... Mai întâi am văzut 
foarte puţină. Insă s-a format un fundal ceresc, în cele din urmă, 
şi aceasta era culoarea preferată a Sfintei Fecioare Măria. 

Mult mai greu am putut să văd lumina verde, care s-a ivit 
atunci când am avut revelaţia sferelor şi a templelor. 

Am avut viziunea momentului rugăciunii lui Iisus în 
Grădina Ghetsimani, înainte de prinderea Sa, când Sfinţii 
Apostoli au adormit... în culoare verde, care mergea spre negru, 
cu reflexe purpurii întunecate. 

Am înregistrat culorile cenuşii, cu nuanţe specifice, a căror 
interpretare mi-a părut a fi creierul şi mintea omenească, 
oscilante între divin si satanic. 



345 Numai în lumina dumnezeiască le poţi distinge. 

346 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Leonardo_da_Vinci. 

347 Le distingeam. 



333 



Cea mai dificilă culoare pe care am obţinut-o şi asta numai 
sub formă de picături, a fost violetul, care mă epuiza, deoarece 
îmi impunea o concentrare prea excesivă. Şi aici m-am oprit!... 



334 



Despre Tronuri 



In preajma zilei Arhanghelului , puteri demonice au venit 
ca să mă atace făţiş, după ce, mai întâi, i-au tulburat pe cei care 
erau în jurul meu. 

Am auzit glasul demonilor, nechemaţi de nimeni, asupritor 
şi siluitor al conştiinţei omeneşti. L-am simţit apăsând asupra 
sufletului meu, influenţându-mi ideile, căutând să-mi impună 
cuvinte, sentimente, păreri de-ale lor. 

Le-am respins atacurile cu numele lui Iisus, atunci când 
veneau fătis si care acţionau detaşate de conştiinţa mea, pentru că 

555 5 5 5 5 ? X 

le recunoşteam ca forte, care vroiau să intre si să locuiască în 

5 S 7 5 

spiritul meu. 

Am rezistat... I-am sfătuit şi certat pe cei din jur, am fost 
aspru şi dur cu ei, tulburându-i pentru că şi eu eram tulburat. 

Dumnezeule, acum mă simt zdrobit, umilit, înfrânt... şi 
mâine e ziua Arhanghelului pe care îl iubesc şi vreau să-l 
slujesc... Vroiam să mă bucur de apropierea sărbătoririi zilei lui. 
Dumnezeule! lisusel îngerii Cum vă mai pot spune că vă 
iubesc!... 

Dar cât voi mai avea puteri, mă rog!... 

Mi-e teamă de mine... Prea puţin mă rog de la un timp 
încoace şi, de aceea, forţele satanice au început să îmi dea 
târcoale. 

Mihaile, Arhanghelul meu din tărie, îndreptează-mă la 
rugăciune, la luptă, la blândeţe şi pace!... 



Voi expune acum ceea ce am văzut în repetate rânduri. 
După desfăşurările de lumi şi de temple în spirit 349 , am ajuns în 
centrul unei mari bolţi, de pe întîninsul ocean al luminii 
dumnezeieşti, care cuprindea toate templele în sine, adică am 
ajuns la izvorul şi altarul lui Dumnezeu. 



348 Probabil 8 noiembrie. 

349 Văzute de către spiritul/duhul meu în extaz. 



335 



Aici L-am văzut şezând pe tron pe Iisus, Care, uneori Se 
ridica în picioare şi se deplasa fără să păşească, pentru că în 
ceruri nu mai e pas, ci numai deplasare dintr-un loc în altul. 

In faţa Tronului ceresc am văzut, uneori, izvorul vieţii, 
alteori Făpturi, îngeri, dar, cel mai adesea, am văzut aici Crucea, 
alături de care si rezemate de braţele ei erau lancea, trestia cu 
buretele de oţet 350 ... 

Adeseori vedeam cum acestea fumegau 351 . 

Aici, în faţa Tronului ceresc, Făpturile şi îngerii luau chip 
de dâre de fum, de valuri de aburi şi îmi părea că acolo este 
izvorul întregii creaţii. 

Pe toate acestea nu mi le imaginam ci le vedeam iar lumina 
dumnezeiască îmi descoperea toate acestea. 

Lumina Sa mi-a apărut ca un soare luminos, care avea 
conştiinţă. Alteori mi-am văzut propriul meu spirit, aidoma unui 
abur, care mă învăluia sau ca un spaţiu luminos, viu, care se 
extindea, mai mult sau mai puţin, în jurul eului meu. 

Dar cele mai spiritualizate spaţii, făpturi şi existenţe, adică 
culori, melodii, miresme, temple minunate şi peisaje cereşti le- 
am văzut prin intermediul sferei soarelui viu, de lumină iradiantă, 
care stătea la o distantă mai mică sau mai mare de locul unde eu, 
în lumina Sa, mă aflam spiritual şi trupeşte. 

Prin acest soare viu, văzut în lumina Sa, ca printr-o lentilă 
de telescop, am privit din cerul în care mă aflam în alte ceruri, 
care erau de o splendoare inexprimabilă, copleşitoare... 

Eu nu pot să spun, în urma a tot ceea ce am văzut în slava 
Sa, decât atât: „Cine vrea să le cunoască pe toate acestea să 
încerce să se spiritualizeze şi se va convinge!". 

Cerurile stau deschise pentru tot omul. Iisus coboară şi Se 
arată celor care îl cheamă pe El. Sufletul nostru este duh din 
Duhul lui Dumnezeu şi lumina Sa se poate instala în noi, dacă 
luptăm pentru spiritualizarea noastră, dacă ne jertfim pentru El. 

Cerurile coboară la noi 353 , atunci când Iisus este în inima si 
în trupul nostru. 



350 Adică uneltele cu care Domnul a fost torturat şi care apar şi în iconografia ortodoxă şi 
sunt cinstite de către Biserica Ortodoxă în Vinerea Mare. 

351 Probabil se referă la Crucea Domnului şi la celelalte unelte prin care Domnul a fost 
torturat. ..şi pe acestea le vedea fumegând la nivel extatic. 

352 Este creat de Dumnezeu şi nu emană din Dumnezeu. 

353 Dumnezeu, întru slava Sa, vine la noi cu tot cerul Său. 



336 



Dar pentru aceasta trebuie să realizăm în noi, mai întâi, 
neprihănirea 354 . După aceea trebuie să ne umplem de dorinţă 
arzătoare, adică de iubire pentru El iar, în al treilea rând, trebuie 
să trăim permanenta stare de jertfire pentru El. 

Iată ce dăm la schimb! Ii predăm Lui un trup trecător şi un 
duh creat de către El iar El ne dă, la schimb, un trup nemuritor, 
viaţa eternă şi, pe deasupra, ne dă în dar, toate cerurile cu toată 
bucuria lor. 

E greu de crezut, e greu de conceput dar aşa se petrec 
lucrurile! In spirit totul este cu putinţă. Toate acestea pe care le 
amintesc acum au rezultat din vederea mea în spirit, în duh. 

Poruncile şi legile lui Dumnezeu nu sunt pentru a ne 
opri 355 , ci pentru a ne descătuşa şi a ne pune în stare de veghe. 

Ele ne pun în armură, pe drumul dezvoltării noastre 
sprituale. 

E ca şi cum cel care urcă pe vârful muntelui, de unde va 
contempla cerul şi pământul, încălcând legile s-ar opri într-o vale 
frumoasă, într-o poiană atrăgătoare, pe o stâncă minunată şi s-ar 
dezorienta, uitând ţinta şi pierzând sensul drumului său: să 
ajungă pe culmea muntelui. 

Respectarea legilor şi a poruncilor lui Dumnezeu te 
salvează din acest impas şi te face apt ca să ajungi pe înălţimi. 



Scriind în legătură cu toate cele trăite de către mine, cu 
toate ororile care s-au petrecut în detenţie, am conştientizat 
faptul, că m-am păstrat în cadrul strict necesar 356 şi, ca o albină, 
am căutat florile din care să culeg mierea şi nectarul. 

Nu am căutat senzaţii tari si strigătoare. Senzaţionalul la 
mine a fost trăirea în spirit şi roadele acestei trăiri pentru 
spiritualizarea mea, pentru a înţelege ideile şi pentru a-mi crea o 
nouă mentalitate. 



354 Curăţirea de patimi. 
55 De a ne încătuşa. 
356 Al nevointei ascetice. 



337 



încerc să interpretez, în sens creştin, o mică adnotare în 
legătură cu O nouă teorie despre naşterea universului. 

-> c n 

Astronomul britanic Fred Hoyle a expus, în forul suprem 
londonez: Royal Astronomical Society , următoare teorie: 

„Universul continuă să se creeze din neant. Neştiute si 

11 5 3 

tainice surse din cosmos furnizează mereu materie formând nori 
si nebuloase din care se nasc constelaţii". 

Pentru că, personal, am constatat similitudini între lumea 
spirituală şi lumea materială, care încearcă să fie o copie 
imperfectă a celei dintâi, convingerea mea este aceea că, atunci 
când spunem că universul se dilată, facem o afirmaţie reală dar 
parţială. 

Adevăratul aspectal universului este creşterea 359 , cel puţin 
în stadiul actual al cosmosului. 

Universul este în creştere. 

Apostolul Pavel afirma undeva că Dumnezeirea creşte . 
Iar universul nu este decât aspectul văzut al lucrării spiritului 361 . 
Iar eu am certitudinea creşterii universului pentru că am avut 
evidenţa, în spirit, a acestui fenomen. 

Iată ce am văzut în duh în repetate rânduri! 

La concentrare maximă, de limită a duhului individual, 
prin asceză şi rugăciune întru Duhul, am ajuns, în mod progresiv, 
până la culoarea violet-indigo concentrat. 

Până la picăturile premergătoare ale acestei culori 362 , 
celelalte culori au venit în ordine. Fiecare culoare văzută a fost o 
nouă treaptă, un nou cer al luminii necreate. 

Fiecare produce vârtej e, care angrenează energii iradiante, 
adică vibraţiile culorilor. Iar culorile produc vibraţii, care trec de 
la o culoare la alta până la starea materială 363 . 

Şi iată că acum, după ani de zile, un astronom vine să 
confirme, în plan material, ceea ce se petrece, pe alt plan, în 
spiritul nostru, când suntem în slava lui Dumnezeu. 



357 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Fred_Hoyle. 

358 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Royal_Astronomical_Society. 

59 Adevăratul mod de a fi al universului e acela de a se extinde continuu. 

360 Nu am identificat citatul paulin la care se referă Dumnezeiescul Ilie însă idee e aceasta: 
numărul Sfinţilor creşte, pentru că slava Lui se extinde în ei. 

361 în sensul că, în slava lui Dumnezeu, a înţeles multe lucruri care pot explica modul cum 
funcţionează universul văzut şi omul. 

362 Violet-indigo. 

363 Adică lumina dumnezeiască, văzută în diverse culori, fiecare culoare fiind o altă treaptă 
de desăvârşire spirituală, coboară, prin suflet, în trupul nostru, şi îl îndumnezeiesc şi pe el. 



338 



Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, Dumnezeul meu, dacă m-ai 
învrednicit să văd tainele creaţiei, prin harul Duhului Tău, până la 
trupul şi materia noastră, de ce oare nu mă învredniceşti şi de 
faptul, ca să spun aceste lucruri şi semenilor mei, pentru ca să 
creadă şi ei şi să vadă că e cu putinţă aceasta, după cum am văzut 
si eu în duhul meu? 364 



Dumnezeirea creste 365 si universul creste. Pentru că 

5 5 5 

universul acesta de acum e trupul Fiului omului, a Fiului lui 
Dumnezeu şi parte din împărăţia de mâine, atunci când va fi 
transfigurat 366 . 



Când Dumnezeu creează noi duhuri şi din trupurile 
oamenilor ies noi trupuri, când atomi şi molecule şi celule noi 
apar şi cresc, când apar cazuri noi, exemplare noi ale creaţiei şi se 
dezvoltă şi mor în microcosmos şi cosmos, de ce nu s-a produce 
la fel lucrurile si în macrocosmos? 

5 

Raţiunea confirmă valabilitatea naşterii si a morţii pe toate 

5 5 5 5 X 

treptele existenţei. Din moment ce ştiinţa confirmă dezvoltarea 
prin dilatarea macromosmosului, creşterea, ca teorie, e o 
consecinţă a ei. 



Doamne, văzut-am în ceruri ritmul şi respiraţia marilor 
creaţii, care izvorau din nimic, ritmul si creaţia universurilor! 

Altădată mi-ai arătat fulgerul Cuvântului Tău, Care trăsnea 
şi străbătea întinsul cerului spiritual. 



364 Acum, prin această ediţie oniine, împlinim dorul său de mărturie, adică dorul său pentru 
mântuirea oamenilor. 

365 Slava lui Dumnezeu se extinde în Sfinţii Săi şi ea arată noi şi noi aspecte dumnezeieşti 
Sfinţilor şi îngerilor şi întregii creaţii. 

366 La a doua Sa venire întru slavă. 



339 



Aici voi reda un poem care reflectă aceste stări expuse de 
către mine: 



1766. Dacă iubim în flintă frumuseţea 

5 5 

Cea întrupată, oare nu iubim 
Lucrarea-n duh, ce năpădind tristeţea 
Pustiului, în cer ne înzidim?! 

Dacă iubim 367 frumuseţea văzută, atunci iubim, mai presus 
de ea, frumuseţea luminii dumnezeieşti. Pentru că lumina lui 
Dumnezeu e cea care ne zideşte în cer, ca făpturi îndumnezeite, 
alungând de la noi pustiul sufletesc. 

1770. Noi ceruri spiritual încheagă 
Si izvorăşte forme-n veşnicii... 
Lucrare-n Duh, creaţie prea dragă, 
Noi te iubim de-a pururea copii! 

Vedeam cum apar noi ceruri spirituale în vedere extatică şi 
cum diverse forme dumnezeieşti mi se descoperă în veşnicie. 

De aceea vederea întru Duhul e iubirea vieţii mele si eu o 
iubesc cu suflet de copil, întru curăţie. 

1774. Manifestări fantastice de forme 
Cutreieră în timp întredeschis, 
Prin spaţii nesfârşite, peste noime... 
...In flăcări albe cerul stă deschis! 

Am văzut manifestări uluitoare ale luminii 
dumnezeieşti. ..şi ele au intrat în timp, prin vederea extatică, prin 
această întredeschidere a veşniciei pentru lumea de acum. 



367 Comentariul la cele 4 strofe ale poemului ne aparţine. 



340 



Pentru că numai vederea extatică e cea care ne confirmă 
veşnicia şi ne face să vedem spaţii nesfârşite, întru slava Sa, mai 
presus de noimele, de înţelegerile minţii noastre omeneşti. 

Văd lumina Sa ca nişte flăcări albe... 

1778. Ocean de spirit marea mi-o cuprinde 
Şi trupul gol s-aprinde la răspântii... 
Din Soare vin lumini si noi merinde 
Culeg în rouă zilelor dintâi!... 

Ocean de lumină îmi umple marea duhului meu. 

Iar trupul meu gol, păcătos, se aprinde de harul 
dumnezeiesc la răspântia/întretăierea dintre veşnicie şi timp, prin 
lumina Sa văzută extatic. 

Din Soare, din Dumnezeu vin lumini şi merinde pentru 
sufletul meu şi această mâncare dumnezeiască, lumina Sa, e 
aceea care a fost hrana şi îmbrăcămintea Protopărinţilor noştri în 
zorii primei zile a creării lor în Paradis. 



341 



Cunoaşterea duhurilor 



Niciodată nu luam aminte la lumina si vederile văzute în 
duh, decât după ce Duhul lui Dumnezeu mă lumina cu privire la 
ele. 

Aşteptam ca Dumnezeu să mi le adeverească prin liniştea 
şi dragostea de Iisus, Care îmi dăruia vederea şi lumina. 

Cele demonice se dădeau de gol, mai devreme sau mai 
târziu, prin neliniştea ce mi-o produceau când mă gândeam la ele. 

Acele vederi se degradau, erau pline de vâscozitate, de 
neclaritate şi iradiau negativitate, lucruri înşelătoare. 



368 Niciodată nu încercam să înţeleg, de unul singur, vederile extatice pe care le trăiam. 



342 



Paradoxul tristeţii bucuroase 



îl găsim descris în Filocalie, în voi. al 7-lea, p. 125 369 . 

Eu am simţit bucuria chinuitoare sau, mai bine-zis, extazul 
ucigător, pentru că nu eram îndeajuns de pregătit, de 
purificat... Şi Dumnezeu, totuşi, mi-a îngăduit să simt cum sunt 
cele mai presus de mine, poate tocmai ca să îmi dau seama de 
starea mea duhovnicească. 

Nu ştiu ce m-a învrednicit de această vedere si simţire a 

5 5 5 

inimii şi a minţii, pentru ca să o văd, să o simt pe viu. Era de o 
frăgezime ucigătoare lumina-uimire, înmiresmată, simţirea-trăire 
a paradisiacei nunţi a Mirelui dumnezeiesc. 

Era o baie-sursă de lumină, mai presus de orice culoare 
pură, care iradia o frăgezime ucigătoare, atât în duh cât şi în 
trupul meu. 

Poemul care conţine versul: Plinitu-s-a...E-al nuntii 
ceas... nu l-am mai putut termina, tocmai din cauza acestei 
stări dumnezeieşti mai presus de suportabilitatea fiinţei mele. 



369 E vorba de ediţia: Filocalia românească, voi. 7, trad., introd. şi note de Pr. Prof. 
Dumitru Stăniloae, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1977, p. 125, n. 177, unde Fericitul Dumitru 
Stăniloae vorbeşte despre simţirea înţelegătoare, raportându-se la teologia mistică a 
Sfântului Grigorie Sinaitul. 

370 Versul 816, al ediţiei de faţă, cuprins în poemul Nuntă în cer, comentat începând cu p. 
160. 



343 



Spiritualizare 



Când rugăciunea inimii a sporit şi lumina era în toi în fiinţa 
mea, atunci trupul meu, în focul dumnezeiesc în care mă găseam, 
devenise aproape inexistent pentru mine, invizibil, pentru că era 
ca inexistent. 

Iar eu eram un centru, care puteam privi şi înainte şi 

T-7 1 A 

înapoi ...In faţa mea era un soare luminos, viu, care era din 
lumină vie. 

El însuşi, soarele, se afla într-un orizont sau cer în care 
eram si eu. 

5 

Şi am privit prin el, prin acest soare şi alte orizonturi şi 
ceruri mi s-au deschis în zare. Şi, cu viteza luminii, m-am 
apropiat de alţi sori, având conştiinţa că, dacă privesc prin ei, pot 
să văd alte orizonturi si alte ceruri mi se vor deschide si că asa va 

5 5 5 

fi la infinit, până nu voi mai fi capabil de mai mult. 

îmi spuneam iarăşi în sinea mea, că pe Dumnezeu nu II voi 
vedea... însă simţeam că tot ceea ce mi se dezvăluie era din 

5 

Dumnezeu, de la El. 

Si mi-am dat seama iarăşi, că, deşi viziunile mele si starea 

5 5 ~ ~ 5 5 

mea de îndumnezeire şi de har este extraordinară, mai presus de 
cât mi-aş fi putut dori sau închipui vreodată, totuşi, mai mult nu 
pot să primesc, decât atât cât pot cuprinde în stadiul de pregătire 
interioară pe care îl aveam atunci. 

Am fost copleşit de ale vieţii cotidiene însă... Totul, după 
ieşirea din detenţie, a început să se piardă, deşi vederile acestea 
au rămas, pentru veşnicie, înscrise în sufletul meu. 

Dumnezeu Se deschide la infinit pentru noi iar inimile 
noastre, oricât ar creşte, s-ar dezvolta, ar rodi şi ar înflori ele, 
totuşi există noi posibilităţi de receptare a Divinităţii, cu mult mai 
mari şi ele simt că sunt mereu goale de lumină, pe cât se umplu şi 
mai mult de slava Dumnezeirii. 

Mereu II vom dori pe Cel Preaînalt. Mereu vor curge, în 
râuri si mări de lumină, slava Lui. El ne va dărui mereu. 

5 > 

Şi Se va dărui continuu... şi bucuria noastră va spori până la 
confundarea cu infinitul spaţial şi temporal, atunci când toate vor 



371 în mod concomitent. 



344 



intra în pulsaţia divină, în respiraţia divină, fără început şi fără 
sfârşit. 

5 

Ne vom întoarce la Dumnezeu si vom fi întru El, trăind în 

5 ~ 

bucuria Sa universală, a Celui care va naşte mereu bucurie pentru 
noi, iradiind ucigătoare puritate şi frăgezime şi scânteiere plină 
de frumuseţe în extazul bucuriei noastre. 



Trecând de la primul soare la al doilea şi intrând prin 
lumina lui, mi s-a ivit o lumină de zare tot mai transparentă, mai 
fin scânteietoare, mai mângâietoare şi aromitoare, mai plină de 
armonie, în faţa căreia mă simţeam foarte puţin pregătit. 

Nu puteam să merg mai departe şi am capitulat... Totul 
începuse să fie foarte abstract, simbolic, schematic... Şi atunci am 
tras concluzia, că îmi trebuie şi mai multă asceză, mai multă 
pregătire, pentru ca mintea şi inima mea să devină apte să 
înţeleagă şi să simtă, arzător şi împlinitor, marea de lumină şi 
simbolurile văzute în ea. 

Tot aşa, altădată, am simţit că simbolul şi abstractul pe 
care le vedeam mă înving, pentru că nu le înţelegeam. 

în timp am devenit apt să înţeleg şi să simt viu şi plin de 
dragostea dezvăluirea sensurilor. Pentru că însăşi simbolul, 
abstractul, schematicul mi se deschideau, îmboboceau, înfloreau 
si îmi luminau simţirea si ascunzişurile frunzoase ale mintii. 

5 5 5 5 5 

în duh eram pururea o deschidere... 



1782. Pentru lumina care vine, 

Simţirea mintii, miezul vieţii 
Mă smulg prin lacrimi şi suspine 
Din lunecări, din luciul gheţii... 



345 



Pentru lumina lui Dumnezeu, care vine în mine şi pe 
care o simt cu mintea şi e miezul vieţii mele, mă smulg din 
regrete şi dureri, din păcate şi din greutatea vieţii. 



1786. Soare din ochi si viu havuz 
Din inimă, ţâşnind lumină 
Şi susur limpede-n auz 
Mă rog din veci, în veci să vină. 



Lumina necreată e soarele meu veşnic si ea este un viu 
izvor. Ea îmi ţâşneşte din inimă şi mă împinge mereu să II rog pe 
Dumnezeu, ca să îmi dea, pentru toţi vecii, lumina Sa veşnică. 



1790. Pe patimi şi înmărginire 

Calc prin azururi până-n cer, 
Zidindu-mă dezmărginire, 
Topit în Duh etern să pier! 



Calc, întru slava Sa, peste patimi şi peste mărginirea mea, 
ca creatură în timp, temporală... şi ajung în azurul cerului luminii 
dumnezeieşti. 

Acolo mă zidesc ca fiinţă spirituală, plină de nemărginirea 
luminii... si vreau să fiu veşnic în slava lui Dumnezeu. 



1794. Din strălucire-n strălucire 
Mai fragede în scânteieri, 
Ucigătoare-n adâncire 
Mai sus de minte şi puteri! 



372 Comentariul la versuri ne aparţine. 



346 



Şi lumina care mi se arată e plină de străluciri şi de 
frăgezimi din ce în ce mai mari. Ea e ucigătoare pentru fiinţa 
mea, pentru că e mai mult decât pot să duc. 

Ea îmi umple adâncurile fiinţei mele şi mă bucură 
indescriptibil de mult, mai presus de mintea şi de puterile mele 
de înţelegere şi de suportare a acestei dumnezeieşti bucurii. 

1798. In veşnicii de veşnicii 

5 5 

Fie-mi trezirile extaze, 
Curgând peste vremelnicii 
In diferite ipostaze! 



Vreau, Doamne, ca pentru veşnicie, fiecare clipă să fie una 
extatică, plină de uimirea frumuseţii Tale! 

Vreau să mă trezesc acum, în timp, mereu, cu lumina Ta în 
mine şi slava Ta să curgă pentru vremelnicia vieţii mele în 
diferite forme dumnezeieşti. 



Este evident faptul, că sfânta lumină pe care am văzut-o cu 
mintea şi cu simţirea mea e har, care se dăruie minţii, pentru că 
atunci gândirea şi imaginaţia încetează 373 . 

Totul se primeşte, se receptează. Mintea e o putere 
esenţială a noastră, statică, străvezie, în care Duhul lui Dumnezeu 
coboară şi pe care o umple cu lumina şi căldura dragostei Sale. 

Vederea minţii, cu tot ceea ce se arată în extaz, nu poate fi 
o lucrare oarecare a minţii noastre, deoarecele splendorile 
existenţelor în Duhul depăşesc orice limită, fiind infinite, în 
comparaţie cu puterea unei minţi individuale. 

Lucrarea prin care vedem şi ceea ce vedem extatic nu pot fi 
decât lucrări ale veşnicie si ale infinităţii, deci ale Dumnezeirii în 

5 3 5 1 

flinta noastră. 

Cel ce vede acestea nu numai că e convins de ceea ce vede, 
dar e într-atât de compleşit de ceea ce îi arată Dumnezeu, încât el 



73 în vederea extatică, dumnezeiască. 



347 



are certitudinea de nezdruncinat, că ceea ce vede nu vede cu 
puterea sa ci cu a lui Dumnezeu. 

Pentru că, la fel cum, pământul şi universul în 
integralitatea sa nu pot fi creaţia omului, tot la fel împărăţia 
cerească, acest diamant scânteietor şi iradiant, care se revarsă 
fulgerător din veşnicie şi izvorăşte infinit şi respiră prin Duhul lui 
Dumnezeu, nu poate fi o creaţie a minţii tale. 



348 



Despre întuneric şi lumină 



In drumul spre Dumnezeu, în prag, la început, este 
întunericul, negaţia totală 374 . După aceea încep să apară zorii şi 
apoi lumina. 

Pe drumul acesta ascendent, orice pas spre mai multă 

t ne 

lumină, va fi mereu stopat de întuneric sau de spiritele 
negative, adică de demoni şi ispite de tot felul. 

însă tot ceea ce ţi se opune, dacă ai o credinţă tare, 
nestrămutată în puterea lui Dumnezeu, se constituie, în mod 
treptat, într-un sistem de învăţare a modului, despre cum trebuie 
să te comporţi în asemenea cazuri. 

înveţi mereu cum să distingi binele de rău, cum să alegi 
diamantele adevărate de cele false, cum să deosebeşti spiritele 
sfinte de cele demonice, care vor să te ducă în eroare. 

Pe drumul tău, asa cum ne învaţă Sfinţii, e mai bine, iniţial, 

7, 5 i 7 7 f 7 

când nu eşti lămurit, să respingi tot ceea ce îţi pare ca fiind 
luminos, pentru că, cu timpul, se alege ce este de la Dumnezeu de 
ceea ce vine de la Spiritul negaţiei, de la Satana. 

Ceea ce este de la Dumnezeu, vei vedea că vine tot mai 
luminos, mai străveziu, mai pur, mai blând şi dătător de pace şi 
de bucurie, de dragoste înlţătoare, extatică. 

Ceea ce este de natură demonică, cum mai mai spus 
anterior, chiar dacă ar părea luminoasă, lumina demonilor e 
difuză, e translucidă, e purtătoare de stări de îndoială, pentru ca, 
uneori, să devină iritantă, să aducă stări de depresie sau te 
îndeamnă la agresivitate, la răscolirea sângelui, a inimii şi a 
mintii tale. 

Rugăciunea, postul şi faptele pozitive trebuie să le faci, cu 
dârzenie, în mod continuu, să nu te opreşti din ele şi, în curând, 
slava lui Dumnezeu se va apropia de tine, te va cuprinde, te va 
lumina, te va călăuzi şi apoi, spiritual, vei vedea altă treaptă, alt 
cer al luminii Sale. 

Vei vedea atunci, că răsplata Lui depăşeşte, în mod 
nemăsurat, truda şi efortul tău. Şi, pe fiecare zi, crescând în har, 



374 Negarea din partea nevoitorului, care se roagă neîncetat, a oricărei imaginaţii şi 
reprezentări a minţii sale. 

375 De pierderea vederii luminii dumnezeieşti. 



349 



efortul tău va fi tot mai mic, pe măsură ce slava lui Dumnezeu se 
va sălăşlui întru tine. 

Sfântul Dionisie Areopagitul zice: „Numai acelora le e cu 
putinţă să pătrundă în întunericul unde este, cu adevărat, Cel ce 
este dincolo de toate, care au depăşit toate şi cele curate şi toate 
treptele sfintelor înălţimi şi toate luminile dumnezeieşti". 

Pe când, Varlaam de Calabria, în spirit romano-catolic, 
zicea: „dacă intră cineva în acest întuneric o face prin negarea 
tuturor cele ce sunt" 376 . Si el credea că vederea desăvârşită este 
întunericul acesta sau teologia prin negaţie şi că nu mai e nimic 
mai presus de această negaţie raţională. 

Insă Sfântul Grigorie Palama atestă lumina 

T -7-7 

atotdumnezeiască şi vorbeşte despre ea . 

Sfântul Grigorie Palama spune că lumina e slava lui 
Dumnezeu, pe când fiinţa Lui nu poate fi văzută. 

Moise a văzut întuneric, care era lumina Lui si a auzit 
glasul lui Dumnezeu. 

Acum voi spune ceea ce am experimentat eu. întâi am 
văzut lumina, după ce am depăşit întunericul material. Şi lumina 
e slava lui Dumnezeu, pentru ca apoi să văd împărăţia Cerurilor. 

Şi am căutat mai departe pe Dumnezeu şi mi-a apărut 
bezna, întunericul, neantul. 

Din acest neant al beznelor mi-a apărut lumina verde şi 
chipul lui Iisus în Grădina Ghetismani. Iar eu eram, parcă, în 
întuneric, ca şi Apostolii, care adormiseră în rugăciune, căci firea 
lor, oricât era de aproape de Iisus, nu putea îndura să treacă de 
ceasul morţii şi de bezna care venea şi cotropea lumea. 

Eram îndurerat de moarte pentru singurătatea Fiului lui 
Dumnezeu. Pentru mine, deopotrivă, erau bezna şi neantul 
spiritual. 

Nu vedeam fiinţa lui Dumnezeu, cum nu o vedeau nici 
Apostolii. Şi, deşi eram acolo, cu toţii, nu ne vedeam... 

Era singur!. ..El, Iisus, era singura lumină!. ..Era la Tatăl, 
căci e deofiintă cu El, cu Tatăl. 



Adică: ca o operaţie mintală şi nu ca o vedere extatică. 
377 Cele trei referinţele: despre Sfântul Dionisie Areopagitul, Varlaam de Calabria şi Sfântul 
Grigorie Palama le-a luat Fericitul Ilie din ediţia: Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Stăniloae, 
Viaţa şi învăţătura Sfântului Grigorie Palama. Cu patru tratate traduse, ed. a Ii-a, cu 
prefaţă revăzută de autor, Ed. Scripta, Bucureşti, 1993. 1-am împrumutat-o. ..şi, ca de obicei, 
a făcut diverse sublinieri pe ea, cu un pix de culoare roşie. 



350 



Si din această viziune avută eu am înţeles, că flinta lui 
Dumnezeu rămâne acoperită faţă de noi prin neant, prin beznă, 
prin moarte, prin negaţie, oricum i-am zice, chiar dacă vedem 
slava lui Dumnezeu şi suntem în împărăţia Cerurilor. 

Simţeam în inima mea cum din neantul, din bezna aceea, 
Duhul şi Fiul şi Tatăl dau izvor slavei împărăteşti şi împărăţiei 
cereşti, oricând si oriunde, în noi si în afară de noi, fie că e vorba 

5 ~ 5 ~ 5 ' 

de oameni, fie că e vorba de îngeri. 

Pentru că în slava lui Dumnezeu rămânem tot creaţi, 
suntem creaţie si numai Dumnezeu e veşnic si necreat. 

5 5 5 5 

1802. Treime Sfântă-n veci de veci, 

Noi Te slăvim din beznă si lumină! 

5 

Prea Sfântă Treime 378 , acum, din mijlocul beznei de 
pe pământ şi în lumina Ta, noi Te slăvim şi Te vom slăvi 
pe Tine! 



378 Comentariul nostru. 



351 



întunericul dumnezeiesc 



Suntem la Filocalia a. 7-a, p. 329 379 . Aici, Sfântul Grigorie 
Palama dezbate problema întunericului dumnezeiesc. 

Şi Sfântul Grigorie Palama îl citează pe Sfântul Dionisie 
Areopagitul, care spune: „întunericul dumnezeiesc este lumină 
neapropiată, pentru revărsarea copleşitoare de lumină mai 
presus de fiinţă" 381 . 

Şi Sfântul Grigorie Palama se întreabă: „Cum e atunci 
întuneric această lumină?" . Şi Sfântul Dionisie a răspuns prin 
aceea, că lumina e întuneric, tocmai „pentru revărsarea 
covârşitoare de lumină". Adică pentru aceea că puterea noastră 
de vedere e limitată, precum şi auzul nostru e limitat. 

în vremea noastră avem aparate, care folosesc nişte limite 
care pe noi, oamenii, ne depăşesc. 

însă numai lui Moise şi celor ca el li s-a dat să ajungă la 
întunericul umnezeiesc. 

Cu teamă, eu înţeleg, că pentru văzătorii luminii şi ai slavei 
Dumnezeirii fiinţa lui Dumnezeu e neapropiată, pentru că omul, 
chiar cel îndumnezeit, nu poate să o vadă, pentru că lumina ei 
prea mare e sesizată de către ei ca întuneric, ca neant. 

Si, totuşi, dincolo de neant si de moarte e Prea Sfânta 
Treime. Şi de la Ea vin manifestările de culori, dârele de energie, 
vânătă şi viorie, contradictorii în aspecte şi uriaşe şi auzul nostru 
spiritual abia le sesizează. 

întunericul ce ne separă de fiinţa Tatălui a fost biruit de 
Iisus, Care vine şi Se sălăşluieşte cu slava Sa şi cu împărăţia Sa 
în sufletele noastre. 

O, Doamne! O, Treime Preasfântă, de dincolo de lumină şi 
întuneric, de dincolo de viaţă şi neant, Te văd, Te simt în 
străveziul minţii mele, dăruit mie de către Iisus, Domnul meu! 



Se citează tot din Filocalia românească, voi. 7, ed. cit., p. 329. 
380 Din cauza. 

Filocalia românească, voi. 7, ed. cit., p. 329. 
382 Ibidem. 



352 



Vederea mai presus de vedere 



Tot la Filocalia, voi. al 7-lea, dar la p. 339, unde Sfântul 
Grigorie Palama spune: „Deci şi văzând, chiar prin vedere cunosc 
că lumina aceasta e mai presus de vedere" 383 . 

O, nu eşti si eşti, Dumnezeul meu! Păşeşte pe duhul meu si 
pe trupul meu ca pe proprile Tale ţinuturi, căci numai Tu eşti iar 
eu sunt doar umbra Ta în veşnicie! 

Trăiesc profund sentimentul unei nimicnicii totale a fiinţei 
mele, ca fiinţă pământească, cât şi a cosmosului, cu milioanele 
lui de galaxii, care îmi par fragile umbre în faţa uriaşei forţe, care 
este Dumnezeu, în toată adâncimea si înălţimea ei. 

O, măreţ cosmos, care apari în faţa ochilor noştri 
pământeşti şi ai raţiunii şi ai aparatelor ştiinţifice, ca ceva, cu 
adevărat, uimitor! Ce vis, ce umbră eşti în faţa Dumnezeului 
nostru atotputernic! 

Intre lumina mintii si Dumnezeul nostru văzut întru Duhul, 

55 7 

între toate acestea si flinta intimă a Treimii există moartea 
veşnică, întunericul veşnic, neantul total. 

Moise a văzut, ca şi Dionisie Areopagitul, întunericul, 
neantul total, care depăşeşte nu numai creaţia materială dar şi 
creaţia spirituală, entităţile spirituale şi duhurile noastre. Dar din 
acest întuneric si neant ţâşneşte, se revarsă lumina lui Dumnezeu 

5 5 5 5 7 

şi pe ea o vedem, care este şi nu este, dar e lumină necreată şi 
veşnică. 

însă, dacă Tatăl, Fiul şi Duhul Se sălăşluiesc întru noi, 
atunci ne depăşim starea noastră, întunericul, neantul şi II vedem 
pe Dumnezeu, Care este şi în noi şi peste tot, prin lumina care se 
creează 384 din Sine. 

Astronomia de astăzi nu a descoperit oare găurile negre, 
care sunt surse de atracţie ale stelelor luminoase si ale luminii 
însăşi, în care lumina dispare într-o formă de energie concentrată, 
pe care simţurile şi chiar aparatele noastre le înregistrează ca 
întuneric, pentru că depăşesc puterea noastră de a vedea şi de a 
înregistra acea energie în sine?... 



Filocalia românească, voi. 7, ed. cit., p. 339. 
384 Care ţâşneşte mereu din Sine. 



353 



Iată cum există si în creaţia materială vidul, neantul, care 

5 5 7 7 

înghite materia, lumina, energiile. S-ar putea însă descoperi, în 
cele din urmă, că aceste găuri negre, în loc de materie 
concentrata să fie pur şi simplu neant. Eu am făcut această 
supoziţie odată si văd că oamenii de ştiinţă îsi pun si ei această 

±5 5 555±5 

problemă: dacă nu cumva găurile negre §wx&... neant... 

Insă acest neant poate fi o sursă de atracţie dar şi o sursă 
de viaţă, pentru că materia şi lumina devenite neant, în acele 
goluri, ar putea izbucni în explozii şi ţâşniri arteziene, de noi 
forme si viată cosmică. 

5 5 

Eu am avut această viziune în spiritul meu. 

Nu sunt oare, acele găuri negre, nişte tuneluri, prin care 
materia dispare total, devine neant, pentru ca să renască, să învie, 
sub o altă formă, prin şi întru Duhul lui Dumnezeu. 

Cu zeci de ani înainte am văzut, în mod spiritual, acest 
fenomen, descoperit în 1980. Acum se crede că aceste găuri 
negre ar fi neant, pentru că absorb, asemenea unor vârtejuri, 
materia şi lumina. Insă, la un moment dat, s-ar putea descoperi, 
aşa cum eu am văzut întru Duhul, că pot exploda, ca nişte fântâni 
arteziene. 

Pentru mine e o dovadă de netăgăduit faptul, că am văzut 
în extaz acest fenomen, pentru ca acum să îl descoperim şi în 
macrocosmos. 

Aceasta a fost tăria vieţii mele si dorinţa mea, aceea de a 

5 5 5 7 

păşi spre cele mai mari împliniri, atunci, când aripa morţii flutura 
ameninţătoare deasupra mea. Dar la ele m-a dus înflorirea mea 
întru Duhul lui Dumnezeu. 



354 



Aurorele 



Prin comuniunea cu Hristos, „natura umană se deschide 

TOC 

spre infinit" (J. Dayan ). 

Cu mulţi ani în urmă, rugăciunea inimii era o lucrare 
permanentă pentru mine, pe care o făceam până şi în somn. Mă 
trezeam repetând rugăciunea şi vedeam cum crucea de lumină 
scânteia în pulsul sângelui şi al inimii mele, strălucind pe fondul 
flintei si al existentie mele. 

5 5 5 

Eram în lumina necreată. 

Era suficient să fac doar un mic efort, adică un minut sau 
două de rugăciune, uneori chiar câteva secunde de concentrare, în 
acea vreme, pentru ca lumina să înceapă să crească în mine sau 
să mă învăluie. Asa aveam obiceiul la trezirea din somn... 

5 

într-o dimineaţă însă am văzut chipul lui Iisus într-o auroră 
şi ea a cuprins pământul şi cerul. 

Aurora era pură, străvezie, de nuanţă purpurie şi roz, care 
năvălea pe cer şi creştea, se multiplica, precum norii nimbus 
aduşi de o furtună interioară. 

5 

Era Duhul, Care sufla, care dezvolta... înflorea norii 
spirituali şi nimbii şi mările de aurore. 

Era cutremurătorul Duh al lui Dumnezeu, Care sufla 
umplând orizonturile cu lumina răsăritului unui Soare nevăzut, a 
Cărui lumină sufla viaţă şi creştea, răbufnind din chipul lui 
Hristos. 



385 Nu ştim cine este. 



355 



Despre Picasso 



Am văzut o prezentare a „marelui pictor" Picasso , în 
special portretele sale umane. Cu toate laudele şi preţuirea 
universală acordată de critică, nu pot fi de acord cu acest negativ 
al picturii, al artei. 

Totul îmi aduce aminte la el de viziunile incipiente şi de 
încercările demonice trăite pe drumul meu spre perfecţiune, spre 
Dumnezeu. 

Dacă în elevaţiile mele mistice, dacă pe drumul 
spiritualizării mele, eu m-aş fi oprit la asemenea imagini, chipuri 
şi forme şi apariţii negative, demonice, niciodată nu aş fi ajuns la 
adevărata ţintă, la frumuseţe, la adevărurile şi cuprinderea 
simbolică a existenţei, la principiile fundamentale ale creaţiei, la 
sublimele forme, care aparţin spaţiului şi veşniciei. 

Atât Pablo Picasso, cât şi Gustav Jung, nu au rămas decât 
la început de drum în toată viaţa lor. 

Picasso e o piedică greu de trecut, prin faima pe care o are, 
pentru uşurinţa cu care poate fi imitat şi urmat. 

El se constituie într-o piatră de încercare pentru spiritele şi 
spiritualitatea secolului nostru. 

Insă, când această experienţă negativă a sa va fi depăşită, 
abia atunci vom putea vorbi de adevărata artă, care va atinge 
culmi nemaiatinse, de înălţime spirituală, de frumuseţe sublimă, 
care urmează, întotdeauna, unei căderi negative, descompunerii, 
degradării, anti-artei sau artei involutive. 

Pe lângă altele spuse de critică, Picasso reprezintă ipostaza 
descompunerii, a dezagregării, a nimicirii şi a nebuniei, care 
pândeşte, din beznă, civilizaţia şi umanitatea noastră. 

Arta sa duce la anihilare, la haos spiritual. 

Spun acestea ca avertisment, pentru ce ne poate aştepta, 
dacă continuăm o astfel de artă, care îşi află, în sine 387 , propria ei 
justificare. 



386 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pablo_Picasso. 

387 Şi nu mai presus de sine. 



356 



Din viziunile de altădată. Comentariu 



Unele viziuni le-am avut de nenumărate ori. Oarecum mă 
bântuiau în timpul rugăciunii, în zilele mele de claustrare forţată 
şi de asceză involuntară. 

Aveam viziunea unei atmosfere mate, cenuşii, pe care o 
numeam fiara cenuşie şi care înghiţea şi copleşea lumile. 

Vedeam cum ţâşnesc lumini din lumina dumnezeiască, de 

5 5 ' 

la Tatăl, ca să lupte şi se prăbuşeau şi piereau în masa cenuşie, 
pentru că aceasta le absorbea. 

Nu îmi dădeam seama de semnificaţiile sale la 

5 

început... Abia mai târziu mi-a apărut sensul acestor lumini, care 
se pierdeau. 

Era vorba despre duhurile luminate, dăruite cu mult talent 
de către Tatăl, de Dumnezeu. Era vorba despre soarta multor 
inteligenţe şi a inteligenţei umane în general. 

Fiara cenuşie era creierul, scientismul ateu, inteligenţa 
atee, fostul fruct al cunoaşterii... 

~ 5 

Şi astfel, entităţi, pornite, în mod iniţial, ca să lupte cu 
neştiinţa, cu ateismul, dar neavând tăria si credinţa consolidate, 

9 J 7 7 5 5 > 

bruma lor de lumină se pierdea în lupta cu fiara mândriei cenuşii, 
care le absorbea. 

Săptămâni de-a rândul, concomitent cu această viziune, 
aveam şi viziunea balaurului uriaş şi sângeriu, cu gura deschisă 
în spaţiu, care urla şi şuiera a pustiu şi a pustiire. 

în jurul lui vedeam forme ale luminii, care îl stânjeneau 
din când în când. 

Acesta sta pe loc, dar se mărea... Auzeam cum pocneşte şi 
bubuie. Se arătau fumegări şi umbre demonice. Acestea se 
vânzoleau în jurul lui. 

Si atunci a intervenit o schimbare în viata noastră de 

5 5 

temniţă! Am fost scoşi la muncă în grădinile din Aiud, unde se 
lucra cu deţinuţii. 

5 5 

Efortul rugăciunii permanente şi asceza îndelungată mi-au 
fost întrerupte şi nu am mai putut să explorez, să scrutez conturul 
şi viitorul acestor viziuni apocaliptice. 



357 



însă, înainte ca să ieşim la muncă, reuşisem să mă 
sălăşluiesc în zările luminoase, ale creaţiei luminii dumnezeieşti, 
care nu se văd cu ochii trupeşti, ci numai cu ochii minţii. 

însă când spunem ochii minţii, de fapt o spunem metaforic, 
pentru că vederea extatică îi aparţine duhului nostru. 

Şi atunci au biruit în mine luminile dulci, lumina lină, 
liniştitoare, armoniile infinitului din aburi luminoşi, de nesfârşite 

5 ~ 5 ~ 5 

culori, vii, grăitoare, aromitoare, cântătoare. 

O, cât de viu au rămas în mine armoniile nemaiînchipuite, 
nemaivăzute... şi printre care pluteau, izvorând, ca nişte galaxii în 
univers, templele, palatele fără seamăn ale împărăţiei! 

Acestea erau în modele arhitectonice si minuţios 

5 5 

împodobite, cu sublime forme şi străluciri plutind pe noiane de 
adâncuri de culori. 

Nu puteau fi un vis! Nu puteau fi o izvor âre, toate acestea, 
din spiritul meu! Pentru că era vorba de o izvorâre continuă, din 
infinit, din veşnicie. 

' 5 

Asistam, întru Duhul, la izvoarele creaţiei spirituale, care 
erau atât de înalte, de sublime, de măreţe şi, totuşi, atât de blânde, 
dulci, liniştitoare şi răspânditoare de armonii şi de susur 
dumnezeiesc, asa cum au fost sesizate si de către Profeţi si Sfinţi. 

7 5 5 5 5 5 

O viaţă întreagă dacă aş vorbi despre cele pe care le-am 
văzut, fără să obosesc, şi tot nu aş fi în stare să exprim, nici pe 
departe, emoţiile şi acele minuni văzute în slava Sa. 

Şi templele şi altarele sunt trupurile şi sufletele 
îndumnezeite întru care Duhul, Fiul si Tatăl locuiesc. 

' 5 



358 



In veşnicie 



Vedeam un cer de zări albastre când mă rugam... Iar lumina 
Lui era în mine şi dincolo de mine şi mă înconjura. 

Atunci m-am gândit la cum vom fi în veşnicie, eu şi 
biserica 388 mea, iubita mea soţie, pe care nu o mai văzusem de 
peste 10 ani, la care nu mai gândeam de ani de zile decât în 
timpul rugăciunii, când mă rugam pentru mine, pentru ea, pentru 
fiica mea, pentru neamul meu, pentru întreaga omenire şi întregul 
univers, căci „natura întreagă suspină" (Rom. 8, 22), spune 
Apostolul Pavel, după mântuire, după întoarcerea în 
Dumnezeu 389 , după transfigurare. 

Si m-am rugat ca să văd cum ne va fi în veşnicie. Si iată că 

5 O 5 5 

m-am văzut într-un spaţiu de culoarea cerului albastru din zori. 
La o depărtare anume se părea că văd un văl, care se 
interdeschidea iar o lumină roz-aurie se tot schimba în forme. ..iar 
un chip îngeresc iradia armonie şi frumuseţe vie, de neînchipuit, 
si aceasta era biserica mea, soţia mea. 

Altădată, în aceeaşi atmosferă de zări de lumini, care 
apăreau, s-a structurat un arbore la orizont şi vedeam şi simţeam 
cum lumina iradiată era un chip de înger. 

Ştiam că acolo sunt eu, contopit dar deosebit, trăind într-o 
comuniune desăvârşită. Iar lumina aceasta în care eu si ea eram 

5 5 

uniţi, contopiţi în unul dar doi prin conştiinţă o vedeam, o 
simţeam cum dispare şi reapare şi că această dispariţie şi 
reapariţie putea fi de o clipă sau de o veşnicie. 

Aveam senzaţia clară că timpul a dispărut şi eu sunt şi nu 
sunt în acelaşi timp. Atunci am înţeles că timpul şi spaţiul nu 
există acolo si că lumina în care eram era din veşnicie. 

5 5 

Trăiam sentimentul ieşirii din timp şi al vieţuirii în 
veşnicie, unde spaţiul şi vremea nu există, pentru că nu îşi au 
rostul şi unde bucuria era extaz luminos, ce aprindea şi dispărea 
fără dispară, fiind veşnicie, în veşnicie, în ceruri infinite şi 
dumnezeieşti. 



Cu sensul de trupul meu. 
89 După umplerea ei de slavă. 



359 



Atunci am văzut, că pe măsură ce înaintezi în lumină, în 
dezvăluirea 390 şi trăirea spirituală, chiar dacă în lumină nu e 
nimic care să îţi oprească înaintarea, totuşi chipuri şi lucrări 
demonice te asaltează. 

Există bariera întunericului, bezna sau fiinţele concrete 
neluminate, prin care demonii lucrează, folosindu-se de 
îndemnurile lor. 

Dar nu prezintă însă nicio primejdie căderea ta din 
înălţimile luminii spirituale în beznă 391 , dacă nu renunţi şi 
continui să te rogi. Trebuie să te ridici din cădere, din prăbuşirea 
ta, indiferent de ce natură a fost ea. 

Străduinţa şi credinţa ta te vor ridica, purificându-te de 
aceste căderi şi te vei învrednici de lumini şi înălţări spirituale 
superioare acelor pe care le-ai avut anterior. 

Căderile şi beznele lucrează ca nişte supape de reglare ale 
înaintării în spirit, în Dumnezeu. Ceea ce nu te doboară definitiv 
te ridică. 

înaintarea spre Dumnezeu, prin rugăciune şi asceză, trece 
prin simţirea purităţii spirituale şi trupeşti, aproi prin trăirea 
fecioriei trupeşti, care îţi descoperă apropierea, prezenţa Sfintei 
Fecioare Măria şi, numai după aceea, începi să simţi că întrevezi, 
că trăieşti prezenţa lui Hristos în jurul tău şi în tine. 

Aşa mi s-a întâmplat mie, celui care L-am căutat pe 
Hristos, în neştiinţa mea, căci nu cunoşteam drumul, dar mi s-a 
descoperit calea spre Sine. 



390 Umplerea ta de noi vederi dumnezeieşti. 



391 Adică sunt normale căderile tale din lumină, pentru că, datorită neputinţei tale, prin 
unele păcate, poţi greşi cu ceva şi astfel să cazi din lumina Sa. 



360 



Natura din Rai 



în rugăciunile mele, din acele vremuri, despre care vorbesc 
aici, adică cu mulţi ani în urmă, doream mult să văd, să simt, să 
înţeleg cât de cât cum va fi natura în lumea transfigurată sau cum 
e ea pentru cei de dincolo, din Rai. 

Ştiu că nu pot să redau în cuvinte Raiul. ..şi senzaţiile ce 
pot fi simţite acolo... Totuşi, încerc, să spun câteva cuvinte palide. 

în timpul unei rugăciuni mi s-a deschis 392 un colţ de Rai, ca 
o poiană de pădure. Totul mi-a rămas în minte şi în suflet tot aşa 
de clar ca si atunci. 

Am văzut iarba, florile, apa, liniştea, lumina, culorile şi 
umbrele, care se luminau din interiorul lor şi care erau cuprinse 
în aerul viu, transmiţător de linişte, de dulceaţă, de farmec şi 
bucurie subtilă. 

Am văzut acolo tot ceea ce se poate simţi ca o şoptire, ca o 
susurare de fiori şi de îndumnezeire, deşi, dinspre mine, se 
revărsa tristeţea. 

Aceasta a fost umbrirea coltului de Rai întrevăzut si care 
licărea de frumuseţe... 



392 * 

Am văzut extatic. 



361 



Acceleraţia si veşnicia 



Vizionând un film documentar, unul ştiinţific, referitor la 
explorarea timpului şi a mişcării prin încetinirea şi accelerarea 
vitezei, în efectuarea drumului dintre Londra şi Brighton, 
concluzia a fost, că drumul, parcurs în mod normal în 4 ore, 
accelerat, dura.... 4 minute. 

Imaginile desfăşurate, atunci când sunt accelerate, fac din 
landscapes (peisaje rustice) şi din townscapes (peisaje citadine) 
să fie aproape şterse, pentru că drumul părea că se înfige şi se 
adânceşte în spaţiu şi timp. 

Şi mi-a reapărut în minte fenomenul, care se ivea frecvent 
în timpul rugăciunii şi care era asemănător acestui drum, cu 
imagini similare înaintea intrării în spaţiul spiritual. 

Mişcarea înceta din cauza acceleraţiei infinite. Nu mai 
puteam să înregristrez nici vederea spirituală şi atunci se 
deschidea un fundal senin, plin de calm dumnezeiesc, unde 
mişcarea se confunda cu nemişcarea. 

Mişcarea devenea eternitate, ieşire din spaţiu şi timp. 

Şi totuşi, pe acest fundal de calm şi senin şi blând apăreau 
plutind, înviind din nevăzut, imagini ale veşniciei, ale împărăţiei 
Cerurilor. 



362 



Centrul creator 



A se vedea Teologia Dogmatică Ortodoxă, a Părintelui 
Dumitru Stăniloae, voi. al III-lea, p. 450 . 

Am cunoscut „stabilitatea mobilă" de care vorbeşte Sfântul 
Maxim Mărturisitorul, atunci când mi s-au arătat coroanele, 
cununile de Sfinţi şi de îngeri. La început păreau cununi de flori. 

Cu timpul, pe măsură ce s-au dezvoltat, am cunoscut ce 
erau, în realitate, aceste cununi de flori. Ele erau stabile şi în 
mişcare în acelaşi timp şi asta mă uimea. 

Pe măsură ce încercam să descopăr ce este în centrul 
luminos în jurul căruia ele se roteau, alte coroane şi cununi 
apăreau din acest centru, care le lărgea, precum cercurile de apă 
la căderea unei pietre într-o apă lină. 

Numai că centrul rămânea permanent stabil şi de 
nepătruns. 

Uneori, aceste cercuri, se desprindeau şi, în urma efortului 
rugăciunii şi a concentrării mele, apăreau alte cercuri, al căror 
centru dezvolta cercuri noi, dar el rămânea de nepătruns. 

Acolo socoteam şi înţelegeam că se află Dumnezeirea. 
Aceste lumi văzute de către mine, constat acum, că se suprapun 
perfect gândirii sau, mai bine-zis, mărturisirilor despre viaţa 
veşnică ale Sfinţilor Părinţi. 

5 5 5 

Trebuie să precizez că eu nu ştiam nimic, nu citisem nimic 
înainte despre vederile extatice 394 , dar cele văzute de mine 
coincid cu cele mărturisite de Sfinţi şi Teologi. 



La scară mare, oceanul e bântuit de valuri si de furtuni dar 

~ 5 

molecula de apă sau atomul e stabil şi de neclintit la această 
frământare. 



93 Se citează prima ediţie a Dogmaticii Părintelui Dumitru şi anume aceea din 1978, tot în 
3 volume, al 3-lea volum având 463 de pagini. 
394 Adică înainte de a intra în puşcărie. 



363 



Am experiat şi starea contrară mişcării şi anume starea de 
fixitate, de ţintuire, de nemişcare absolută la nivel spiritual şi 
fizic, care este apăsătoare ca o înălţare psiho-fizică, în care se 
trăieşte senzaţia de oprire totală. 

Simţeam că această stare vine de la un duh întunecat, care 
era o inserare în duhul meu, că eram imobilizat de o forţă 
constrângătoare, apăsătoare, ca de plumb, chinuitoare. 

în această stare eram o existenţă lipsită de viaţă, de 
mişcare. Cineva mi-o luase. 

Nimeni nu-şi poate închipui, dacă nu a trăit o asemenea 
stare, ce înseamnă să simţi că exişti. ..si totuşi că nu mai ai viată, 

7 5 J J J 5 7 

că nu mai ai puterea să te mişti trupeşte şi sufleteşte, că, de fapt, 
trăieşti o existentă imobilă, care te face să suferi. Este un aspect 
al existentei în Iad... 



364 



Stăpânirea în duh 



Am trăit o perioadă când iraţionalul, cu adâncimile sale, 
toate cele ale străfundului meu au apărut la suprafaţă şi am 
văzut lucruri fantastice, derutante, fantomatice, îngrozitoare, 
terorizante, obsedante... 

După aceea izbucnirea şi explozia luminii... 

Acestea au fost un mare dar pentru creşterea mea spirituală 
însă, care au făcut ca normele, fagurele raţiunii, gândirea şi 
comportamentul meu să crească, fără să fie copleşit sau zdrobit, 
ci doar îmbogăţit, împrospătat, adâncit. 

Toate izbucnirile petrecute în persoana mea au spart coaja 
a ceea ce pare a fi normalitatea. Astfel am putut să înţeleg multe 
aspecte umane şi inumane, legile omeneşti şi divine, modul cum 
înţelegerea se lărgeşte la infinit. 

Din toate încercările vieţii mele am ieşit mai tare si de 

5 5 5 

neînvins, în faţa aspectelor, care, pe unii, îi îngrozesc sau îi 
descurajează sau îi scot de pe liniile normale ale raţiunii, 
sensibilităţii, înţelegerii şi comportamentului uman. 



95 La nivelul conştient. 



365 



Piramidele 



în vremea extazelor, căutam şi doream să mă apropii, să 
văd Dumnezeirea, să îl văd pe Dumnezeu. Da, era un gând 
necugetat... 

Dar am văzut în zarea infinită trei piramide uriaşe, în 
culori felurite. Abia se conturau şi cuprindeau zările iar duhul 
meu, fără formă, era într-o apropiere îndepărtată. 

Altădată am văzut un soare strălucitor, care mi-a deschis 
un orizont, un univers, un văzduh nou, deosebit de cel din care 
veneam, la nivelul culorii si al străvezimii. 

' 5 

Duhul meu a stăruit în rugăciune şi mi s-a deschis un nou 
văzduh, mai pur, de altă esenţă şi se părea şi mai de necuprins, şi 
mai străveziu şi începuse să devină cutremurător. 

Si mi-a fost teamă să caut alte văzduhuri si alte ceruri mai 

5 5 

înalte în lumina Sa, pentru că simţeam că mă apropii prea mult... 

Dumnezeu ne călăuzeşte treaptă cu treaptă, dar El nu poate 
fi niciodată cuprins, căci, în ultimă esenţă, spiritul nostru se 
topeşte de iubire în viaţa strălucirii eterne a lui Dumnezeu, 
văzând noi ceruri ale luminii Sale. 

Eu nu am putut să văd mai mult, ci am pierit în viaţa acelui 
cer văzut, mai bine-zis, am vietuit în viata si bucuria lui, fără să 

~ Si 5 5 ~ 

pot mai mult. 

Căci durata si tăria extazelor dumnezeieşti sunt în afara 

5 5 

comensurabilităţii. Extazul începe şi se termină fără să poţi 
determina, dacă acesta s-a petrecut în trecut, în prezent sau în 
viitor. El este esenţa, modul de a fi al existenţei spiritului şi a 
conştiinţei noastre în veşnicie. 



366 



Iluminarea si harul 



Iluminarea şi harul sunt ca o zare luminoasă, strălucitoare, 
care te pătrunde din toate părţile. Insă tu devii aceasta ca spirit 
care ai trup. 

Si atunci cunoaşterea ta devine univers dar nu universală. 

5 5 

E unire, e trăire în lumea universală a spiritului. 

Tu faci parte, eşti integrat, în mod deplin în slava Lui, dar 
ai conştiină de sine, care se lărgeşte, creşte, ca o subţirime fără 
limite, diafană, pură, proaspătă, fragedă ca susurul izvoarelor. 

In lumina Lui, conştiinţa ta e oriunde si nicăieri. Si totuşi e 

7 5 5 5 5 5 

ceva care absoarbe în ea însăşi... E unitară ca un vrf de piramidă 
extrem de fin. 

O piramidă cu vârful spre altă piramidă indică Treimea. 
Aceste piramide reprezintă Treimea, Care îşi multiplică, 
scânteind, valuri si iarăşi valuri... iar înlăuntrul lor se vede 

~ 5 5 

împărăţia Cerurilor... şi, în ea, oamenii, devin îngereşti. 



367 



Păcatul luciferic 



Lucifer, din cauza prea multei lui lumini şi a puterii pe care 
a primit-o de la Creatorul Său, a dorit să fie Dumnezeu şi, din 
cauza mândriei, s-a prăbuşit dimpreună cu toţi care l-au urmat. 

Omul modern, din cauza prea multei lui ştiinţe, din cauza 
strălucirii minţii sale, pentru că are o inteligenţă pe care o 
primeşte şi nu o câştigă, cum cred unii, e pândit de soarta lui 
Lucifer. 

Se poate submina de unul singur. 

Singura sa cale de salvare este eliberarea spirituală, 
spiritualizarea lui, contopirea în lumina dumnezeiască 396 . 



396 Unirea lui cu lumina lui Dumnezeu. 



368 



Adevărata gândire 



Foucault 3 '' 7 a spus că „the real freedom is madness" 
(adevărata libertate este nebunie). Şi asta e una dintre afirmaţiile 
aberante la care poate ajunge creşterea necontrolată a spiritului 
uman, adică fără disciplină mistică creştină. 

Cine a parcurs şi a experimentat însă creşterea mistică 
ortodoxă, spre libertatea spiritului, ştie că nebunia este libertatea 
ireală a spiritului, că e o mare şi dramatică înşelare a celui care 
şi-a pierdut busola. 

Nebunia este prăbuşirea spiritului, care, din fire, e jucăuş, 
dar nu divagant. Nebunia e aspectul negativ al libertăţii, care nu 
duce nicăieri, ci doar dezorientează, nimiceşte. 

Numai cine a trăit treptele mistice, cine a urcat din treaptă 
în treaptă şi asta doar cu ajutorul lui Dumnezeu, ştie că nebunia 
este eternul zâmbet al falsei libertăţi, zâmbetul forţelor negative, 
care încearcă, cu disperare, să îţi oprească creşterea ta în spirit. 

Vor să te arunce în abis, asa cum a căzut Lucifer...Vor să 
îţi împiedice apropierea ta de Dumnezeu, de extazul contopirii 39N 
cu veşnicia, cu Dumnezeirea. 

Nu vorbesc ca unul care nu ştiu realitatea, ci, dimpotrivă, 
ca unul care am zăbovit şi experiat toate aceste trăiri şi trepte, o 
vreme îndelungată, fiind călăuzit de Duhul lui Dumnezeu şi de 
rugăciunea către El. 

încercările negurilor, sub toate aspectele, cu chipuri şi fără 
chipuri, cu gânduri şi ispite, care unelteau şi doreau să mă 
amăgească, au venit peste mine dar nu m-au prăbuşit. 

Pentru că, după fiecare ispită, negură şi cădere, după 
fiecare restrişte a vieţii mele şi pustiire, mă rugam şi lumina 
revenea si mai mult, mai revărsată... 

Experienţa proprie m-a învăţat şi mereu învăţ şi cunosc 
metodele luptei şi ale înălţării în spirit. Iar duhul meu reflecta 
înţelepciunea Duhului lui Dumnezeu, Care mă călăuzea. 



397 Michel Foucault: http://ro.wikipedia.org/wiki/Michel_Foucault. 
Unirii, care personalizează. ..şi nu depersonalizează. 



369 



Toate cele descrise de mine aici sunt câteva dintre 
fenomenele şi trăirile şi gândurile ce m-au cuprins şi străbătut în 
perioada şederii mele în detenţie sau, mai bine-zis, ale suportării 
acelor vremuri aspre din închisorile pe unde am fost dus. 

Mi-am notat acestea după eliberarea mea din 
închisoare... iar cuvintele sunt o îmbrăcăminte săracă şi simplă 
pentru ele... 

Am evitat orice expunere de fapte sau de atitudini 
personale, pe care, chiar dacă le-am avut şi fac din mine un erou 
al acelor vremuri, nu am vrut să le mai descriu. 

Am fost, în definitiv, un om ca mulţi alţii si nimic mai 

1 1 5 5 5 

mult. Iar dacă harul lui Dumnezeu m-a învrednicit să văd, să 
trăiesc şi să înţeleg unele lucruri ale vieţii creştine, pentru aceasta 
dau slavă Tatălui si Fiului si Sfântului Duh, lui Dumnezeu, 

5 5 ~ ~ 

pentru toate. 



370 



închinare 



1804. Clipa mea, 

frumoasă si senină, 
ca o candelă la Cină 
în Iisus! 



Adevărata mea viată 399 a fost cea frumoasă si senină, în 
care, în lumina Sa, am fost la cina Domnului, ca o candelă plină 
de strălucire dumnezeiască. 



1808. Tu, copilă, 
fără vină, 

te desprinzi şi te aprinzi 
din amiezile 
de sus!... 

Copila = sufletul său. Tu, sufletul meu, te desprinzi de 
toate, prin curăţie, şi te aprinzi în amiezile cele de sus ale slavei 
Sale. 

1813. Vie floare 

îmi coboară în mireasmă, 

primăverile de har, 

peste sufletu-mi, 

agheasmă 

din al vieţii pom, 

sfânt dar!... 

Lumina dumnezeiască e floarea cea vie si înmiresmată, 
care mi-a coborât în inimă. 



99 Comentariul ultimului poem, ca şi la celelalte poeme ale cărţii, ne aparţine. 



371 



Ea este primăvara mea de har sau apa cea sfântă, sfântul 
dar, dat mie de către Domnul, din pomul vieţii. 



1820. Vlagă tânără, de om, 
cerului catapeteasmă: 
macrocosmos în atom, 

- A A- i 400 

cana dispar!... 



Iar eu, prin harul Său, m-am făcut vlagă tânără, bărbat 
tânăr, care i-am slujit lui Dumnezeu şi am fost o catapeteasmă a 
cerului. 

Prin mine, El a strălucit slava Sa. Şi, întru slava Sa, ca un 
mic atom, în macrocosmosul împărăţiei Sale mă afund... pentru 
toţi vecii... 



Această ultimă poezie este una dintre nenumăratele poeme 
scrise după ieşirea mea din detenţie. 



400 Cartea conţine 1823 de versuri comentate de către noi. 



372 



Cuprins 
I 



1 . Cuvânt înainte [la întreaga operă] (3-4) 

2. Introducere (5-8) 

3. Viaţa sa, mărturisită pe scurt, de către el însuşi (9-20) 

4. Date despre manuscrisul publicat în timpul vieţii sale 

(21-22) 



II 

Cartea luminii dumnezeieşti 

Partea întâi. Mărturii din slava cerului (24-272) 

1 . Cuvânt înainte (25-29) 

2. Omul (30-33) 

3. Cânt de început (34-53) 

4. Noua făptură (54-68) 

Poemele luminii necreate dar care se creează 

5. Deschidere. Cerul (69-71) 

6. înduhovnicire (72-79) 

7. împărăţia Cerurilor (80-87) 

8. Spre Dumnezeu (88-95) 

9. Mireasa Vieţii (96-104) 

10. Mirii nunţii cereşti (105-111) 

11. Omul fiu (11 2-120) 

12. Trup ceresc (121-127) 

13. Transfigurare (128-134) 

14. Creaţie (135-141) 



15. Rugăciune (142-147) 

16. Logodna inimii (148-152) 

17. Biserică în slavă (153-159) 

18. Nuntă în cer (160-163) 

19. Laudele. Lauda fecioriei. Lauda frumuseţii (164) 

20. Lauda bucuriei (165-175) 
H.lubirQ-n&vfo (176-180) 

22. La uşa Fecioarei (181-183) 

23. Sonet (184-185) 

24. Biruinţă (186-189) 

25. înviere (190-199) 

26. Iisus: Fiul lui Dumnezeu şi Fiul omului (200-202) 

27. Biserica în slavă (203-206) 

28. Bunavestire (207-211) 

29. Măria (212-215) 

30. îngerul (216-218) 

31. Iisus (219-223) 

32. Patriei (224-228) 

33. Despre îngeri (229-234) 

34. Balada luminii închisorii din Aiud (235-259) 

35. Experienţe şi viziuni din trecut (260-272) 



Partea a doua (273-372) 



36. Arestarea (274-278) 

37. Procesul (279) 

38. Minele de plumb de la Baia Sprie şi Cavnic (280-284) 

39. La închisoarea Gherla (285-288) 

40. Spitalul TBC de la Târgu Ocna (289-291) 

41. Aiud (292-297) 

42. Un înger al Puterii? Un Heruvim? (298-300) 

43. Cutremurul în duh (301-305) 

44. „Eu sunt Lumina lumii" (306-307) 

45. Alte stări sufleteşti (308-309) 

46. După Aiud (310-311) 

47. în ritmul cerurilor (312-316) 

48. Sfântul Dimitrie (317) 



49. Sfântul Gheorghe (318) 

50. Sfânta Eugenia (319-320) 

51. în postul din ajunul Crăciunului anului 1963 (321-323) 

52. Puterea rugăciunii (324-332) 

53. Despre culori (333-334) 

54. Despre Tronuri (335-341) 

55. Cunoaşterea duhurilor (342) 

56. Paradoxul tristeţii bucuroase (343) 

57. Spiritualizare (344-348) 

58. Despre întuneric şi lumină (349-351) 

59. întunericul dumnezeiesc (352) 

60. Vederea mai presus de vedere (353-354) 

61. Aurorele (355) 

62. Despre Picasso (356) 

63. Din viziunile de altădată. Comentariu (357-358) 

64. în veşnicie (359-360) 

65. Natura din Rai (361) 

66. Acceleraţia şi veşnicia (362) 

67. Centrul creator (363-364) 

68. Stăpânirea în duh (365) 

69. Piramidele (366) 

70. Iluminarea şi harul (367) 

71. Păcatul luciferic (368) 

72. Adevărata gândire (369-370) 
74. închinare (371-372) 



Teologie pentru azi 



Cartea de faţă este o ediţie online 

gratuită şi e proprietatea exclusivă a 

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş. 



Ea nu poate fi tipărită şi 

comercializată fără acordul său 

direct. 




Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş 



Teologie pentru azi 
Toate drepturile rezervate